Dăncilă îi răspunde lui Timmermans: 33 de pagini de pledoarie "în favoarea infractorilor"

La începutul lunii octombrie, presa vuia că, după furtunoasa dezbatere pe tema statului de drept din România organizată în Parlamentul European, prim vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, i-a cerut premierului Dăncilă ca până la 1 noiembrie să răspundă la un set de 18 întrebări punctuale privind modificările Codurilor penale şi de procedură penală. Iar premierul român s-a conformat, trimiţând răspunsul pe 1 noiembrie.

Însă, răspunsul premierului, care se întinde pe 33 de pagini, arată "ca o veritabilă pledoarie pentru infractori", relatează Adevărul, care a intrat în posesia documentului.

În plus, în răspunsul Vioricăi Dăncilă nu apare nicio statistică, nicio cifră care să-i susţină aserţiunile. Motivul? Ei bine, modificările aduse legislaţiei penale nu au fost precedate de niciun studiu de impact, de nicio evaluare obiectivă. În schimb, răspunsul premierului abundă de argumente luate parcă de la televizor, gen presupuse abuzuri din partea parchetelor sau instanţelor, fără ca Dăncilă să indice însă cine a constatat aceste practici, amploarea lor şi efectul pe care îl produc. Interesant este că în scrisoarea sa, Dăncilă apără inclusiv amendamente declarate neconstituţionale.

Redăm două dintre răspunsurile la întrebările lui Timmermans potrivit publicaţiei citate:

Abuzul în serviciu: răspunsul este incomplet

Frans Timmermans a întrebat de ce beneficiul necuvenit obţinut în urma comiterii faptei se limitează doar la beneficii materiale, din moment ce directivele europene vorbesc de „beneficii de orice natură”, şi de ce, pentru ca fapta să fie infracţiune, beneficiarul trebuie să fie doar funcţionarul inculpat sau un membru apropiat de familie, şi nu un oricare alt terţ, cum prevedea legea până acum.

Dăncilă susţine, în răspunsul său, că abuzul în serviciu nu este o infracţiune de corupţie, ci e o infracţiune de serviciu, determinată de un raport de muncă, care poate fi sancţionată şi disciplinar sau contravenţional, şi doar cazurile grave să fie sancţionate penal. Premierul reiterează ideea că abuzul în serviciu nu are legătură cu combaterea fraudelor cu fonduri europene, care sunt incriminate în Legea 78/2000. Premierul evită să spună de ce amendamentul s-a limitat doar la „beneficii materiale”, şi nu la „orice fel de beneficii” şi susţine că eliminarea terţilor dintre beneficiari „vine ca o consecinţă firească a faptului că trebuie sancţionată obţinerea de foloase pentru sine şi pentru propria familie”. Însă nu spune de ce n-ar trebui incriminată obţinerea de foloase pentru oricine altcineva decât membrii familiei.

Delapidare cu voie de la şef

Timmermans întreabă de ce, conform noilor amendamente, urmărirea penală pentru delapidare se poate declanşa doar la cererea prealabilă a conducătorului instituţiei prejudiciate şi nu şi din oficiu, ca până acum. Dăncilă răspunde că delapidarea nu este o infracţiune de corupţie, ci reprezintă diminuarea, prin fapta unui funcţionar, a patrimoniului pe care îl gestionează. Prin urmare, răspunde premierul, responsabilitatea gestionării patrimoniului revine conducătorului unităţii prejudiciate, care poate hotărî dacă există temei pentru o cercetare penală sau dacă se poate aplica doar o sancţiune administrativă sau disciplinară. Viorica Dăncilă omite însă să precizeze ce se întâmplă dacă delapidarea are loc cu asentimentul şefului de instituţie sau dacă cel care a comis delapidarea este chiar conducătorul instituţiei prejudiciate.

Articolul integral poate fi citit aici