Ciocanul din London, Texas
Un Oopart este un termen aplicat la zeci de obiecte preistorice gasite in diferite locuri din lume care, dat fiind nivelul lor de tehnologie, sunt complet in dezacord cu varsta stabilita pe baza de dovezi fizice, chimice, si/sau geologice. Ooparts reprezinta de multe ori o frustrare pentru oamenii de stiinta conventionali si o incantare pentru anchetatorii aventurosi si persoanele interesate in teorii alternative.
La prima vedere, aceasta relicva din lemn acoperit cu piatra si fier pare destul de nevinovata, dar unii insista ca ar putea fi de milioane de ani. Exista, in mod evident, multe controverse in jurul unei astfel de idei, dar cat de vechi este ciocanul din London, Texas?
Dupa ce specimenul a fost descoperit pentru prima data in zona geografica cunoscuta sub numele de Platoul Edwards, au trecut 10 ani inainte ca sa se rupa piatra atasata manerului de lemn si sa scoata la iveala un cap de ciocan. Gasit inchis in piatra, trebuie sa fi fost construit inainte ca sa se formeze piatra in jurul lui (un proces despre care unii spun ca a durat milioane de ani).
O analiza ulterioara a specimenului arata ca segmente din interiorul manerului s-au transformat in carbune, si capul perfect format este compus dintr-o clasa de fier atinsa doar cu tehnologia moderna. Manerul a fost descris ca avand o stare de pietrificare nu foarte diferita de cele observate la copacii preistorici. Cu toate acestea, nu toata lumea este de acord cu aceste observatii.
Conform unor geologi, acest proces incetinit de fosilizare a avut loc cu mai mult de 140 de milioane de ani in urma. Pe baza acestor calcule, nu numai ca o civilizatie umana a existat inainte ca procesul de fosilizare istoric sa fi avut loc, dar acei oameni aveau tehnologia necesara pentru a crea un ciocan modern.
Capul, potrivit studiilor Institutului de Metalurgie Columbia, este facut dintr-un aliaj continand 97 procente fier pur, 2 procente clor, 1 procent sulf, si este fara bule. Asemenea manerului pietrificat, acest cap de fier, pare sa fi fost supus unui proces de purificare si de intarire, tipic aliajelor moderne din metal din secolul XX.
S-a observat ca piatra, in care a fost incastrat ciocanul prezinta semne conform carora procesul de incluziune a fost efectuat in conditii atmosferice distincte, care sunt destul de diferite de cele contemporane. Conform acestor oameni de stiinta, piatra indica niste conditii atmosferice, care au existat de fapt intr-o era mai indepartata. Relicva preistorica, unealta moderna, sau meteorit neobisnuit?
Dar alti oameni de stiinta sustin ca nu exista probe suficiente pentru a sprijini presupunerea ca este o relicva de mai multe milioane de ani. Cand ciocanul a fost gasit de catre excursionistii Max si Emma Hahn in 1934, ei nu au reusit sa indice exact locul in care acesta a fost gasit. Prin urmare, nu a putut fi determinat unde in stratul geologic a fost ingropat ciocanul — o dovada cheie in identificarea varstei sale. Unii chiar sustin ca modelul nu a fost niciodata gasit ingropat in pamant, ci stand singur pe o creasta.
Mai mult decat atat, din momentul in care Carl E. Baugh a cumparat artefactul in 1983, el nu a permis supunerea lui la datarea cu carbon radioactiv. Cu toate acestea, sustinatorii deciziei din Baugh afirma ca un astfel de test nu ar face decat sa complice problema, din moment ce substante organice de origine mai indepartata au contaminat cu siguranta specimenul, facand imposibila determinarea unei date exacte prin aceasta metoda.
O alta teorie extrema sugereaza o posibilitate redusa ca in preistorie un meteorit cu o compozitie chimica unica si morfologie deosebita sa fi prins o bucata de lemn, asemanandu-se in final cu un cap de ciocan prins de maner. Desi ideea in sine pare a fi atragatoare, o analiza chimica a exclus-o in intregime.
Portiunile de piatra din jurul capului ciocanului prezinta unele anomalii, pentru ca par sa fi fost topite intr-o anumita forma. Prin analiza chimica a acestei teci s-au gasit cantitati de potasiu, siliciu, clor, calciu si sulf. Aceasta compozitie contrazice ipoteza ca acest cap de ciocan sa fi apartinut unui fragment dintr-un meteorit, dat fiind faptul ca corpurile sistemului nostru solar nu prezinta astfel de compozitii chimice. Chiar si asa, capul de ciocan este prea bine format ca sa fie doar o intamplare.
Deci, a apartinut acest ciocan unui miner american — fiind un instrument de doar cateva sute de ani, care a cunoscut mai tarziu o fosilizare rapida? Ori este un veritabil Oopart, o indicatie a faptului ca planeta noastra a vazut civilizatii ce detineau tehnologii avansate in istoria timpurie? Cu dovezile disponibile, putem doar specula.
Ciocanul este in prezent expus la Creation Evidence Muzeum in Texas.
