Băsescu: Din 2014 redevenţele în România nu vor fi mai mici decât în statele arabe, adică în jur de 80%
(photos.com)
Sistemul de taxare a companiilor petroliere din ţările arabe include împărţirea producţiei cu statul, care ia de regulă 80% din cantităţile extrase, în timp ce, în România, redevenţele plătite de companiile din acest domeniu sunt între 3,5% şi 13,5% din producţie.
Preşedintele Traian Băsescu a declarat luni, la TVR, că, în perspectiva anului 2014, Petrom ar trebui să ştie ”că redevenţele în România nu vor fi mai mici decât în statele arabe”.
”Consiliul Concurenţei a aplicat o amendă de 300 de milioane de euro companiilor petroliere din România. În rest, nu ai decât să citeşti contractul semnat în timpul Guvernului Năstase şi să-l pui în aplicare. Ce aştept eu, şi cred că este momentul potrivit, este anul 2014, când trebuie rediscutată redevenţa şi atunci Petromul trebuie să ştie că redevenţele în România nu vor fi mai mici decât în statele arabe”, a spus Băsescu.
Potrivit contractului de privatizare a Petrom, semnat în 2004, statul nu poate modifica timp de 10 ani revedenţele plătite de companiile care extrag petrol şi gaze de pe teritoriul ţării.
Legea petrolului nr. 238/2004 precizează că redevenţele pentru ţiţei sunt de 3,5%, 5%, 7% sau 13,5% din valoarea cantităţii extrase, în funcţie de producţia din fiecare zăcământ. La gaze, ele sunt cam aceleaşi: 3,5%, 7%, 9% sau 13%.
Pe de altă parte, în majoritatea ţărilor arabe, sistemul de taxare a companiilor petroliere este însă altul. Statul încheie aşa-numitele acorduri de împărţire a producţiei cu petroliştii. Mecanismul este următorul: societăţile petroliere investesc în explorarea şi producţia de ţiţei, iar din banii câştigaţi, cuantumul investiţiilor revine companiei. Restul câştigului se împarte cu statul, iar, de regulă, companiile rămân cu 20%, iar statul ia 80%.
În Irak şi Libia, ponderea care revine statului este de peste 90%, potrivit unui articol publicat de CNN Money în decembrie 2011. În Arabia Saudită, statul primeşte 85%.
O altă diferenţă majoră este că în statele arabe producţia de ţiţei este mult mai mare. Potrivit ultimului raport BP, publicat în iunie 2011, raport de referinţă pentru piaţa petrolieră mondială, în 2010 Irakul a produs în 120,4 milioane de tone de ţiţei, Arabia Saudită - 467,8 milioane de tone, iar Libia - 77,5 milioane de tone, în timp ce în România s-au extras 4,3 milioane de tone.
Un alt exemplu de ţară care majorează redevenţele petroliere este Statele Unite. Un articol publicat săptămâna trecută de Fox Business relatează că administraţia Obama vrea să majoreze cu 50% redevenţele pentru exploatările terestre, de la 12,5% la 18,75%, atât pentru ţiţei, cât şi pentru producţia de gaze naturale. Astfel, taxele vor ajunge la nivelul celor practicate pentru zăcămintele offshore, maritime. În Canada, potrivit aceluiaşi articol, redevenţa este de 25%.
În România, legislaţia nu face distincţie între perimetrele onshore şi offshore. Producţia offshore este însă mult mai mare decât cea de pe uscat, altfel costurile mari nu mai sunt justificate.
