Cercetătoare CNSAS: Securitatea a racolat mii de minori pentru a “da note” despre oameni. Puţini au scăpat de sistem

Germina Nagâţ, cercetătoare CNSAS, a declarat că Securitatea fostului regim comunist a racolat atât adulţi, cât şi mii de minori pentru a afla care este “starea de spirit” a populaţiei. Astfel, minorii, racolaţi inclusiv din ciclul gimnazial, erau păcăliţi pentru a-i spiona şi turna pe ceilalţi cetăţeni, motivându-li-se că îşi apără ţara în faţa duşmanilor, relatează Ziare.com.

“Din estimările mele cred că vorbim despre 10.000 de elevi recrutaţi. Vorbim despre o mutilare timpurie şi definitivă pentru că mulţi dintre aceştia vor ajunge colaboratori de seamă ai sistemului şi toţi sunt marcaţi de acest început. Am văzut multe dosare în care elevii recrutaţi au încercat să scape mai apoi din mrejele sistemului, eschivându-se în toate felurile, chiar desconspirându-se. Dar ceea ce pot să spun este că numărul celor care au vrut să scape, şi poate au reuşit, e mult mai mic decât numărul celor care au rămas în sistem”, a explicat Nagâţ, invitată de Mircea Mihăieş să susţină o conferinţă pe tema Securităţii, în cadrul conferinţelor Universităţii de Vest Timişoara.

După tacticile brutale folosite în anii ’50 în închisori precum Piteşti, Gherla sau Aiud, venirea la putere a regimului lui Nicolae Ceauşescu în 1965 a fost însoţită de o schimbare a metodelor folosite de Securitate pentru a suprima populaţia ţării. Mai precis, după ani de crime şi cruzimi care au dus la “îmblânzirea” unei mari părţi a populaţiei, statul autoritar a creat un aparat vast de supraveghere şi control care să continue atacul la adresa spiritului uman şi a gândirii libere.

Potrivit sursei citate, metoda controlului total folosită de fosta Securitate se numea “prevenţie” şi, printre altele, implica şi racolarea persoanelor din toate categoriile sociale. Prevenţia începea din mediul şcolar până în fabrici şi uzine, biblioteci, totul era supravegheat. Erau racolate persoane din diferite medii, astfel că, spre exemplu, în cadrul blocurilor de locuinţe existau “persoane de sprijin” care dădeau note despre cine vine în bloc, ce scrisori se primesc, de la cine, dacă sunt din străinătate, cine ţine petreceri, ce vorbesc oamenii, care e starea de spirit. Mersul la bibliotecă era supravegheat, mai ales la centrele străine. Toate instituţiile de cultură erau infiltrate.

“Au fost recrutaţi elevi de la clasa a IX-a până la a XII-a, dar erau şi excepţii de recrutare a unor elevi de clasa a VII-a sau a VIII-a. De regulă erau elevi buni la învăţătură, proveneau din medii mai sărace, presupunându-se că aveau ambiţii mai mari de a evolua pe scara socială. Elevii care urmau să fie recrutaţi erau chemaţi fie în biroul directorului şcolii, fie în alt loc, într-un mediu sigur, şi li se livrau scenarii în care ţara este în pericol, trebuie să îşi servească ţara, sunt duşmani în jurul lor şi care nu pot fi anihilaţi decât dacă ei vor livra informaţii, era o datorie faţă de ţară. Şi livrau informaţii. Întrebările erau legate de cine ascultă Europa Liberă sau Vocea Americii, emisiunea muzicală Metronom realizată de Cornel Chiriac, cine ce cărţi citeşte, cine vorbeşte despre o posibilă fugă în Occident, cine spune bancuri, cine vorbeşte împotriva lui Ceauşescu, despre colegii de clasă, despre părinţii acestora. Imaginaţi-vă că aceşti elevi nu aveau discernământ, erau minori, şi intrau în rutina asta, ajungeau apoi la facultate, sau mergeau în câmpul muncii”, a susţinut Germina Nagâţ.

De asemenea, Nagâţ a precizat că la CNSAS există aproximativ 360 de volume pline cu angajamente semnate de elevi de liceu şi gimnaziu cu Securitatea, adăugând că reţeaua informativă era gândită până la cel mai mic detaliu. Angajamentele respective includeau, pe lângă datele personale, şi datele părinţilor şi locul lor de muncă.

Cercetătoarea a mai declarat că, din punctul de vedere al arhitecturii supravegherii, România comunistă s-a aflat pe locul al treilea după Germania comunistă şi Polonia, adăugând că numărul de 1.400.000 de dosare de urmărire a populaţiei confirmă acest fapt.

Totodată, Germina Nagâţ a atras atenţia asupra faptului că, deşi legea exonerează minorii care “au dat note” şi deşi nu sunt numiţi “colaboratori”, traumele lor nu dispar, povestea lor îi urmăreşte pentru totul restul vieţii.

“Câţi sunt dispuşi să înţeleagă distincţia dintre colaboratori adulţi sau minorii recrutaţi? Nu există nicio circumstanţă, nicio justificare pentru sistem pentru această mutilare, această grozăvie - racolarea minorilor”, a conchis cercetătoarea CNSAS.