Imaginea distorsionata a Tibetului (Partea I)
 |
|
Pastori tibetani.(Getty Images)
|
"Inainte de a veni in orasul tau natal, gandeam ca este un loc de desert situat in mijlocul unor munti neospitalieri; acum ca v-am vizitat locurile natale stiu ca sunt pline de parfumul florilor. Inainte sa va intalnesc ma gandeam ca sunteti niste oameni primitivi; acum am ajuns sa ne cunoastem, asa ca stiu ca sunteti cu adevarat o natiune nobila.”
Acestea sunt versurile unui cantec popular Tibetan a dnei Zhu Rui, o scriitoare de nationalitate chineza, ascultat prima data intr-o casa tibetana, iar aceste cuvinte exprima exact ceea ce simte ea pentru Tibet.
Crescand in China continentala, dna Zhu a trecut printr-o transformare: daca la inceput avea o imagine distorsionata despre Tibet, acum a ajuns sa ii iubeasca cultura si oamenii dupa ce a vizitat aceste tinuturi. Actualmente emigrant in Canada, ea pare sa nu poate sa uita Tibetul.
Intrucat Tibetul este acum in centrul atentiei internationale, The Epoch Times a intervievat-o pe dna Zhu Rui in Canada, intreband-o cum a vazut ea Tibetul, tibetanii si cultura lor. In timpul interviului mintea si sufletul sau sensibil ne-a purtat intr-o calatorie in care am descoperit frumusetea nefercitului platou inzapezit.
Prima mea vizita in Tibet: Conflicte intre chineza han si tibetana
Dna Zhu Rui: cand eram tanara am avut numeroase intruniri in care ni se cerea sa ne reamintim trecutul amar si sa multumim pentru dulcele prezent. La acea vreme, impresia mea despre Tibet nu era doar ca ar fi nedezvoltat, dar il vedeam si ca fiind barbar si infricosator. Dar mai tarziu perceptia mea despre el s-a schimbat.
A devenit un loc civilizat, curat si pitoresc. Nu pot sa identific cauza exacta a acestei schimbari, intrucat este prea indepartata in memorie. Ca mai toti chinezii, am avut creierul spalat de propaganda comunista. Orice se spunea despre Tibet nu era bun, iar eu am acceptat ca nu era bun. In anii ‘80, regimul communist chinez parea tacut in privinta multor chestiuni sensibile – inclusiv Tibetul – si multe lucrari din Tibet, din diferite regiuni, au aparut in China. Am gasit chiar carti in Tibet ale unor scriitori straini, asa ca am devenit interesata de aceasta regiune.
 |
Peisaj in Tibet.(Getty Images) |
Prima mea calatorie in Tibet a avut loc in 1997. In calatoria noastra spre Bird Island in provincia Qinghai, am vazut primul cort tibetan, asa ca am cerut soferului sa opreasca microbuzul. In timp ce ne indreptam catre cort, oamenii din el, o femeie tibetana si sotul ei, impreuna cu doi copii, au iesit pentru a ne saluta. Fericiti, ne-au condus inauntru si ne-au tratat cu mancarea lor preferata: unt de ceai, oferindu-ne singurele lor perne pentru a lua loc.
Am lasat gazdelor 10 yuan (aproximativ 1,4 USD) inainte de a pleca. Dar o alta femeie chineza din dubita noastra a intrebat-o pe femeia tibetana: “alti oameni practica planificarea familiara. Cum se face ca voi aveti doi copii?”
Intorsi in dubita, unul dintre noi a exclamat: “Tibetanii sunt cu adevarat saraci!”. Altcineva a spus: “Saraci? Nu este bine aici? Campiile sunt toate libere!” Auzind conversatia lor, gandindu-ma la cum ne-a tratat acea femeie tibetana cu ce aveau ei mai bun, fara sa ceara de la noi nimic in schimb, mi-am simtit inima grea.”
