CCR a decis: Şefii Parchetelor, obligaţi să participe la audierile comisiilor parlamentare de anchetă

Persoanele invitate la audierile comisiilor parlamentare de anchetă, fie că vorbim de şefii DNA, Parchetului General, DIICOT sau Înaltei Curţi, sunt practic obligate să participe, deşi refuzul de a furniza informaţiile solicitate nu constituie infracţiune, reiese din motivarea Curţii Constituţionale, în cazul sesizării depuse de 81 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare PNL şi USR privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor şi a Regulamentului activităţilor comune ale Camerei şi Senatului.

"Noile reglementări pun la dispoziţia comisiei de anchetă anumite mijloace procedurale care să contribuie la caracterul efectiv şi eficient al anchetei parlamentare. Este firesc ca persoana citată să se prezinte şi să răspundă solicitărilor comisiei; constatarea şi stabilirea abaterilor disciplinare este, însă, de resortul exclusiv al titularului acţiunii disciplinare, în cazul în care persoana citată nu îşi îndeplineşte aceste din urmă obligaţii, comisia de anchetă neputând avea o asemenea competenţă", se precizează în motivarea citată de Agerpres.

CCR a stabilit că refuzul persoanelor invitate la comisia de anchetă de a furniza informaţiile solicitate sau de a pune la dispoziţia acesteia celelalte documente sau mijloace de probă deţinute utile activităţii comisiei nu constituie infracţiune. Organele de urmărire penală nu pot fi sesizate pentru acest refuz, dar comisia poate formula o sesizare cu privire la săvârşirea unei infracţiuni pe baza datelor existente.

În acelaşi timp, Curtea a mai reţinut că scopul unei anchetei parlamentare nu este acela de a verifica numai aspecte care intră în competenţa autorităţilor publice aflate sub control parlamentar, ci de a clarifica împrejurările şi cauzele în care s-au produs evenimentele supuse cercetării.

"Prin urmare, aceste comisii anchetează/verifică fapte sau împrejurări, şi nu persoane. Ele au ca finalitate constatarea existenţei sau inexistenţei faptelor pentru care a fost creată comisia prin mijloace de cercetare şi documentare parlamentară. Prin urmare, activitatea unei comisii de anchetă nu are nicio tangenţă cu o anchetă judiciară, ea obiectivându-se mai degrabă într-un material documentar şi de studiu", se arată în motivare.

CCR a constatat că, potrivit prevederilor constituţionale, judecătorii, procurorii sau membrii Consiliului Superior al Magistraturii nu sunt supuşi controlului parlamentar, ceea ce nu înseamnă, însă, că aceste instituţii s-ar plasa în afara sistemului de putere instituit chiar prin Constituţie, ci faptul că membrii lor sunt independenţi în exercitarea activităţii lor.

"Curtea constată că instituţia controlului parlamentar nu trebuie izolată de principiul constituţional al colaborării loiale între instituţiile şi autorităţile statului şi de cel al loialităţii faţă de Constituţie, ci coroborată şi corelată cu acestea. Prin urmare, este evident că reprezentanţii instituţiilor trebuie să colaboreze în realizarea anchetelor parlamentare, în această formulă concretizându-se şi principiul echilibrului între puterile statului. De asemenea, Curtea mai reţine că, la rândul său, dacă o hotărâre parlamentară privind constituirea unei comisii de anchetă depăşeşte limitele constituţionale antereferite, ea poate fi supusă, în mod individual şi punctual, controlului de constituţionalitate", se menţionează în motivare.

Instanţa constituţională a mai apreciat că, prin invitarea reprezentanţilor puterii judecătoreşti, Curţii de Conturi sau Curţii Constituţionale la lucrările comisiilor de anchetă, pot fi determinate problemele sistemice cu care aceste instituţii se confruntă şi soluţiile de rezolvare, inclusiv prin exercitarea competenţei de legiferare a Parlamentului.

"De aceea, Curtea constată că reglementările constituţionale referitoare la autoritatea judecătorească, Curtea de Conturi sau Curtea Constituţională nu se opun ca, spre exemplu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al României, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, preşedintele Curţii de Conturi, preşedintele Curţii Constituţionale să ia parte la lucrările comisiei de anchetă. Însă, aceleaşi reglementări se opun participării persoanelor care compun aceste autorităţi în faţa comisiilor de anchetă în legătură cu activitatea lor jurisdicţională, judiciară, de urmărire penală sau de audit, după caz", se punctează în motivare.

CCR a mai apreciat că activitatea unei comisii de anchetă "nu are nicio tangenţă cu o anchetă judiciară", ceea ce înseamnă că nu există niciun motiv pentru care ancheta parlamentară trebuie să înceteze atunci când este demarată o anchetă judiciară.

"În caz contrar, de multe ori unele subiecte de interes general ar rămâne într-o sferă lipsită de vizibilitate pentru societate, pe motiv că în curs s-ar afla o anchetă judiciară, ceea ce este inacceptabil într-o societate democratică în care informaţiile care privesc comunitatea, fiind de interes general, trebuie aduse la cunoştinţa publică, informarea corectă a cetăţenilor fiind un deziderat al statului de drept. (...) Curtea mai reţine şi faptul că există teme de larg interes public, care niciodată nu ar putea face obiectul unei anchete parlamentare pe motiv că există proceduri judiciare în curs (defrişarea pădurilor, retrocedarea unor bunuri imobile, Revoluţia din 1989, poluarea apelor, colectarea deşeurilor, traficul de fiinţe vii, furtul din conductele de petrol, cauzele evaziunii fiscale etc.), ceea ce este inadmisibil", se mai afirmă în motivare.

Conform aceleiaşi surse, comisiile de acest tip anchetează fapte sau împrejurări, şi nu persoane. Ele nu sunt abilitate să se pronunţe asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane, fiind doar expresia controlului parlamentar.