Criza gazului din Ucraina impulsioneaza politicile energetice ale UE

Centrul de control de gaze naturale din Germania in localitatea Hajduszoboszlo, la 200 km est de Budapesta. Livrarile de gaze naturale spre Bulgaria, Grecia, Ungaria, Macedonia, Serbia, Slovacia si Turcia au fost intrerupte datorita neintelegerilor de pret intre Rusia si Ucraina.
Centrul de control de gaze naturale din Germania in localitatea Hajduszoboszlo, la 200 km est de Budapesta. Livrarile de gaze naturale spre Bulgaria, Grecia, Ungaria, Macedonia, Serbia, Slovacia si Turcia au fost intrerupte datorita neintelegerilor de pret intre Rusia si Ucraina. (ATTILA KISBENEDEK / AFP / Getty Images)

Disputa gazului dintre Rusia si Ucraina, care a lasat sute de mii de europeni tremurand in frigul iernii, va determina accelerarea eforturilor Uniunii Europene pentru crearea unei politici energetice comune.

Stoparea furnizarii de gaze rusesti catre Europa via Ucraina a evidentiat cat de mic este progresul facut de UE-cu 27 de membri, in conectarea retelelor nationale de energie si in diversificarea furnizorilor, de la ultima criza de acest gen, de acum trei ani.

"O situatie similara a fost in 2006 si acum noi, europenii, ne simtim vinovati pentru ca nu am facut ceea ce am spus ca vom face", a declarat un oficial UE al energiei, care si-a pastrat anonimatul datorita pozitiei sale importante.

Spre deosebire de 2006, cand majoritatea europenilor au luat partea guvernului democrat, pro-vest al Ucrainei, de aceasta data UE a ramas neutra in ceea ce priveste acest conflict, mai mult comercial, in legatura cu pretul gazului si cu facturile neplatite.

Ambele parti si-au incalcat angajamentul fata de Bruxelles privind furnizarea continua. Lipsa transparentei contractelor, rolul intermediarilor dubiosi si coalitia care domneste in Kiev, toate acestea au impiedicat UE sa ia si de aceasta data partea Ucrainei, afirma oficialul UE.

"Rusia ducea un bun razboi al gazului pana cand au exagerat prin reducerea furnizarii catre UE. La fel cum au facut si in timpul razboiului din Georgia, anul trecut, cand nu au putut rezista tentatiei de a da o lectie fostelor state sovietice", declara el.

Cererea gigantului rusesc Gazprom, ca Ucraina sa plateasca pretul pietei nu este exagerata, dar imaginile televizate ale primului-ministru Vladimir Putin, in care acesta ordona companiei sa inchida robinetele de gaz catre Europa, tradau faptul ca discutiile nu erau doar pe teme comerciale.

Mai multe state membre UE si-au marit rezervele de gaz in urma incidentului din 2006 si au evitat astfel pagube majore.Dar Bulgaria ,cel mai sarac nou-membru al UE, si statele din vestul Balcanilor-Croatia si Bosnia, au fost prinse fara nici un fel de rezerve.Rezervele a 18 state au fost afectate.

Acest lucru a determinat UE sa intervina.Primul ministru ceh,Mirek Topolanek,cel care detine presedintia UE, a convins Moscova si Kiev-ul sa semneze un acord prin care monitorilor UE li se va permite sa verifice tranzitul gazului pe teritoriul Ucrainei, astfel ca furnizarile sa ajunga din nou in Europa.

Neincredere reciproca

Progresul pe tema integrarii pietei europene de gaz prin conectarea sistemelor nationale de conducte, a fost foarte lent, partial datorita neincrederii reciproce intre statele europene, dar si intereselor divergente si a politicilor diferite in legatura cu relatiile cu Moscova.

Statele membre nu impartasesc informatii intre ele referitor la pretul gazului, platit de companiile lor energetice catre Gazprom. Executivul Comisiei Europene si secretariatul Consiliului Uniunii Europene lupta din 2006 sa adune aceste date.

"Noi pledam in favoarea transparentei, dar nu o practicam in cazul nostru", a afirmat oficialul UE pentru energie. Polonia a condus o grupare de noi membri din Europa centrala si de est, solicitand "solidaritate" energetica in interiorul UE pentru a reduce dependenta fostilor sateliti sovietici de Moscova, statul care asigura un sfert din gazul UE.

Dar Germania, cel mai mare consumator de gaz al Europei, se opune oricarui aranjament comun de urgenta privind rezervele de gaz, argumentant ca aceasta este o problema comerciala a companiilor de utilitati.

Berlinul prefera sa-si conduca singura relatiile energetice cu Rusia, fara interventia Bruxelles. S-a opus implicarii UE in disputa ucrainiana pana in momentul in care liderii Bulgariei si Croatiei au apelat personal la cancelarul german Angela Merkel.

Oficialii UE sustin ca aceasta criza ar trebui sa impulsioneze liderii europeni, care se vor intalni la summitul din martie, in imprimarea unui momentum politic si in investirea unor bani publici in planurile de constructie ale unor interconectori energetici inter-statali in Europa.

Ei s-ar putea intelege, de asemenea, asupra unor cerinte minime pentru depozitarea gazului pe care UE le are privind stocul de petrol. Si probabil vor acorda o si mai mare prioritate diversificarii furnizorilor de gaz, asigurarii rutelor si a mecanismelor de furnizare pentru fiecare stat in parte, pentru dezvoltarea facilitatilor de gaz natural lichefiat(LNG).

Printre furnizori, UE isi indreapta atentia catre Qatar si Nigeria pentru LNG,dar si catre Algeria, Norvegia, Azerbaiajan, Irak si state din centrul Asiei, pentru gaze de conducta.

Rusia se foloseste de criza pentru a sublinia costul proiectelor sale Nordstream si South Stream, de transport al gazului rusesc direct catre consumatorii europeni, prin intermediul unor conducte care vor trece sub Marea Baltica si Marea Neagra si prin Ucraina, Belarus si Polonia.

Disputa va adauga o dimensiune politica si proiectului Nabucco, sustinut si de UE si de SUA, pentru a furniza gaz caspic si din Orientul Mijlociu catre Europa centrala via Turcia, dar exista indoieli privind gasirea unei cantitati suficiente de gaz pentru umplerea conductelor.

Nici unul dintre aceste proiecte nu ofera o solutie rapida, datorita termenelor lungi de executie si datorita costurilor ridicate. Oficialii UE spun ca ei nu prezinta termeni ca "fie/sau". Va exista suficienta cerere si suficient gaz pentru a justifica inca trei conducte, sustin ei.

Pe termen scurt, capacitatea conductelor existente poate fi marita. Dar principalele castiguri rapide pentru securitatea gazului european ar putea aparea prin interconectarea retelelor nationale pentru formarea unei singure piete si pentru imbunatatirea eficientei energetice, mai ales in Europa centrala.

alte articole din secțiunea Opinii