Pe cand traversam o intindere desertica in calatoria noastra spre autostrada Qinghai-Tibetan, am vazut pe marginea drumului un cuplu de tibetani ce purtau in brate un copil. Ne-au facut semn cu mana, dorind sa urce si ei in masina. Astfel ca i-am spus soferului: “Am putea sa ii luam”? De ca si cum nu ar fi auzit cuvintele mele, soferul a apasat acceleratia iar dubita a inaintat cu viteza. L-am intrebat: “De ce nu ai oprit masina?”Mi-a raspuns: “”Ar fi depasit capacitatea maxima”. “Nu este adevarat. Am mai putea lua inca sase sau sapte pasageri in plus. Erau atat de neajutorati acolo, in mijlocul desertului. Daca nu le dam o mana de ajutor, cine stie peste cat timp mai trece o alta masina! De ce nu ii putem ajuta?” “Esti atat de naiva. Nu sti ca tibetanii sunt murdari. Daca le permiti sa se urce in masina, toti veti uri mirosul lor.”
Stiam ca nu il voi putea face sa se razgandeasca asa ca am renuntat. Am aruncat o privire pe geam si am vazut cuplul tibetan cu mainile inca ridicate dar acum nemiscate.
Cand am ajuns in Tibet, am vazut ca totul era diferit:limba, straiele, cladirile, locurile religioase – si mi-au placut toate. In timp ce luam o gura de aer pe strada Barkhor – cea mai aglomerata strada cu magazine din Lhasa – am fost total absorbita. Vasele de lut, steagurile insirate, picturile thang-ga, colierele turcoaz si costumele m-au uimit. Cand am intrat in templele budiste, am fost impresionata de frumusetea arhitecturii. In ele oamenii stateau toti in liniste si am fost inconjurata de o atmosfera de serenitate.
Cea de-a doua vizita a mea in Tibet: simplicitate si onestitate
Cand am vizitat Tibetul a doua oara, am stat la o familie tibetana, caci voiam sa vad cum traiesc ei. Gazda nu se oprea niciodata din recitarea de scripturi.
Am vizitat Lhamo Lhatso, cunoscut deasemenea sub numele de Lacul Divinitatii. Este un lac sfant in inima poporului Tibetan. In identificarea incarnarilor lui Dalai Lama si a lui Panchen Lama, lacul este consultat pentru indicii. A fost o calatorie grea catre Lham Lhatso. Nu exista drum pavat si ne-a luat mult timp pentru a ajunge acolo. Cand m-am intors aveam paduchi in par si noroi pe tot corpul.
Gazda mi-a spalat tacuta toate hainele murdare. M-am simtit stanjenita. “Sunt atat de tanara; imi pot spala singura hainele. Cum pot sa te las sa faci asta pentru mine?”, am intrebat. “Abea ai sosit din pelerinaj. Astfel ca atunci cand fac ceva pentru tine, fac ceva bun. Acumulez karma buna” mi-a raspuns ea. “Nu am fost in pelerinaj. Eu sunt de nationalitate chineza. Nu am nicio credinta in inima. Am fost acolo am vrut sa imi cunosc vietile trecut si cele viitoare”, am continuat. “Nu conteaza, atata vreme cat ai fost acolo”, a raspuns ea.
Mai tarziu m-am mutat in casa unui alt taran care nu avea curent electric si nici apa curenta. Au facut o camera din paturi de lana tesute. Cand a fost timpul sa plec, le-am spus “Eu plec”. Nu se asteptau sa plec atat de curand, asa ca au adus tot ce credeau ei ca e mai bun, cum ar fi cartofi, si mi-au cerut sa iau totul cu mine acasa. Le-am raspuns ca nu fac asta, asa ca ei au insistat sa iau paturile pe care le tesusera. Am vazut ca erau atat de tristi ca plec, asa ca am spus “Am sa revin atunci cand incep lucrarile la camp”. Auzind asta, fetele lor s-au luminat si au inceput sa calculeze cate zile ramasesera pana la inceperea cultivarii pamantului.
Viata lor spirituala este centrata pe a oferi, a fi recunoscator si pe incredere. Asta este tipic pentru poporul tibetan.
