Cel mai recent titlu din colecţia Aristocărţi: „Poveştile Peleşului” de Carmen Sylva

„Scrisul consolează mai bine decât religia şi torturează mai bine decât Inchiziţia”, avea să spună Elisabeta, Regina-scriitoare a României, care a rămas până astăzi o personalitate importantă a culturii europene.

Editura Vremea ne propune cel mai recent titlu din colecţia Aristocărţi: Poveştile Peleşului de Carmen Sylva, Regina Elisabeta a României.

Operele sale au fost pu­blicate în diverse limbi, încă din timpul vieţii; renumele ei ca scriitoare a ajuns nu doar în Europa, ci în întreaga lume. Con­siderată a cincea per­soa­nă impor­tantă din lume, cum re­levă un sondaj din 1905, pu­blicat de un cotidian berlinez, Re­gina Eli­sabeta a devenit o ade­vărată ambasadoare pentru Ro­mânia.

Ea n-a fost apreciată doar pentru talentul său artistic remarcabil şi pentru activităţile de mecenat. Era o persoană cu un caracter deosebit. Empatia, altruismul, generozitatea şi păstrarea caracterului în ciuda greutăţilor vieţii fac din Regina Elisabeta un reper moral şi uman.

Principesă de Wied şi soţia Regelui Carol I, a rămas cunoscută în istoria culturii cu pseudonimul Carmen Sylva- „cântecul pădurii”. Cu o sensibilitate extraordinară, sesizabilă întreaga ei lucrare literară, regina scriitoare s-a implicat adânc în tot ceea ce a însemnat istoria şi tradiţia a poporului român pe care l-a iubit cu o dragoste de mamă. Dragoste ce i-a fost refuzată odată cu pierderea unicului copil: moartea Principesei Maria, în 1874, la numai trei ani şi jumătate.

Acest aspect tragic al biografiei sale şi apoi lip­sa unui moştenitor direct pentru tronul României sunt mereu amintite de Regină când îşi legitimează activitatea de scriitoare şi când interpretează talentul ei literar ca pe un har dumne­zeiesc.

În ciuda pierderii şi a durerii sufle­teşti, Regina demonstrează o atitudine exem­plară: gândul la ceilalţi. Se va ocupa mereu de grijile altora înaintea propriilor griji, va in­vesti întreaga putere în muncă pentru ţară şi pentru a ajuta pe cei cu adevărat nevoiaşi şi suferinzi. Îşi face datoria mai departe şi nu se va lăsa în­vinsă de suferinţă şi deznă­dejde.

"Am avut în partea mea rara fericire de a auzi cântecul României, când era încă ascuns în necunoscut”, vă spune ea. „El m-a făcut de am pătruns în inima poporului meu, parc-aş fi din el născută. Da. Dintr-însa din nou m-am născut, căci ce simt, la ce şcoală am învăţat? Lumea basmelor româneşti m-a înconjurat cu tot farmecul şi versul românesc a cântat în inima mea."

De aceea, în volumul "Poveştile Peleşului", (Leipzig, 1883) se va observa mai bine decât în oricare altă parte puternica amprentă a poveştilor româneşti. Fiecare munte din Bucegi îşi are legenda lui. Astfel, în viziunea scriitoarei, Peleş e un voinic minunat cu părul creţ şi ochi adânci, albaştri, Jepii, doi fraţi gemeni care iubesc aceeaşi fată... Felul în care Carmen Sylva îşi construieşte poveştile dovedeşte cunoaşterea profundă a vieţii oamenilor obişnuiţi, a realităţilor satului românesc. De la horele din zilele de sărbătoare, când flăcăii îşi alegeau miresele, şi până la aşezarea mesei şi la felurile de mâncare tradiţionale, Regina nu omite nici un detaliu. Muntele Furnica, apoi Caraimanul, Vârful cu Dor sau Piatra Arsă, Jepii şi Urlătoarea se nasc pe rând, repovestite.

Regina Elisabeta a Româ­niei a fost apreciată încă din vremea ei pentru angaja­mentul ieşit din comun şi pen­tru succesul ei de me­diator între culturi, şi se crede că poate fi considerată şi azi drept una din cele mai im­portante reprezentante ale literaturii şi culturii româ­neşti în spaţiul de limbă germană.