Argentina: Renunţă la fotbal pentru a-şi salva nepotul şi devine eroul fanilor

Lulo, atacant argentinian în Seria C, îi donează o bucată de ficat nepotului său. Părinţii copilului nu puteau. Aplauze când a revenit pe stadion. „A fost cel mai frumos gol din viaţa mea”, declară el.
Alejandro «Lulo» Benitez
Alejandro «Lulo» Benitez

A spus adio fotbalului pentru a-şi salva nepotul de nouă luni, care risca să moară. Probabil Alejandro Lulo Benitez nu ar fi devenit niciodată unul dintre renumiţii atacanţi de Serie A ai Argentinei: în vârstă de 30 ani, şi-a petrecut majoritatea vieţii doar pe terenurile de fotbal ale turneelor Seriei C. Cu toate acestea, în aceste zile, susţinătorii săi de la Central Larroque, echipa în care a jucat dintotdeauna marcând o mulţime de goluri, i-au rezervat aplauze lungi, fierbinţi, de neuitat.

„Erou” şi „mare idol”

Faptul este că „Lulo” - toată lumea îl numeşte astfel în aceste părţi ale provinciei Entre Rios, situată nu departe de Uruguay, unde s-a născut şi a crescut „mestecând” pâine şi fotbal - a realizat ceva, un gest de un altruism care emoţionează, cu care fotbalul are puţin de a face, dar, în urma căruia cariera sa de fotbalist, împreună cu visele sale, s-au încheiat. De fapt, Alejandro i-a salvat viaţa nepotului său de nouă luni, fiul surorii sale, fiind de acord să se supună unui transplant de ficat. Când lui Milo, nepotul său, i-a fost diagnosticată o obstrucţie biliară pe care niciun tratament nu ar fi putut-o vindeca, Alejandro nu a ezitat nicio clipă să se supună delicatei operaţii: a devenit donator.

Decizia a fost luată într-o clipă, ca atunci când instinctul sugerează acel gest unic şi imposibil pe terenul de fotbal, o lovitură cu călcâiul, o săritură cu susul în jos, etc.

În acest moment, în Argentina şi nu numai, ziarele îl numesc „erou” şi „mare idol”. Dar Lulo nu se consideră erou: „Pentru mine, primordială a fost salvarea nepotului meu şi nimic nu era mai importat ca el”, a declarat el explicând că „suntem trei fraţi şi formăm o familie foarte unită”. Transplantul a fost singura opţiune care l-ar fi putut salva pe Milo: medicii au fost nevoiţi să excludă părinţii din lista donatorilor. Tatăl, Willy, deoarece ficatul lui era incompatibil şi mama copilului, Natalia, deoarece suferise deja o intervenţie chirurgicală cardiacă.

O bucată de ficat mai puţin

Cu o bucată de ficat în minus medicii i-au interzis lui Lulo să mai joace: prea periculos. Alejandro (care a plâns neîntrerupt pentru aplauzele interminabile ale stadionului, după operaţie) ridică din umeri: „Când l-am văzut Milo zâmbind după operaţie, a fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea: da, mai frumoasă ca marcarea unui gol important”.

Alejandro Lulo Benitez cu Milo
Alejandro Lulo Benitez cu Milo (Clarin)

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Life & Style