Arbitru sau complice? Liviu Avram, despre decizia CCR privind anchetarea OUG 13

Prin acte normative precum OUG 13, un guvern poate uzurpa calitatea Parlamentului de unică autoritate legiuitoare. Iar judecătorii Curţii Constituţionale, deşi legal sesizaţi, exact această situaţie au refuzat să o judece, pe motiv că nu au jurisprudenţă.
Palatul Cotroceni, depunere jurământ, noii membri ai CCR. În imagine,  Valer Dorneanu Mona Pivniceru şi Daniel Morar
Palatul Cotroceni, depunere jurământ, noii membri ai CCR. În imagine,  Valer Dorneanu Mona Pivniceru şi Daniel Morar (Epoch Times România)

În zecile de pagini de motivări, în sute de paragrafe şi mii de cuvinte prin care-şi explică decizia legată de dosarul deschis de DNA pe tema adoptării OUG 13, Curtea Constituţională a reuşit, graţie unui slalom impecabil, performanţa să nu facă absolut niciun fel de apreciere faţă de faptul care chiar a generat această criză: maniera în care Guvernul a acţionat atunci când a adoptat ordonanţa 13, atrage atenţia jurnalistul Liviu Avram, într-un amplu articol publicat de Adevărul.

"Din câte înţeleg eu, Curtea a selectat din probatoriu doar ceea ce i-a convenit pentru a statua câteva lucruri. Că Parchetul nu poate judeca oportunitatea unui act normativ – ceea ce e corect, o poate face doar Parlamentul. Şi nici constituţionalitatea sa – iarăşi corect, o poate face doar CCR. Dar nici legalitatea – parţial corect. Legalitatea din punct de vedere administrativ (spre exemplu, dacă nu s-au respectat normele de tehnică legislativă) o judecă fie Parlamentul, fie CCR. Dar mai există o formă de legalitate: cea de natură penală. Asupra acesteia, decizia CCR nu spune nimic. Însă simplul fapt că ancheta pe ordonanţa 13 merge mai departe ne arată că legalitatea din punct de vedere penal rămâne, în continuare, apanajul procurorilor.

Până la urmă, singura utilitate a acestei decizii este că, în dezbaterea publică, oferă câteva sintagme tari („conduită abuzivă”, „depăşirea atribuţiilor”) celor care apără ordonanţa 13 şi care au suferit, în toată această perioadă, de lipsa argumentelor. Să fie primit!

Problema cu aceste decizii ale CCR nu stă însă în motivarea publicată vineri, ci în prima decizie dată în acest şir: cea în care, la sesizarea preşedintelui şi a CSM, a constatat că nu a existat conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament", scrie Avram, în amplul articol ce poate fi citit aici

Ori, dacă ordonanţa 13 nu ar fi fost abrogată de către Guvern şi ar fi ajuns la Parlament, iar Parlamentul ar fi respins-o prin lege, efectele ei tot s-ar fi aplicat tuturor celor anchetaţi, judecaţi sau condamnaţi pentru faptele dezincriminate. Rezultă de aici că Guvernul, ca legiuitor delegat, şi-ar fi impus voinţa împotriva voinţei Parlamentului, ceea ce e fix definiţia conflictului juridic de natură constituţională.

"Iar judecătorii Curţii Constituţionale, deşi legal sesizaţi, exact această situaţie au refuzat să o judece, pe motiv că nu au jurisprudenţă. Le vom respecta, negreşit, decizia. Dar vom avea mari probleme să-i mai respectăm ca judecători…", concluzionează Avram.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne