Cercetător de la Standford: intenţia umană există fizic şi poate fi înregistrată

Conceptul imaginii de conştiinţă şi Dr. William Tiller
Conceptul imaginii de conştiinţă şi Dr. William Tiller (Dr. William Tiller şi Shutterstock)

Universul este plin de mistere care schimbă cunoştinţele noastre actuale. În colecţia ''Dincolo de Ştiinţă'', Epoch Times adună poveşti despre aceste fenomene ciudate cu scopul de a stimula imaginaţia şi de a deschide posibilităţi necunoscute până acum. Sunt ele adevărate? Dumneavoastră decideţi.

Doctorul William Tiller a avut o carieră de succes în lumea ştiinţei convenţionale. El a condus departamentul de ştiinţe exacte şi inginerie a materialelor de la Stanford în 1996 şi a publicat multe studii ştiinţifice convenţionale în jurnalele de specialitate. Cu toate acestea Tiller a simţit mereu o dorinţă constantă pentru studiul ”lucrurilor ce păreau aiureli”.

Cercetătorul a fost intrigat de experimentele privind abilităţile psihice umane efectuate de oamenii de ştiinţă sovietici. Ştia că unii dintre colegii săi găseau acest subiect ridicol şi totuşi s-a întrebat: ”Cum ar putea universul să fie construit pentru a permite acestor lucruri aparent ciudate să coexiste în mod natural alături de ştiinţa convenţională de care mă ocup zilnic la Standford, împreună cu studenţii doctoranzi?”

Tiller şi-a redus programul de muncă de la Stanford, pentru a-şi face timp pentru cercetări independente care să-i răspundă la această întrebare.

”Există mii de persoane în ultimii 150 de ani care au reuşit să facă aceste lucruri remarcabile ce au fost plasate în categoria parapsihologiei. Lucruri pe care ştiinţa convenţională vrea să le ascundă sub preş, deoarece rezultatele nu sunt consistente cu rezultatele acesteia”, a declarat el. ”Orice lucru care nu se încadrează în tiparele şi metodologia obţinerii acelor rezultate - este considerat de ei o prostie”.

Când Epoch Times a aflat că doctorul Tiller a conceput un aparat care ar putea păstra şi emite intenţia umană, am încercat să vedem cum funcţionează acesta. Ca mai toţi savanţii care au făcut descoperiri epocale, Tiller nu înţelege modul de funcţionare al aparatului, dar ştie că funcţionează.

Pentru început, experimentele lui arată că intenţia umană poate schimba în mod semnificativ nivelul ph-ului apei (fără adăugarea vreunui compus chimic) şi poate schimba producţia de adenozin-trifosfat a larvelor muştelor de fructe (ceea ce le permite larvelor să se maturizeze mai repede).

În al doilea rând Tiller a arătat că participanţii la testele sale îşi pot direcţiona intenţia către un aparat pe care l-a folosit, numit Dispozitiv de Găzduire a Intenţiei. Mai bizar, aparatul poate înmagazina această intenţie şi o poate emite după aceea, având acelaşi efect, fără ca persoana să fie prezentă.

Tiller făcea un studiu convenţional, fără vreo legătură evidentă cu intenţia umană. Dispozitivul era folosit în aceste studii pentru un scop cu mult mai obişnuit. Dar dintr-o inspiraţie de moment, Tiller s-a decis să-l folosească la experimentele despre intenţie, descoperind că dispozitivul chiar funcţionează.

Dar povestea lui este chiar mai ciudată. Fără ştirea dr. Tiller, dispozitivul nu era chiar aparatul pe care el ar fi trebuit să-l folosească pentru studiile sale convenţionale. O eroare a producătorului îl pusese faţă în faţă cu un alt dispozitiv în locul celui aşteptat. Când, după un timp, a primit aparatul comandat iniţial, acesta nu funcţiona ca un dispozitiv de găzduire a intenţiei - şi nici un alt dispozitiv pe care l-a încercat n-a funcţionat în acest fel - ci numai cel apărut dintr-o eroare de producţie, care i-a parvenit dintr-o greşeală şi pe care a decis, dintr-un capriciu, să testeze intenţia umană.

”Mă gândesc la asta ca la o greşeală divină”, a declarat Dr. Tiller, ale cărui încercări sunt privite extrem de suspicios de comunitatea ştiinţifică din care face parte.

