2008 Beijing, Olimpiada rusinii
 |
|
Organizatia Reporteri Fara Frontiere a proiectat pentru Beijing 2008 un logo cu catuse pe baza simbolului Jocurilor Olimpice. El are rolul de a reaminti lumii despre adevarul din spatele Jocurilor Olimpice din Beijing 2008. (Reporters Without Borders)
|
La fiecare 4 ani, Olimpiada aduce atleții și publicul din intreaga lume impreuna, pentru a sarbatori libertatea spiritului, a competiției, a coeziunii umane. Cam acesta ar fi probabil spiritul in care s-au desfașurat pana acum Jocurile Olimpice - cu excepția Olimpiadei din 1936, organizata de regimul nazist.
In 2001, atunci cand China a depus cererea de gazduire la Comitetul Olimpic Internațional (IOC), contracandidatele Beijing-ului au fost Istambul, Osaka, Paris și Toronto.
China – deși una dintre marile caștigatoare de medalii și o imensa putere economica, era una dintre cele mai delicate alegeri – poluarea foarte grava, libertatea de expresie și abuzurile in materie de drepturile omului faceau ca posibilitatea organizarii de Jocuri la Bejing sa para mai mult o gluma.
Promisiuni fara acoperire
Deoarece știau ca cea mai mare bila neagra pentru China era politica extrem de abuziva a guvernului pe care-l reprezentau, in 2001 oficialii chinezi nu s-au sfiit sa promita marea cu sarea. Wang Wei, secretar general al comitetului de organizare a Jocurilor declara: „Vom oferi libertate deplina massmediei, atunci cand va veni in China”.
Liu Jingmin, vice-președintele comitetului de organizare a Jocurilor, declara catre France-Presse cu o zi inainte de alegerea Beijing-ului ca gazda: „Permițand Beijing-ului sa organizeze Jocurile, ne veți ajuta sa ne imbunatațim dosarul de respectare a drepturilor omului.... China și lumea din afara ei trebuie sa se integreze. Deschiderea Chinei este ireversibila”.
Daca Beijing-ul a caștigat dreptul de gazduire a Jocurilor Olimpice din 2008, o mare parte din aceasta victorie s-a datorat probabil promisiunilor facute de regimul comunist pentru imbunatațirea drepturilor omului.
Beijing-ul facea aceste promisiuni dupa pierderea primei propuneri de gazduire in 1993, eșec datorat in mare parte masacrului din Piata Tiananmen.
Bazandu-se prea mult pe promisiunile oficialilor chinezi, in IOC a ales Beijing-ul. Istoria a aratat insa ca promisiunile lui Liu Jingmin au fost doar vorbe in vant.
Anul 2007 s-a caracterizat printr-o deteriorare constanta a drepturilor omului in China. Militanți pentru drepturilor omului au fost puși sub arest la domiciliu, avocați care pledeaza cazuri sensibile politic (de exemplu cele ale protestanților din Tibet) au fost amenințați și atacați, jurnaliști (locali și straini) au fost molestați și deținuți, iar apelanți care depun petiții impotriva abuzurilor de drept comun au fost izgoniți din Beijing.
In afara lipsei libertații de exprimare și a abuzurilor, autoritațile de la Beijing au ales sa puna paie pe foc cu o politica sistematica de expropriere. De prin 2004, zeci de mii de oameni au fost dați afara din case pentru a face loc construcțiilor pentru Jocurile Olimpice.
All Headlines News (AHN) scria la sfarșitul anului trecut: „lunar sunt evacuați 13.000 de oameni pentru Jocurile Olimpice”. Construcțiile care s-au ridicat in vederea gazduirii Jocurilor, și pentru a oferi Beijing-ului o infațișare grandioasa, s-au platit cu suferințe din partea locuitorilor orașului și cu masive distrugeri ecologice. Procesul demolarilor și evacuarilor a fost arbitrar și lipsit de cadru legal. De multe ori locuitorilor li s-a dat un preaviz de evacuare foarte scurt și li s-au refuzat compensațiile promise, transmite ABC News.
Daca anul 2007 a fost teribil, adevarata fața a Chinei a inceput sa se vada in 2008. Pe 10 martie 2008 in Tibet a izbucnit cel mai serios protest anti-guvernamental din ultimii ani, subliniind resentimentul acut al tibetanilor impotriva dominației despotice chineze.
„China - scria Washington Post la 26 martie 2008 - risca sa transforme Jocurile intr-o parada a represiunii violente, a cenzurii și persecuției politice de catre un regim care nu s-a ridicat deasupra nivelului unui stat polițienesc. Deși se prezinta drept reformiști, președintele Hu Jintao și echipa sa - continua ziarul - par sa nu ințeleaga de ce politica lor a subminat onoarea gazduirii Jocurilor Olimpice și ca risca sa distruga prestigiul internațional al Chinei.”
Beijing, orașul interzis
Din capul locului, pentru a-și face clare intențiile și metodele de lucru, regimul chinez a pus in fruntea Comitetului de Organizare a Jocurilor pe Liu Qi, un oficial gasit vinovat intr-o Curte din Statele Unite de tortura și agresiune sexuala in perioada 1992 – 2002, pe vremea cand era primar al Beijing-ului.
