Apelul pentru libertate se aude din Leipzig spre Flushing
 |
|
O multime de berlinezi din vest se afla in fata Zidului Berlinului in 11 noiembrie 1989, o portiune a zidului fiind demolata. (Gerrard Malie/AFP/Getty Inages)
|
Poate nu ati auzit de “Demonstratiile de luni” dar fiti siguri ca sefii Partidului Comunist Chinez (PCC) stiu foarte bine despre ce este vorba. Memoria lor [a membrilor PCC] despre acele zile din 1989 ajuta la explicarea motivului pentru care ei au ajutat la organizarea multumilor violente de chinezi din Flushing, New York intr-o incercare de a reduce la tacere apelurile pentru sfarsitul PCC.
Istoria, totusi, este plina de ironii. Intr-o maniera care aminteste de dialectica teoriei comuniste pe acum uitate, acele multimi violente au oferit campaniei de retragere din PCC o proeminenta si un impuls mai mari.
In anii 1980, Biserica Nikolai din Leipzig in Republica Democratica Germana (RDG, cunoscuta si ca Germania de Est), a cerut ca in fiecare zi de luni sa se spuna rugaciuni pentru pace. Totusi in 1989, o tulburare crescanda in legatura cu alegerile si restrictiile de calatorie i-au determinat pe oameni sa se adune in numar mare. In 4 septembrie, aceste adunari au devenit ceea ce mai tarziu au fost numite “Demonstratiile de luni.”
In fiecare zi de luni oamenii s-au adunat pasnic la Biserica Nikolai si au cantat ‘Wir sind das Volk!’ (“Noi suntem poporul!”). Oamenii isi cereau drepturile – nimic mai mult. Demonstrantiile au fost intotdeauna pasnice si manifestantii s-au abtinut de la violente, desi politia a inconjurat masele si a incercat sa ii alunge.
Multi considera caracterul complet pasnic al adunarilor ca fiind principalul factor care explica de ce politia nu a folosit violenta pentru a suprima demonstratiile. Curajul oamenilor a fost in special remarcabil deoarece cu doar 3 luni in urma, in Piata Tiananmen, PCC a dat un exemplu de suprimare violenta a demonstratiilor pasnice pentru democratie.
Fiecare demonstratie reusita a dus la o alta si tot mai multi oameni s-au alaturat in saptamana urmatoare. In 2 octombrie, o zi de luni, au fost 20.000 de manifestanti, in urmatoarea zi de luni au fost 70.000; in 16 octombrie 150.000 si in 23 octombrie 300.000 de oameni demonstrau impotriva regimului comunist in RDG. Intre timp, demonstratiile din Leipzig au declansat demonstratii similare in alte orase din Germania de Est precum Halle, Schwerin si Berlinul de Est.
In 9 noiembrie 1989 a cazut Zidul Berlinului. In 1991, Uniunea Sovietica s-a prabusit si Ieltin a interzis Partidul Comunist al Uniunii Sovietice.
Leipzig, un oras de 500.000 de cetateni, a devenit promovatorul unei schimbari pasnice in RDG, Biserica Nikolai fiind punctul de inceput. Dorinta pentru libertate din inimile oamenilor s-au dovedit mai puternice decat aparatul Partidului Comunist.
Aceasta istorie explica violenta din Piata Tiananmen din 1989: PCC a cautat sa previna raspandirea in interiorul Chinei a cererii pasnice de drepturi care deja incepuse sa transforme estul Europei.
Astazi, in 2008, PCC infrunta aceeasi frica ca in 1989 – oamenii se vor trezi si vor cere sa se elibereze de Partid.
De aceasta data, frica PCC a fost trezita de modul in care catastrofa naturala a cutremurului din Sichuan a expus coruptia si incompetenta Partidului. Esecul Partidului de a alerta oamenii in legatura cu avertizarile oferite de unii seismologi ai Chinei, combinate cu constructia nejustificat de proasta a scolilor si a altor cladiri ce s-au prabusit complet in timpul cutremurului, au dus cu siguranta la moartea inutila a zeci de mii de oameni.
De teama, PCC a organizat multimi de chinezi care au incercat sa intimideze si sa inchida Centrul de Servicii pentru Demisia din PCC din Flushing, New York City – un loc unde voluntarii ii ajuta pe care care doresc sa se retraga din PCC. PCC a pariat ca va reduce criticii sai la tacere.
Dar asa cum s-a intamplat ceva remarcabil in Leipzig in 1989, ceva la fel de remarcabil s-a intamplat in Flushing in prezent.
In Leipzig, preotii Bisericii Nikolai s-au inspirat din puterea oferita de credintele lor spirituale pentru a cere “rugaciunile de luni” si apoi pentru a organiza “demonstratiile de luni” in fata presiunii Partidului Comunist.
In Flushing, puterea spirituala le-a permis practicantilor Falun Gong sa infrunte multimile organizate de PCC. In loc sa fie intimidati, practicantii au explicat cu rabdare celor care i-au atacat si hartuit crimele comise de PCC si multi dintre cei care au venit sa reduca la tacere practicantii acum refuza sa mai lucreze cu PCC.
Intre timp, multi dintre cei din cartierul Flushing care initial au stat departe de aceasta situatie, vazand contrastul clar dintre comportamentul pasnic si demn al practicantilor Falun Gong si comportamentul violent si deplasat al multumilor instigate de PCC, au inceput sa sustina practicantii.
Peste 40 de milioane de chinezi s-au retras din PCC in ultimii 4 ani, dar in Flushing, pentru prima data, incercarea organizata de a opri miscarea de retragere din PCC a aparut in afara Chinei continentale si a fost infranta public. Cu siguranta chinezii din jurul lumii se uita la aceste lucruri.
La fel ca si in Leipzig, cerinta pentru libertate este contagioasa. La fel cum spiritul Demonstratiilor de Luni a trecut prin RDG, asa spiritul din Flushing va incepe sa se raspandeasca printre populatiile de chinezi din jurul lumii si in cele din urma isi va gasi drumul inapoi spre China continentala.
Incercarea cinica de a reduce la tacere pe cei care cer caderea PCC a sfarsit prin a amplifica vocile lor [ale celor care sustin libertatea]. Asa cum sloganul “Noi suntem poporul!” a rasunat prin Leipzig, asa si vocea chinezilor de mult timp tacuta va rasuna curand in Beijing.