După experimentele sale informale, a început să-l cerceteze serios. Tiller a depăşit experimentele de genul schimbării nivelului de PH al apei, şi a ajutat la îmbunătăţirea setului de abilităţi şi la integrarea a 34 de copii autişti folosind "intenţiile bune" emise de dispozitiv. El a concluzionat unele dintre reuşitele sale într-un email către Epoch Times:

1. A uşurat depresia şi anxietatea pentru câteva sute de persoane, localizate la aproximativ 2.400 de kilometri distanţă, într-o perioadă de opt luni.

2. A îmbunătăţit abilităţile a 34 de copii autişti localizaţi în întreaga lume, şi a uşurat depresia şi anxietatea părinţilor lor într-o perioadă de emitere de 12 luni.

3. A început un experiment de dezvăţare a 74 de persoane localizate în Statele Unite de obiceiul de se auto-judeca şi le-a îmbunătăţit compasiunea faţă de sine şi de ceilalţi.

Dezvoltarea dispozitivului său a fost declanşată de o coincidenţă norocoasă. Dr. Tiller s-a folosit de meditaţie pentru a progresa în înţelegerea sa asupra existenţei fizice a intenţiei umane şi a altor nivele de existenţă în Univers. Punctele sale de plecare diferă foarte mult de cele convenţionale, dar, ca un pod între ştiinţa empirică şi fenomenele ”ciudate”, Tiller a continuat să efectueze şi alte investigaţii ştiinţifice tradiţionale.

Vidul nu este un gol, ci este "ceva" plin de energie uriaşă

În fizica particulelor, este cunoscut faptul că vidul este deosebit de "energetic". Cel mai cunoscut experiment care dovedeşte că vidul este plin de energie este efectul Casimir făcut în a doua jumătate a secolului XX.

Fizicieni de vârf ca Wheeler (care a ţinut primul curs de teorie a relativităţii generale la Princeton) şi Misner arătau (Geometrodynamics, Academic Press, New York, 1962), încercând să pună de acord teorii fizice precum electrodinamica cuantică şi teoria generală a relativităţii, că un centimetru cub de vid ar trebui să conţină suficientă energie "primară" încât densitatea de energie a vidului (cunoscută drept densitatea Planck) ar fi de 1093 grame pe centimetru cub. Numărul a şocat comunitatea fizicienilor, dat fiind că Universul cunoscut cu cele mai bune telescoape, comprimat într-un centimetru cub ar avea numai 1055 grame. Cu alte cuvinte energia cuprinsă de un centimetru cub de vid ar putea fi "materializată" într-o masă cu 40 de ordine de mărime mai mare decât cea a Universului cunoscut acum.

Dr. Tiller este şi el de părere că vidul, înţeles momentan ca fiind un "gol", este de fapt plin de substanţe extrem de dense energetic, pe care nu le putem vedea într-un mod fizic, cel puţin deocamdată. El a mai descoperit că intenţia afectează unele substanţe neobservabile şi nedetectabile cu ajutorul aparatelor obişnuite.

Pentru a-şi explica cercetările, Tiller, doctor în fizica materialelor, propune modelul unei substanţe formate din particule pe care el le-a numit deltroni şi care se află pretutindeni. Aceasta poate fi activată prin intenţie şi poate afecta substanţele observabile şi cunoscute.

Acesta a oferit o analogie pentru a ilustra ce se întâmplă când un grup coeziv de oameni transmit o intenţie coezivă: ”Dacă te uiţi la un bec de lumină de 100 de Watt, acesta oferă o anumită lumină, nu foarte multă. Asta se întâmplă din cauza faptului că fotonii care ies interferează în mod distructiv unul cu celălalt, iar asta reduce cantitatea de lumină. Dar pentru acelaşi număr de fotoni care ies în aceeaşi unitate de timp, dacă i-aş putea aduce într-o formă coezivă astfel încât … să fie pe aceeaşi fază unul cu celălalt, atunci densitatea energiei sau intensitatea luminii emisă de bec pentru acelaşi număr de fotoni pe unitatea de timp ar fi mai mare decât cea a suprafaţei Soarelui”.

”Oamenii au potenţialul să devină coezivi, doar trebuie să şi-l dezvolte”, a declarat acesta. ”Potenţialul există”.

”Acolo este este viitorul nostru, asta explică de ce a trebuit să fiu atât de rebel când am renunţat la ceea ce părea a fi un viitor strălucit pentru mine, ca să fac asta. Dar eu cred că cercetarea mea oferă un viitor mai bun umanităţii”.