Ce implică returnarea migranţilor în Grecia

Deşi schemele de relocare şi resettlement funcţionează foarte greu, iar numărul refugiaţilor preluaţi de statele europene este foarte mic, Comisia Europeană consideră că situaţia în Grecia s-a îmbunătăţit, iar refugiaţii pot fi retrimişi acolo dacă ajung în alte ţări UE.
Un grup de imigranţi soseşte pe insula elenă Lesbos.
Un grup de imigranţi soseşte pe insula elenă Lesbos. (Captură Foto)

Prin decizia actuală se revine la regulamentele de la Dublin, potrivit cărora aplicanţii la azil trebuie înregistraţi şi să li se proceseze cererile în primul stat UE în care au pus piciorul. Astfel se renunţă la exceptarea Greciei de la această regulă, decisă la începutul lui 2011, pe motiv că a fost suprasolicitată de numărul foarte mare de refugiaţi, ceea ce nu mai permitea returnarea acestora în ţară.

Comisia vrea să pună capăt acestei excepţii începând cu 15 martie 2017, dar decizia nu se va aplica retroactiv, ci doar acelor solicitanţi de azil care vor veni în Grecia după 15 martie. Comisarul european pentru Migraţie şi afaceri interne, Dimitris Avramopoulos, susţine că situaţia din Grecia s-a îmbunătăţit puternic din 2011 încoace şi se va detensiona până în martie.

Speranţa liderilor europeni este că perspectiva trimiterii înapoi în Grecia îi va descuraja pe mulţi refugiaţi să mai încerce să plece în alte state ale UE, iar ca urmare Sistemul de la Dublin va putea fi reformat şi se va reveni la o funcţionare normală a Spaţiului Schengen, în care libertatea de circulaţie să nu fie îngrădită de controale la frontiere.

Avramopoulos a mai anunţat că procedura deschisă împotriva Italiei şi Greciei pentru încălcarea tratatelor UE, privind carenţe în înregistrarea căutătorilor de azil, a fost oprită pe motiv ca în prezent sunt luate amprentele digitale ale tuturor migranţilor ilegali. Mai mult, Grecia ar fi făcut ”progrese importante” în crearea unui sistem de migraţie funcţional.

Deocamdată însă realitatea on the ground arată cu totul altfel. Grecia se confruntă cu o catastrofă umanitară. Insulele din Marea Egee nu mai fac faţă numărului mare de migranţi, adăposturile sunt supraaglomerate şi se ajunge la violenţe. Situaţia scapă tot mai mult de sub controlul autorităţilor.

Potrivit UNHCR, 60.086 de refugiaţi sau migranţi se află în Grecia, iar insulele Lesbos, Chioş, Kos şi Samos sunt total depăşite din punct de vedere al numărului de refugiaţi, raportat la locurile disponibile în centre. Mai mult, potrivit ziarului german Frankfurter Allgemeine Zeitung, în ciuda acordului UE-Turcia şi a închiderii rutei balcanice, numărul migranţilor ilegali care ajung în Grecia era de 122 pe zi în luna septembrie.

O cauză a situaţiei dificile din Grecia este că un aspect-cheie al acordului UE-Turcia nu funcţionează. Autoritatea grecească pentru azil, care trebuie să verifice cererile de azil şi apoi să decidă returnarea migranţilor care nu se califică în Turcia, consideră că această ţară nu îndeplineşte criteriile pentru a putea fi considerată un stat terţ sigur. În plus, Serviciul grec de azil şi comitetul de apel sunt suprasolicitate până la nivelul de blocaj. Comitetul de apel a primit peste 1.000 de apeluri împotriva unor decizii legate de admisibilitate, iar ţinta este să gestioneze 500 de cazuri pe lună şi să mărească viteza de procesare a fiecărui caz în parte.