Motto-ul sub care se desfașoara Jocurile spune și el multe: “O singura lume, un singur vis”. Este tulburator de asemanator cu un alt motto chinez, moștenit din timpul Revoluției Culturale: „O singura sala, o singura voce” – motto care se referea la utopia comunista de a aduce pe toata lumea „in consens”.
Aparent pentru a respecta motto-ul și a se asigura ca toata lumea care urmarește Jocurile de la fața locului are același vis, de mai multe luni autoritațile chineze au inceput expulzarea a mii de straini rezidenți in China – in copleșitoarea lor majoritate oameni de afaceri, unii cu o vechime de ședere in China de 10 ani. Concomitent, regimul chinez a anunțat oficial ca va impune restricții deosebite pentru vizele de vizitator in perioada desfașurarii Jocurilor.
Strainii care vor participa la Jocuri au fost avertizați ca nu se vor permite activitați politice de nici un fel, și nici desfașurarea de bannere sau demonstrații care sa tulbure „ordinea sociala”. Festivaluri culturale au fost anulate pentru motive politice vagi privind „securitatea”, conferințe academice au fost contramandate și chiar unii investitori straini gasesc greu cai de a mai intra in China.
Toate biletele la evenimentele olimpice din Beijing sunt prevazute cu microchipuri RFID (care conțin date de identificare), asigurandu-se practic monitorizarea deținatorilor lor. Pentru a executa un control și mai strict, biletele pentru ceremoniile de deschidere și inchidere conțin date personale: adrese de email, numere de telefon, fotografii, date de pașaport și numele deținatorilor.
Aceste masuri au transformat Beijing-ul intr-un imens „oraș interzis”. Ca urmare, industria turismului chinez a inceput deja sa sufere. In aprilie, numarul de vizitatori era deja mai mic decat cel inregistrat in 2003. Hotelurile, care iși triplasera prețurile la camere in vederea Jocurilor Olimpice, raporteau rate de ocupare substanțial mai mici decat cele de anul trecut.
Promisa libertate a presei se lasa și ea asteptata. La inceputul lunii iunie numeroase companii de media și sponsori sau parteneri oficiali ai Jocurilor Olimpice și-au exprimat frustrarea fața de sistemul chinez, care nu acrediteaza filmari in afara locurilor de desfașurare a evenimentelor sportive. Lipsa permisiunilor pentru filmari in Beijing (in special in Orașul Interzis și in Piața Tiananmen) precum și intarzierile enorme la trecerea prin vama a echipamentelor de filmare au determinat escaladarea conflictului, care a ramas pana in prezent nesoluționat.
Persecuții religioase
Libertatea religioasa, sau mai bine spus lipsa ei in China este un alt aspect care a creat deja probleme in organizarea Jocurilor Olimpice.
Deși a promis transparența, inaintea Olimpiadei, China a emis un document de peste 50 de pagini unde sunt specificate regulile care trebuiesc respectate de strainii care sunt destul de norocoși sa obțina viza.
Una dintre reguli era ca nu se permite aducerea in China a „materialelor care dauneaza politicii chineze”. Intrebarea lumii creștine a fost daca aceasta categorie include cumva Bibliile. China este o țara in care importul de Biblii este inca pedepsit aspru. Ultimul exemplu fiind cazul cetațeanului chinez Li Guangqiang (2008) condamnat pentru import, dar care a beneficiat de o reducere a sentinței (3 ani) numai din cauza vizitei președintelui Bush la Beijing.
La presiune internaționala, China a relaxat politica, „recomandand” celor care intra in China sa aduca maximum o Biblie sau carte religioasa de persoana. Insa relaxarea nu se aplica pentru mișcarea Falun Gong, pe care guvernul a ales sa o reprime in continuare, și de ale carei apeluri pașnice se teme cel mai mult.
Persecuția impotriva practicanților Falun Gong in China, inceputa in 1999, este poate cea mai mare campanie de genocid din prezent. Aderenții Falun Gong sunt trimiși in lagare de munca forțata și supuși unor torturi greu de imaginat; de multe ori ei sunt omorați doar pentru credința lor in principiile Adevar – Bunatatate – Toleranța.
Dintre miile de cazuri de tortura la care sunt supuși aderenții Falun Gong, foarte șocante sunt cel al lui doamnei Gao Rongrong, torturata și desfigurata de autoritațile chineze, care inainte de a muri a facut publice poze și materiale pe internet. Foarte reprezentativ pentru torturile, deseori cu conotații sexuale, la care sunt supuse practicantele Falun Gong este cel al doamnei Wang Yunjie, ai carei sani au fost complet macelariți prin tortura.
Manfred Novak, raportorul ONU in probleme de tortura, susține ca practicanții Falun Gong alcatuiesc cel puțin 50% din totalul prizonierilor inchiși lagarele de munca din China, și sunt victime in 66% dintre cazurile cunoscute de tortura din China.
