A murit Bud Spencer, "uriaşul bun" al cinematografiei italiene

Actorul Carlo Pedersoli, mai bine cunoscut sub numele de Bud Spencer a murit la Roma, luni, 27 iunie, la 86 de ani. Decesul a fost anunţat de fiul său, Giuseppe Pedersoli: "Tata a plecat în pace, la ora 18,15. Nu a suferit, ne-a avut pe toţi în jurul său şi ultimul său cuvânt a fost "mulţumesc". S-a născut la Napoli, în Italia, la 31 octombrie 1929.

Alături de actorul Terence Hill a scris momente diverse şi importante în unele dintre cele mai fericite sezoane ale producţiei cinematografice italiene: de la seria de neuitat "Spaghetti western", la aventura comică, de la un cinema de calitate ca protagonist memorabil al lui Ermanno Olmi, la producţii internaţionale de divertisment.

Bud Spencer (stânga) şi Terence Hill (dreapta) (biografieonline.it)

Într-un interviu de acum câţiva ani, Carlo Pedersoli, vorbea cu curaj despre momentul în care va fi chemat de "cealaltă parte".

"Când Cel Atotputernic mă va chema, voi merge şi voi vedea ce se întâmplă. Pentru că, dacă nu se întâmplă nimic, mă întristez. M-a făcut să mă scol în fiecare dimineaţă timp de aproape 87 de ani, pentru a merge, în cele din urmă, nicăieri? În faţa atâtor lucruri enorme pe care nu le înţelegem, eu nu pot decât să mă apropii de El. Şi sper că atunci când mă va chema, mi se va clarifica totul. Pentru că astăzi, credeţi-mă, nu înţeleg exact nimic".

Aceasta este o curiozitate care poate părea excesivă pentru un om care aparent nu părea interesat de partea spirituală ca filozofie de viaţă. Poate din cauza acelor rădăcini napolitane de care nu s-a detaşat niciodată, născut în 1929, în districtul Saint Lucia. "Ce îmi amintesc de Napoli? Bombe. Ştii, a existat un pic de război .... Eram măricel, şi mi-l amintesc bine".

"În viaţa mea am făcut de toate - a spus actorul – dar chiar de toate. Doar două lucruri nu am putut face: dansator clasic şi jocheu". Dar a compensat pe de altă parte: de la mijlocul anilor şaptezeci până în ultimii ani, în paralel cu activitatea cinematografică şi televiziunea a găsit timp să obţină licenţa de pilot de elicopter, să lanseze o linie de blugi, să fondeze o companie aeriană, Mistral, să scrie câteva piese muzicale, să-şi publice biografia...

Dar, în ciuda numeroaselor experienţe şi a unui CV cu aproximativ 130 de filme, cele mai importante realizări pentru Pedersoli au fost întotdeauna cele sportive. "Pentru că succesul, în orice altceva, este decretat de public. Dar, atunci când câştigi în sport, acela este succesul tău şi nimeni nu ţi-l poate lua".

Înscris la clubul sportiv italian Lazio Nuoto, se afirmă la înot în stilul liber şi în ştafete mixte, câştigă campionate, intră în istorie ca fiind primul italian care a spart bariera de un minut, mai exact 59 "5 (în 1950 în Salsomaggiore şi apoi la Viena). Selecţionat pentru echipa naţională de înot, participă la europenele din Viena, câştigă două medalii la Jocurile Mediteraneene în Egipt, în 1951.

În 1952 participă la Olimpiada de la Helsinki după care, împreună cu alţi sportivi este trimis la Universitatea Yale, pentru câteva luni trăieşte în America, continuă să participe la Jocuri, de la cele din Marea Mediterană la Barcelona, la Jocurile Olimpice de la Melbourne. Dar ceva se rupe. Dedicarea pentru sport, studii, viaţa bună nu mai sunt suficiente, sau poate era prea mult şi-l făceau să piardă din vedere ceea ce cauta. "Eram obosit de viaţa din Parioli" a spus înainte de a face o alegere radicală: cinematografia.

Cu toate acestea, Pedersoli a fost întotdeauna modest. Rămâne tot timpul cu picioarele pe pământ, departe de ideea de "star". "Pentru mine, în viaţă doar un singur cuvânt are valoare: decenţa. Niciodată nu trebuie să crezi să eşti singurul care poate să-i spargă pe toţi, trebuie să ai decenţa să înţelegi că mâine dimineaţă poţi întâlni 2-3 persoane care îţi pot lua tot ce ai făcut. Se întâmplă, pentru că aceasta este viaţa. Şi asta m-a învăţat sportul".