Pe de altă parte, în ciuda faptului că UE a pus Greciei la dispoziţie aproximativ 500 milioane de euro, găzduirea refugiaţilor pe insule se face în condiţii improprii. Guvernul Tsipras este clar depăşit de problemă, iar a pune şi mai multă greutate pe un sistem care deja îşi arată limitele este periculos. Mai ales că acordul privind refugiaţii cu Turcia ar putea fi rupt de Ankara şi oricum nu funcţionează.

Persoanelor returnate în Turcia nu li se garantează protecţia internaţională în conformitate cu Convenţia de la Geneva şi gestionarea cererilor de azil. Ca urmare, până acum, doar 748 de migranţi din insule au fost trimişi înapoi în Turcia, iar procesul de înregistrare în hot spot-urile din Grecia este foarte lent. În plus, Turcia a fost acuzată că ar fi forţat returnarea unor refugiaţi în Siria, că i-a obligat pe copiii refugiaţilor sirieni să muncească în industria textilă, supunându-i la abuzuri şi violenţă, şi că hărţuirea sexuală a femeilor refugiate a crescut alarmant.

Lipsa de solidaritate din UE

Avramopolous a lăudat luna noiembrie ca una record pentru relocarea de refugiaţi, potrivit Spiegel – 1.400 de oameni au fost relocaţi, 8.000 în total. Aceasta nu este însă o mare realizare dacă o raportăm la angajamentele luate de statele UE în vara lui 2015 de a redistribui 40.000 de refugiaţi din Italia şi Grecia şi de a reloca apoi alţi 120.000.

Am mai scris despre motivele pentru care relocarea pe baza cotelor obligatorii de refugiaţi sau voluntare nu funcţionează. Cifrele arată că Ungaria n-a preluat până în prezent niciun refugiat din Grecia şi Italia. La rândul ei, Slovacia a primit deocamdată doar 3 refugiaţi din Grecia, niciunul din Italia şi a pus 100 de locuri la dispoziţie în centre, deşi trebuie să preia 899 de oameni în total în baza cotelor obligatorii. La fel, Polonia a anunţat 100 de locuri şi n-a relocat niciun refugiat din Italia şi Grecia, deşi are un angajament de 6.182. O altă ţară din grupul de la Vişegrad, care s-a opus cotelor obligatorii, Cehia, a preluat doar 12 refugiaţi din Grecia şi niciunul din Italia. Per total, din Italia au fost relocaţi doar 1.156 de refugiaţi din 39.600, iar în Grecia 4.007 din 66.400.

Nici în privinţa ”resettlement-ului”, adică a refugiaţilor sirieni preluaţi direct din Turcia, pe baza voluntară, stabilit de acordul UE-Turcia din 4 aprilie 2016, statele europene nu au dovedit o apetenţă mai mare. În afară de Germania, cu 609 oameni preluaţi, Suedia cu 269, Franţa cu 197 şi Olanda care a primit 170 de refugiaţi, celelalte state nu par dispuse să participe la această schemă. Austria, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Cehia, Danemarca, Ungaria, Irlanda, Polonia, România, Slovacia sau Slovenia nu au primit niciun refugiat în baza ei.

Statele din Europa de Est propun o ”solidaritate flexibilă”, dar nu au făcut nicio propunere referitoare la ce vor să facă concret în compensarea faptului că nu preiau refugiaţi.

Nici ameninţările lui Erdogan că va rupe pactul cu UE par să nu-i mai impresioneze pe europeni. Aceştia mizează pe faptul că nu vor mai veni mulţi refugiaţi în Grecia, pentru că ştiu că oricum vor fi retrimişi acolo dacă ajung în alte state membre. Personal nu cred că această decizie a Comisiei va descuraja fluxurile de refugiaţi să încerce să ajungă în Europa de Nord. Măsura nu va face decât să transforme Grecia într-o tabără imensă de refugiaţi, cu nişte autorităţi şi instituţii care nu fac faţă şi cu o situaţie umanitară explozivă. Nu de asta are nevoie Europa.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Opinii