Barack Obama, cinci ani la Casa Albă

Barack Obama împlineşte la 4 noiembrie cinci ani de la venirea sa la Casa Albă cu o rată de popularitate dintre cele mai scăzute, în condiţiile în care, atunci când a devenit preşedinte, avea o rată a popularităţii de 68%. Acest capital politic s-a redus aproape la jumătate, după realegerea sa acum un an în detrimentul rivalului său republican, Mitt Romney, iar sondajele îl creditează azi cu doar 42% (WSJ(NBC şi Gallup), notează luni ziarul ABC.

Al doilea său mandat se desfăşoară fără să fie pusă în aplicare reforma în sistemul medical şi alte reforme, în faţa neobositei opoziţiei a mişcării Tea Party, deşi Obama pare dispus să renunţe la leadershipul mondial pentru a se axa pe politică internă a SUA. Planurile sale nu sunt mesianice: ar fi mulţumit dacă ar reuşi să pună pe picioare reforma în domeniul medical şi reforma imigraţiei, să reactiveze economia şi să scape din viesparul Afganistanului.

Iată câteva puncte care au marcat în premieră preşedinţia lui Barack Obama:

1. Primul preşedinte de culoare la Casa Albă

De la 4 noiembrie 2008, Barack Hussein Obama şi-a câştigat locul în istorie, devenind primul preşedinte de culoare al SUA. Deşi comunitatea afro-americană l-a sprijinit în ambele alegeri, Obama nu şi-a centrat niciodată discursul pe chestiunile rasiale. De fapt, pe acest teren se simte destul de incomod şi preferă să fie judecat pentru faptele sale. Cu o biografie diferită de cea a majorităţii afro-americanilor (nu este descendent de sclavi, tatăl său era kenyan şi a fost crescut de o mamă şi de bunici albi), de multe ori Obama nu a fost în armonie cu această comunitate afro-americană.

2. Laureat prematur al Premiului Nobel pentru Pace

Venise de opt luni la Casa Albă cu o strategie contrară lui Bush, în Irak şi Afganistan, şi fără să aibă timp să-şi pună în aplicare agenda, când deja a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace. A fost un gest de sancţiune al Comitetului împotriva politicii lui George W. Bush şi în favoarea declaraţiei lui Obama de retragere a trupelor din Irak şi Afganistan. De fapt, Obama a suplimentat numărul forţelor din Afganistan, deşi a impus un calendar de retragere eşalonată din acest teritoriu până la sfârşitul anului viitor. El a fost, pe de altă parte, criticat pentru retragerea pripită din Irak, la sfârşitul anului 2011 şi i se pune la îndoială credibilitatea, după ce a ameninţat că va ataca Siria şi Iranul.

3. Operaţiunea împotriva lui Bin Laden

Între succesele Administraţiei Obama, asasinarea lui Osama Bin Laden ocupă un loc fruntaş. La zece ani de la atentatele din 11 septembrie 2001, la 2 mai 2011 Bin Laden a fost eliminat printr-o operaţiune riscantă pe teritoriu pakistanez. Deşi nimeni nu-i contestă meritul de a fi decis realizarea acestei acţiuni, declaraţia pripită a lui Obama din 2012, potrivit căreia Al-Qaeda este îngenuncheată, s-a întors împotriva lui. Revigorarea grupurilor afiliate Al-Qaeda din Africa şi extinderea prezenţei lor în Siria şi Irak dovedesc că ameninţarea teroristă nu a dispărut.

4. Luptă politică internă pentru impunerea reformelor

Confruntarea cu Tea Party a devenit de-a lungul anilor tot mai dură. În discursul de inaugurare a primului său mandat, Obama a expus proiectele pe care visa să le aplice: un control mai mare asupra vânzării armelor, reforma în domeniul medical şi al imigraţiei, reforma fiscală şi revigorarea economiei. Dar preşedintele şi-a irosit deja o bună parte din cel de-al doilea mandat fără să-şi fi impus agenda şi riscă să devină un 'lame duck' - un preşedinte ajuns la capăt de mandat cu clasa politică împotrivă şi cu propriul partid ocupat să-i găsească un succesor la următoarele alegeri. Forţat să amâne dezbaterea bugetului şi să aplice reforma medicală întregii populaţii, Obama îşi vede visul ameninţat, mai ales acum când republicanii şi Tea Party controlează Camera Reprezentanţilor şi blochează agenda prezidenţială.

5. Labirintul spionajului pe scară largă

Ultimul scandal, volumul uriaş al interceptărilor realizate de agenţia de securitate NSA în întreaga lume, întinează promisiunea de transparenţă cu care Obama a ajuns la preşedinţie acum cinci ani. După controversata folosire a dronelor şi dispoziţia de ataca Siria în afara unei rezoluţii a Consiliului de Securitate al ONU, scandalul interceptărilor NSA afectează relaţiile cu Europa şi cu propriii cetăţeni cărora le-a încălcat dreptul la intimitate. Scandalul a tensionat legăturile cu partenerii europeni, dintre care unii au ajuns să ameninţe cu expulzarea diplomaţilor americani dacă sunt prinşi spionând. Sondajele arată că americanii acceptă supravegherea NSA, dacă ajută la lupta împotriva terorismului, însă Obama începe să semene tot mai mult cu detestatul George W. Bush la sfârşit de mandat, notează sursa citată.