Cum a apărut patinajul artistic [video]

Patinajul artistic este o disciplină a sporturilor de iarnă, dar poate fi practicat pe tot parcursul anului. Acesta constă din executare unor elemente tehnice specifice pe o suprafaţă de gheaţă - sărituri, piruete, dans - pe fondul unei piese muzicale. Uniunea Internaţională de Patinaj pe gheaţă coordonează şi organizează concursuri internaţionale în probe de patinaj individual, cupluri, dans pe gheaţă şi patinaj sincronizat. Patinajul de competiţie necesită pregătire fizică bună şi intensă.

Prima referinţă istorică menţionează patinele făcute cu oase de animale găsite în Elveţia, cercetătorii estimând că au o vârstă de aproximativ 3000 de ani. Se pare că primii patinatori au folosit patinele atunci când mergeau la vânătoare. Acest mijloc de transport le-a permis, de asemenea, să se deplaseze mai repede în iernile reci pe lacurile şi râurile îngheţate. În zone din Scandinavia şi Rusia au fost gasite patine cu o vechime de 5 000 de ani. Produse din oase de animale, ele sunt primele mijloace de transport cunoscute care circulă cu energie umană. La Londra, în timpul unor săpături au apărut ruine romane în care s-au găsit patine cu tălpi de piele şi oase de animale.

Datorită nevoii de a traversa canalele îngheţate în timpul iernii, in unele zone au fost folosite patine grele cu lame de lemn. În secolul al şaisprezecelea, olandezii foloseau patinele în lupta împotriva puternicei armate spaniole în timpul bătăliei de la Zuiderzee, care a avut loc în 1572.

Patinoarul îşi are originea în Olanda. În secolul al optsprezecelea, aristocraţia olandeză a început să patineze pe lacuri îngheţate într-un fel de balet pe gheaţă şi au început să inventeze diverse mişcări, cum ar fi săriturile şi răsucirile.

În 1742 a fost fondat primul club de patinaj în Edinburgh, Scoţia, iar în 1830 a luat fiinţă Clubul de Patinaj în Londra. Mai târziu, în anul 1850, americanul E. Bushnell a prezentat lamele de oţel. După câţiva ani, în Statele Unite, în timpul războiului de secesiune, care a avut loc între 1861 şi 1865, patinajul pe gheaţă a devenit o activitate foarte populară. La acea vreme, patinatorul Jackson Haines a devenit faimos prin stilul său revoluţionar, detaşându-se de majoritatea patinatorilor, care aveau un stil rigid. Haines combina baletul cu patinajul şi este considerat părintele patinajului. Datorită neînţelegerilor, Haines a decis să emigreze în Europa şi să dezvolte o carieră artistică strălucită în Viena.

În 1908, patinajul a fost considerat sport olimpic, iar în 1924 a fost inclus în jocurile olimpice de iarnă din Chamonix, Franţa. Între 1927 şi 1936, patinatoarea norvegiană Sonja Henie a câştigat 10 campionate mondiale şi 3 medalii olimpice, devenind prima vedetă din istoria acestui sport.

Patinajul artistic a apărut în 1892 odată cu înfiinţarea Uniunii Internaţionale de Patinaj (ISU). În deceniile anterioare au avut loc concursuri europene de curse patinaj şi patinaj artistic (acesta a avut primul campionat internaţional în 1882 la Viena). Proliferarea turneelor, a cluburile europene şi a federaţiilor naţionale, a dus la formarea ISU, la care se alătură Canada (1894) şi alte continente, reunind 71 de ţări. De atunci, ISU a organizat toate competiţiile internaţionale şi a marcat evoluţia regulilor de patinaj artistic, cu diferite piruete, sărituri şi cascadorii; arbitri notează concurenţii în funcţie de meritele estetice şi atletice ale acestora.

De atunci şi până în prezent, patinajul a evoluat şi a devenit un sport foarte popular, în special în ţări precum Rusia, Japonia, Canada, Statele Unite, Austria sau Suedia.