De ce opreste Rusia decolarile de la baze iraniene

Teheranul ajunge să fie niţel sufocat de marea iubirea a Rusiei
Avioane de luptă ruseşti în Iran.
Avioane de luptă ruseşti în Iran. (Captură Foto)

Luni – la doar o săptămână după ce Ministerul rus al Apărării a publicat imagini cu primele bombardamente ruseşti în Siria lansate de la baza aeriană Nojeh, pe care Teheranul a pus-o la dispoziţia Moscovei în apropierea oraşului iranian Hamedan – Ministerul iranian al Apărării a retras concesia în mod abrupt, dând o lovitură exerciţiului de PR al Moscovei în Orientul Mijlociu..

Ruşii au prezentat achiziţia iraniană ca o soră geamănă a bazei aeriene oferită de guvernul sirian la Khmeimim, în apropiere de Latakia.

Totuşi, purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian al Apărării, Bahram Ghasemi, a anunţat luni că misiunea rusă “este terminată, pentru moment”. El a adăugat că loviturile aeriene ruseşti în Siria au fost “temporare, bazate pe o cerere din partea Rusiei”; ele au fost desfăşurate pe baza unei “înţelegeri reciproce şi cu permisiunea Iranului”, adăugând că misiunea rusă “este terminată, pentru moment”.

Surse iraniene citate de website-ul Debkafile susţin că această palmă usturătoare dată Kremlinului a fost declanşată de criticile populare şi parlamentare tot mai intense în interiorul Iranului, motivate de faptul că permisiunea acordată unei puteri străine pentru a folosi o bază iraniană pentru prima dată de la cel de-al Doilea Război Mondial a reprezentat o încălcare a Articolului 146 a Constituţiei Republicii Islamice.

În plus, au eşuat încercările preşedintelui Parlamentului iranian, Ali Larijani, şi a altor oficiali ai regimului de a explica faptul că ruşilor nu li s-a acordat o bază aeriană în Iran, ci doar permisiunea de a folosi una, pentru a susţine războiul purtat de liderul sirian Bashar al-Assad împotriva rebelilor şi jihadiştilor – un interes împărtăşit de Iran.

O nemulţumire populară de o asemenea scară, faţă de o măsură luată de regimul Ayatollahului este suficient de neobişnuită pentru a fi explorată pentru a se vedea cine se află în spatele ei şi care sunt motivele sale. Decizia Iranului de a opri ruşii să mai lanseze lovituri aeriene de la baza Nojeh, este cu atât mai semnificativă cu cât preşedintele rus Vladimir Putin depune mari eforturi pentru a promova marele său plan pentru un nou şi puternic pact ruso-iraniano-turco-irakiano-sirian.

Singurul personaj din Teheran capabil să declanşeze un val de nemulţumiri publice de o asemenea anvergură, şi care să îl împiedice pe preşedintele rus, este liderul suprem, Ayatollahul Ali Khamenei, au susţinut sursele iraniene ale Debkafile.

În gestionarea evoluţiei ruse la baza aerienă iraniană, Putin a făcut aceeaşi greşeală ca şi omologul său american Barack Obama. Ambii au presupus că obţinerea cooperării preşedintelui iranian Hassan Rouhani va duce în cele din urmă la atragerea sprijinului liderului suprem.

Rouhani a sperat că, permiţându-i lui Putin, un prieten al Iranului, să folosească baza aeriană Nojeh pentru lovituri aeriene împotriva ţintelor din Siria, îşi va recupera o parte din poziţia pierdută în Teheran în 2015 când a semnat controversatul acord nuclear cu marile puteri occidentale.

Preşedintele iranian a riscat atunci când, în 16 august, a convocat consiliul militar naţional suprem şi, fără consultaţii anterioare cu Ali Khamenei, a anunţat decizia de a pune la dispoziţia forţei aeriene ruseşti baza aeriană respectivă.

Nemulţumirea liderului suprem a fost amplificată de un raport exclusiv publicat de Debkafile în acea zi şi care a susţinut că avioanele de transport ruseşti se îndreptau spre baza din Hamedan cu sisteme avansate de rachete S-300 şi S-400, destinare pentru protejarea bazei. Raportul a mai susţinut că bombardierele Tupolev-22M3 şi bombardierele Suhoi-34 au fost desfăşurate la baza aeriană iraniană.

Khamenei a interpretat acest lucru ca o măsură prin care ruşii urmăreau deja să controleze spaţiul aerian de deasupra bazei aeriene Nojeh, situată adânc în interiorul Iranului.

Ministrul iranian al apărării Hossein Dehghan a criticat Moscova pentru “ca şi-a etalat muşchii” deasupra bazei aeriene într-o “manieră deplasată” cauzănd “trădarea încrederii”. El a susţinut: “Nu am oferit ruşilor nicio bază militară şi ei nu sunt aici pentru a rămâne”.

Realizând că se scaldă în ape tulburi, preşedintele iranian a încercat să îşi salveze imaginea. El a aranjat să fie fotografiat pentru mass media de stat, în weekendul care a trecut, alături de sistemul de apărare antirachetă Bavar-373, declarând că, deoarece a dezvoltat acest sistem, Teheranul se poate apăra fără să recurgă la sistemele de rachete ruseşti S-300 de rază lungă şi de mare altitudine, accentuând faptul că sistemul Bavar-373 este la fel de bun.

Sursele militare ale Debkafile au respins această afirmaţie. Sistemul, bazat pe tehnologie chineză, nu este operaţional.

Totuşi, puterea se poartă, astfel că Ayatollahul nu a ratat ocazia de a subliniat cine conduce cu adevărat Iranul. Baza de la Nojeh a fost închisă, un mesaj pe care purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian al Apărării l-a subliniat când a declarat luni: Rusia “nu are nicio bază în Iran”.