Cursa impotriva timpului

Este timpul sa ma apuc de scris editorialul si incerc sa aleg ceva din stirile zilei. Acestea curg in valuri: Libanezii protesteaza impotriva sistemului sectar, Proteste masive in Bahrain peste weekend, Ploi torentiale omoara cel putin 25 de persoane in Angola...

Incerc sa ma organizez cat mai bine, sa nu pierd timpul. Ma opresc pentru putin sa reflectez… Cum sa ne organizam timpul a fost o obsesie a anilor ’90 cand am invatat depre importanta organizarii, cum sa ne contabilizam timpul si sa facem mai multe lucruri in acelasi timp.

In ciuda celor mai bune eforturi facute in ultima decada, aproape tot ce am invatat a fost ca ziua are numai 24 de ore si ca graba, stresul si facutul mai multor lucruri in acelasi timp nu reusesc sa dilate timpul. In fapt succesele pe care le-am avut au fost obtinute prin incetinire.

De mai multe decenii asistam la o cursa permanenta impotriva timpului. Cursa se datoreaza in principal dorintei de profit sau pentru a ne castiga increderea in sine, pentru a ne da iluzia ca suntem in control. Incetinirea este o idee neplauzibila pentru noi cei energizati de cafea, fara suficient somn, parinti grabiti care ne ducem in fiecare noapte in pat sperand la numai o ora de somn in plus.

Paradoxul societatii noastre este ca pe de o parte mijloacele tehnologice ne permit sa castigam mult timp. Pe de alta parte, noi dispunem de timp din ce in ce mai putin. Tehnologia parea a fi ceva pozitiv, dar, de fapt, ni se cere sa devenim “roboti” tot mai eficienti pe zi ce trece.

Nu suntem pregatiti sa facem fata vitezei cu care ni se cere sa reactionam. In ciuda acestor lucruri, ne simtim vinovati daca nu bagam de seama miscarea secundarului pe cadranul ceasului.

Incetinirea este o idee neplauzibila pentru noi cei energizati de cafea, fara suficient somn, parinti grabiti care ne ducem in fiecare noapte in pat sperand la numai o ora de somn in plus.

Spre deosebire de stramosii nostri care masurau timpul in recolte, noi am fost programati sa ne impartim viata in ore si minute. In timp ce oamenii din trecut se gandeau la Zei si se temeau de calamitatile naturii, noi nu ne gandim decat la termenele de predare ale proiectelor si nu ne facem griji decat sa nu fim concediati.

Mania de a goni prin viata are urmari de cele mai multe ori nefericite. Din cauza stresului viata noastra este in permanent pericol in fiecare minut pe care vrem sa-l castigam in cursa cu timpul. Depresiile, tensiunea, anxietatea si infarctele sunt in parte rezultatul vietii noastre grabite.

Adevarata tragedie a zilelor nostre este ca din ce in ce mai multe persoane raman fara timp pentru nevoile lor biologice si emotionale fundamentale, oamenii incercand sa-si satisfaca nevoia de armonie prin lucrurile aflate in jurul lor.

Poate ca a venit timpul sa facem ceva pentru propria persoana. Poate trebuie sa ne cautam armonia interioara si sa luam decizia constienta sa ne uitam diferit la lucrurile din jurul nostru si sa reflectam la momentele frumoase din viata. Pentru ca asa cum spunea La Fontaine intr-una din fabulele sale cu iepurele si broasca testoasa: "pentru a ajunge la timp, trebuie sa ne grabim incet!