Cum era viaţa în Roma antică? "Romanul" lui Mika Waltari ne provoacă să o descoperim

Destinul lui Minutus Lausus Manilianus nu e doar destinul individual al unui fost senator roman, sau doar o incursiune în istoria unei epoci, e mult mai mult decât atât.
Coperta cărţii Romanul, de Mika Waltari
Coperta cărţii Romanul, de Mika Waltari (polirom)

După succesul cărţilor Egipteanul şi Etruscul, Mika Waltari, maestrul absolut al romanului istoric, revine în atenţia cititorilor din România prin intermediul ultimei sale cărţi din această serie, Romanul.

Cartea, publicată în 1964, a fost lansată la Humanitas de la Cişmigiu. Lansarea a fost deschisă de Excelenţa Sa, doamna Päivi Pohjanheimo, Ambasadorul Finlandei la Bucureşti, care a vorbit de locul important al scriitorului în literatura finlandeză. A remarcat că, deşi multe dintre romanele lui Waltari au acţiunea plasată în trecut, ele se citesc ca ilustrări ale climatului social al timpurilor prezente. Egipteanul, tradus în zeci de limbi, ca şi roman clasic, este fondat pe un umanism fundamental, iar Waltari rămâne unul dintre cei mai faimoşi scriitori finlandezi din lume.

Prezentă la lansare, traducătoarea volumului (în colaborare cu Pólika Szász), Andreea Niţă, ne-a mărturisit că Waltari e un scriitor extrem de minuţios când vine vorba de a compune detaliile mărunte, ceea ce face din roman o provocare în munca de traducere.

Aceste detalii pe marginea poveştilor sale, sunt însă foarte importante în construcţia de ansamblu a vieţii din roman. Sunt detalii despre viaţa de zi cu zi a oamenilor are trăiau pe atunci, despre felul în care se îngrijeau femeile, despre felul în care un chirurg din armata romană performa o circumcizie, despre felul în care arăta Roma pe vremea aceea, despre portul persoanelor. Şi mai ales, există foarte multe date istorice inserate în carte cu naturaleţe admirabilă, pentru care a fost nevoie de o muncă de cercetare serioasă, spune traducătoarea.

Romanul urmăreşte destinul unui cetăţean, fost senator roman - Minutus Lausus Manilianus - care a trăit în vremea împăraţilor Claudius şi Nero. Ne-am aştepta să fie vorba despre un erou, dar nu este chiar aşa, evoluţia personajului este una cu totul neaşteptată, cu un final-surpriză. Pe lângă viaţa acestui personaj (scrisă sub formă de memorii adresate fiului său), tema centrală pe care Mika Waltari o inserează extrem de subtil este aceea a începuturilor creştinismului şi felului în care această nouă „superstiţie”, cum era numită în epocă, a fost primită. De aceea, unul dintre momentele centrale ale cărţii (şi unul dintre cele mai greu de tradus) este cel al persecuţiei şi al execuţiei creştinilor în arenă, la ordinul împăratului Nero.

Mika Waltari a fost un scriitor mai mult decât prolific. A publicat 22 de romane, 16 nuvele, 26 de piese de teatru, 6 volume de poezie, 7 nuvele poliţiste, 2 cărţi pentru copii, peste 100 de articole şi recenzii în cele mai importante ziare finlandeze.

Fiu de preot, născut în anul 1908, absolvent al Colegiului Normal din Helsinki în 1926, Mika Waltari se bucură de un imens succes la apariţia primului său roman, de factură expresionistă, "Marea iluzie", în 1928. Tânărul scriitor se află în atenţia criticilor, care fie îl contestă, fie îl laudă, comparându-l cu Paul Morand, Hemingway sau Scott Fitzgerald.

După teologie, studiază filozofia şi estetica la Universitatea din Helsinki până în 1929. Redactor la Revista Finlandei, reporter la radio, cronicar literar, Mika Waltari se impune rapid ca romancier şi dramaturg. Autor extrem de prolific, scrie romane psihologice, istorice şi poliţiste, nuvele şi povestiri, literatură pentru copii, piese de teatru şi scenarii de film.

Romanul Femeia şi străinul, publicat în 1937, este tradus în şaisprezece limbi. Dar notorietatea internaţională i-o aduce Egipteanul (1945), impresionantă recreare a Egiptului din secolul al XIV-lea î.Hr., tradus în peste treizeci de ţări, care-l propulsează printre cei mai citiţi autori din lume. În 1955 apare Etruscul, un incitant roman de aventuri şi, totodată, o adevărată enciclopedie romanţată a civilizaţiei mediteraneene din secolul al V-lea î.Hr.

În 1957 devine membru al Academiei Finlandeze, iar în 1970 primeşte titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Turku. Mika Waltari a murit în 1979, la Helsinki. Din opera lui, la Editura Polirom au apărut Etruscul (2002, 2010), Amanţii din Bizanţ (2003, 2008, 2011), Egipteanul (2003, 2008, 2013, 2015), Mikael Karvajalka (2005) şi Secretul împărăţiei (2007).

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Societate, cultură