Cine ne-a furat gândirea?
Încă din vechime, s-a considerat că o părere împărtăşită de un număr mare de oameni este corectă şi demnă de urmat. În vremurile noastre această teorie tinde să fie ridicată la nivel de axiomă.
Însă nu întotdeauna verdictul celor mulţi este şi cel corect. Acum două mii de ani mulţimea alegea ca un bandit să fie eliberat în locul lui Isus. Venirea la putere a lui Hitler a fost cum nu se poate mai democratică. Dictatura proletariatului are la bază aceeaşi idee: cei mulţi au dreptate în mod necondiţionat. Iar exemple din ţările est-europene, unde mulţimi isterizate au ales să fie conduse în continuare de foşti tirani întregesc tabloul viziunilor greşite, implementate doar pentru că se bucură de susţinere din partea majorităţii.
În ţara noastră, în ultimele două decenii, odată cu avântul mass-media, peste mecanismul care favorizează impunerea părerii majorităţii, se suprapune în mod subtil un altul, care - mai rău - reuşeşte să-l controleze. Este vorba de apariţia formatorilor de opinie de genul Antena 3, avându-i în spate pe comuniştii aflaţi în căutarea unei noi identităţi. Prin agresiuni mediatice de proporţii, astfel de televiziuni reuşesc să modeleze gândirea majorităţii. Captează iniţial nemulţumirile oamenilor, pentru a le amesteca în mod aproape imperceptibil cu mesajul liderilor lor. Ia naştere un amalgam periculos, care îl face pe consumator să repete orbeşte ideile marilor baroni. În cele din urmă oamenii cred că acele gânduri sunt ale lor, nerealizând că ura care i-a cuprins este de fapt a lui Dan Voiculescu şi a frăţiei socialiste.
Un factor cheie, care ajută la formarea şi menţinerea acestei stări este spiritul de turmă, cultivat timp de decenii. O persecuţie economică îndelungată naşte un fel de minte colectivă, având ca nucleu un set de idei elementare centrate pe supravieţuire şi reproducere, care odată implantată în individ, îi va înlocui gândirea originală. La un moment dat, neo-comuniştii fac în aşa fel, încât interesele lor par a veni din dorinţa maselor, ei fiind obligaţi să le pună în aplicare. Cel mai trist este faptul că susţinându-i în mod inconştient, majoritatea le dă putere.
Antenele ne-au înscris pe o traiectorie a urii, răzbunării, manipulării, telenovelelor, manelelor, chiciurilor, spectacolelor tip Bingo, etc. Suntem în pragul abrutizării. Acele imagini au prins deja viaţă în minţile noastre. Avem în noi o forţă de ocupaţie, pe care o hrănim din fiinţa noastră. Vom reuşi să ne eliberăm? Este mult mai greu să lupţi cu răul interior decât cu cel din afară. Pentru a începe însă, putem încerca să observăm numitorul comun al valorilor promovate de Antene: satisfacerea imediată a unor (re)sentimente primare aparţinând unei naturi umane la fel de primare.
Momentul zero vine în ziua în care vom apăsa pe butonul interior pentru a închide mesajul Antenelor şi a ne recăpăta gândirea furată.
Momentul zero vine în ziua în care vom apăsa pe butonul interior pentru a închide mesajul Antenelor şi a ne recăpăta gândirea furată.
Când vom învăţa să gândim pe termen lung, să vedem lucrurile în perspectivă, de abia atunci se vor ivi zorii mult aşteptatei schimbări. Vom descoperi că avem o natură mai înaltă, pe care o putem scoate la lumină. O natură care deşi nu luptă pentru supravieţuire ne face să supravieţuim cu adevărat.
Putem face un experiment în viaţa de zi cu zi, încercând să ne gândim mai mult la cel cu care intrăm în contact. Gândindu-ne, dacă prin ceea ce facem, îl putem afecta în vreun fel. Pe acest drum, sunt speranţe că vom putea avea într-o bună zi o gândire orientată spre viitor.
