Boom-ul imobiliar din China s-a încheiat

Se topeşte gheaţa şi vine primăvara în piaţa imobiliară din China? Investitorii au îndrăznit recent să pună această întrebare.

Cele mai recente reduceri ale ratei dobânzii şi cuvintele premierului Wen Jiabao care evidenţiau din nou "o creştere stabilă" au condus piaţa să se întrebe dacă regimul chinez şi-a schimbat politicile de control asupra bulei imobiliare.

Mai mult decât atât, în câteva oraşe, în ultimele luni, preţurile locuinţelor şi volumul de vânzări s-au oprit din scădere sau au început să crească.

Cu toate acestea, în acest moment, datele nu susţin optimismul cu privire la piaţa imobiliară.

În primul rând, chiar dacă creşterea economică în scădere a forţat Banca Populară a Chinei să reducă ratele dobânzilor, pe 8 iunie, statul chinez pare să fie ferm cu privire la strategia de control imobiliar.

În a doua parte a lunii iunie, patru instituţii (Ministerul Locuinţelor şi Dezvoltării Urban-Rurale, Comisia pentru Reformă şi Dezvoltare Naţională, Banca Populară a Chinei şi Comisia de Reglementare Bancară din China) au făcut anunţuri publice independente pentru a opri zvonurile legate de relaxarea controlului asupra pieţei imobiliare.

În al doilea rând, tendinţa descendentă a ţării per total a continuat din octombrie 2011. Din cele 70 de oraşe mari şi mijlocii pe care le urmăreşte Biroul Naţional de Statistică, preţurile locuinţelor au scăzut în 55 de oraşe în luna mai, comparativ cu cele de acum 12 luni.

În al treilea rând, în cele mai mari oraşe, preţurile locuinţelor sunt prea mari, indiferent de standardul aplicat. În multe oraşe, inclusiv în Beijing şi Shanghai, raportul preţ-venit este în jur de 30 la 1, aproape de două ori mai mult faţă de 16 la 1 din Japonia, când a izbucnit bula imobiliară niponă în 1990. În Statele Unite, raportul preţ-venituri a fost de numai 3,3 la 1 în 2011, şi chiar şi în trimestrul al patrulea din 2005, când s-a înregistrat vârful bulei imobiliare, acesta a fost de doar 5,1 la 1.

În al patrulea rând, ratele de neocupare din China au fost cu mult peste limitele normale de 5-10 procente din ţările avansate. Mai multe sondaje din Beijing, Zhenzhou şi Hangzhou arată că ratele de neocupare sunt în jur de 30 la sută.

Pe 31 martie 2012, Departamentul Securităţii Publice din Beijing a publicat un raport al unui proiect de anchetă al populaţiei ce a durat 100 de zile. Acesta a evidenţiat că în Beijing, 3,8 milioane de unităţi de locuit, din stocul existent de locuinţe de 13,2 milioane, sunt vacante. Rata de neocupare din Beijing este de 28,9 la sută.

Profesorul Zhang Jingqiu şi profesorul Meng Bing de la Beijing Union University au făcut o anchetă în peste 50 de districte din Beijing şi au descoperit că 27,2 la sută din unităţile de locuit nu au folosit deloc energie electrică, pentru mai mult de o jumătate de an.

În 2010, doisprezece studenţi au petrecut două luni vizitând 11.000 de unităţi de locuit din şase zone districtuale din oraşul Zhenzhou. Ei au descoperit că o zonă nou dezvoltată avea rata de neocupare de peste 55 la sută, în timp ce alte cinci zone districtuale aveau rate de neocupare ce depăşeau 20 la sută.

În concluzie, corecţia pieţei imobiliare din China va continua, iar preţurilor din Beijing, Shanghai şi din alte oraşe mari vor scădea semnificativ. Este doar o chestiune de timp.

Jian Tianlun, Ph.D., scrie în mod regulat despre economia chineză şi sfătuieşte The Epoch Times pe probleme de economie. Blog-ul său este: Chineseeconomictrend.blogspot.com