Curtea Constituţională: nu se mai impune condiţia convieţuirii în cazul violenţei domestice

În dezbaterile asupra sintagmei “persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc” ale art.5 lit.c) din Legea pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, Curtea Constituţională a avut în vedere reglementările internaţionale la care România este parte şi care se aplică cu prioritate. Ca urmare, a admis, cu unanimitate de voturi, neconstituţionalitatea sintagmei „în cazul în care convieţuiesc”.

Astfel, între reglementările interne şi tratatele internaţionale la care România este parte în ceea ce priveşte violenţa domestică, s-a constatat existenţa unei neconcordanţe, mai exact, în Convenţia din 11 mai 2011 a Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice se precizează că agresorul nu trebuie să împartă sau să fi împărţit acelaşi domiciliu cu victima.

“Curtea că a constatat că alin.(2) al art.20 din Constituţie - care stabileşte că, în caz de neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile – instituie prioritatea de aplicare a reglementărilor internaţionale faţă de legile interne contrare. Or, art.3 (Definiţii) lit.b) din Convenţia din 11 mai 2011 a Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, ratificată de România prin Legea nr.30/2016, Convenţie ce reprezintă un veritabil tratat privind drepturile omului, prevede că „violenţa domestică” înseamnă toate acţiunile de violenţă fizică, sexuală, psihologică sau economică, care se produc în mediul familial sau domestic ori între foştii sau actualii soţi sau parteneri, indiferent dacă agresorul împarte sau a împărţit acelaşi domiciliu cu victima”, potrivit comunicatului CCR.

Curtea a mai reţinut că această condiţie a convieţuirii pune în imposibilitate şi emiterea unui ordin de protecţie pentru o persoană care a fost victima unor acte de violenţă, chiar dacă s-ar demonstra în faţa instanţei că între victimă şi agresor au existat relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, ordinul fiind foarte util pentru instanţa de judecată în prevenirea şi combaterea violenţei în familie.

În urma deliberărilor, Curtea Constituţională a constatat că sintagma „în cazul în care convieţuiesc” din cuprinsul prevederilor art.5 lit.c) din Legea nr.217/2003 contravine şi dispoziţiilor constituţionale ale art.22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi ale art.26 privind viaţa intimă, familială şi privată, conform comunicatului remis.