Argentina: Renunţă la fotbal pentru a-şi salva nepotul şi devine eroul fanilor

Lulo, atacant argentinian în Seria C, îi donează o bucată de ficat nepotului său. Părinţii copilului nu puteau. Aplauze când a revenit pe stadion. „A fost cel mai frumos gol din viaţa mea”, declară el.
Alejandro «Lulo» Benitez
Alejandro «Lulo» Benitez

A spus adio fotbalului pentru a-şi salva nepotul de nouă luni, care risca să moară. Probabil Alejandro Lulo Benitez nu ar fi devenit niciodată unul dintre renumiţii atacanţi de Serie A ai Argentinei: în vârstă de 30 ani, şi-a petrecut majoritatea vieţii doar pe terenurile de fotbal ale turneelor Seriei C. Cu toate acestea, în aceste zile, susţinătorii săi de la Central Larroque, echipa în care a jucat dintotdeauna marcând o mulţime de goluri, i-au rezervat aplauze lungi, fierbinţi, de neuitat.

„Erou” şi „mare idol”

Faptul este că „Lulo” - toată lumea îl numeşte astfel în aceste părţi ale provinciei Entre Rios, situată nu departe de Uruguay, unde s-a născut şi a crescut „mestecând” pâine şi fotbal - a realizat ceva, un gest de un altruism care emoţionează, cu care fotbalul are puţin de a face, dar, în urma căruia cariera sa de fotbalist, împreună cu visele sale, s-au încheiat. De fapt, Alejandro i-a salvat viaţa nepotului său de nouă luni, fiul surorii sale, fiind de acord să se supună unui transplant de ficat. Când lui Milo, nepotul său, i-a fost diagnosticată o obstrucţie biliară pe care niciun tratament nu ar fi putut-o vindeca, Alejandro nu a ezitat nicio clipă să se supună delicatei operaţii: a devenit donator.

Decizia a fost luată într-o clipă, ca atunci când instinctul sugerează acel gest unic şi imposibil pe terenul de fotbal, o lovitură cu călcâiul, o săritură cu susul în jos, etc.

În acest moment, în Argentina şi nu numai, ziarele îl numesc „erou” şi „mare idol”. Dar Lulo nu se consideră erou: „Pentru mine, primordială a fost salvarea nepotului meu şi nimic nu era mai importat ca el”, a declarat el explicând că „suntem trei fraţi şi formăm o familie foarte unită”. Transplantul a fost singura opţiune care l-ar fi putut salva pe Milo: medicii au fost nevoiţi să excludă părinţii din lista donatorilor. Tatăl, Willy, deoarece ficatul lui era incompatibil şi mama copilului, Natalia, deoarece suferise deja o intervenţie chirurgicală cardiacă.

O bucată de ficat mai puţin

Cu o bucată de ficat în minus medicii i-au interzis lui Lulo să mai joace: prea periculos. Alejandro (care a plâns neîntrerupt pentru aplauzele interminabile ale stadionului, după operaţie) ridică din umeri: „Când l-am văzut Milo zâmbind după operaţie, a fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea: da, mai frumoasă ca marcarea unui gol important”.

Alejandro Lulo Benitez cu Milo
Alejandro Lulo Benitez cu Milo (Clarin)

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Societate, cultură