Nu numai practicanții Falun Gong și creștinii sunt persecutați religios. Nici tibetanilor nu le este mai ușor sub dictatura comunista. Alice Thomson de la Telegraph relateaza povestea lui Tsering Wangmo, o femeie din Lhasa a carei crima a fost ca purta poza lui Dalai Lama. Pentru ca a refuzat sa scuipe pe fotografie, a fost luata pe sus de soldații chinezi și inchisa trei ani intr-o pușcarie, unde, impreuna cu aproximativ 1.000 de alte femei a fost supusa torturilor și violurilor. Dupa eliberare a aflat ca soțul ei a fost forțat sa se casatoreasca cu o femeie din China.
Poluarea
O alta problema cu care se confrunta China in organizarea Jocurilor Olimpice este poluarea.
Statisticile arata o tragedie care nu mai poate fi ascunsa sau oprita: dezastrul ecologic cauzat de folosirea excesiva a resurselor, in special arderea de carbuni. Conform datelor curente, Beijing-ul este capitala poluarii pe glob.
Nivelurile de poluare a aerului (in special cu dioxid de azot, substanța care poate induce probleme pulmonare fatale) cauzeaza un numar estimat de OMS la 750.000 de morti premature pe an.
Guvernul chinez a admis ca peste 70% din rauri sunt nepotabile și ca 360 de milioane de oameni nu au acces la surse de apa potabila. In cele 7 sisteme fluviale, 41% din apa nu poate fi folosita nici in zootehnie, iar 60% dintre rauri au ramas fara pește; ploi acide cad pe aproximativ 30% din teritoriul chinez. Oamenii de știința straini declara ca peste 700 de milioane de chinezi beau apa care este departe de standardul minim de puritate.
China a ajuns in ultimii pe locul doi in ceea ce privește producția de gaze responsabile pentru efectul de sera și este țara in care se afla primele 20 dintre cele mai poluate orașe ale lumii. Lumea intreaga declara China „cel mai mare poluant al lumii”, cu peste 100 de milioane de chinezi traind in orașe unde calitatea aerului este foarte periculoasa. Dupa standardele Uniunii Europene numai 1% din cele 560 de milioane reprezentand populația urbana respira aer care nu este primejdios pentru sanatate.
Poziția Chinei
In fața presiunilor internaționale, in locul unui dialog deschis, China a ales sa dea vina pe „forțele reacționare” și pe „dușmanii poporului” care „urasc” China, ii vor raul și vor sa „destabilizeze” statul.
La ceremonia aprinderii Torței Olimpice din Lhasa, capitala tibetana, Zhang Qingli, secretarul Partidului Comunist in Tibet a considerat nimerit sa afirme ca: „pentru a aduce mai multa glorie Spiritului Olimpic, trebuie sa zdrobim hotarat orice incercare de a ruina Jocurile Olimpice pusa la cale de Dalai Lama, clica sa, și forțele ostile din interiorul și exteriorul națiunii.”
Ce face opinia publica?
Din pacate declarația de incitare la ura de mai sus a smuls doar o slaba reacție de „regret” din partea IOC – de fapt singura declarație critica la adresa exceselor regimului comunist pana in prezent. Poziția IOC a fost de la inceput una de neimplicare in numeroasele probleme care au aparut datorita inchistarii regimului de la Beijing.
Dick Pound, membru in conducrea IOC a afirmat: „suntem atat de departe de speranțele de la inceput (ale IOC)”. IOC ar trebuit sa ia o poziție ceva mai demna și sa aduca in discuție macar abuzurile care incalca spiritul Cartei Olimpice.
Toate aceste comportamente abuzive, cat și spiritul dictatorial complet diferit de cel Olimpic au atras deja atenția opiniei publice internaționale. Prim miniștri, oficialitați ale Parlamentului European, și organizații din domeniul drepturilor omului au luat deja poziție fața de deraparile Beijing-ului.
Recent Edward McMillan-Scott, vicepreședintele Parlamentului European a declarat: Comunitatea internaționala nu mai poate ignora probele pe care le are in fața. […] S-au emis numeroase rapoarte de catre organizații ale drepturilor omului, cum ar fi Amnesty International. Organizația Reporters sans Frontiers a afirmat ca “in ciuda promisiunilor […], guvernul chinez nu a facut nimic pentru a imbunatați libera exprimare sau drepturile omului…In fiecare an cateva mii de oameni sunt executați in public, adesea pe stadioane, printr-un glonte in ceafa sau printr-o injecție letala”.
“Lumea civilizata trebuie sa evite China” sunt cuvintele vicepreședintelui dupa o calatorie in Beijing in 2006, prilej folosit pentru a se intalni cu mai mulți practicanți Falun Gong, care i-au marturisit persecuțiile la care sunt supuși. Toți cei care s-au intalnit cu dl. McMillan-Scott au fost arestați și au disparut imediat dupa intalnire.
Ce se poate face ca Beijingul sa-și onoreze promisiunile?
In primul rand, presiune internaționala. Istoria recenta a aratat ca Beijing-ul poate fi constrans cu presiune. Șefii de state care vor participa la Jocuri ar trebui sa insiste ca guvernul chinez sa-și onoreze promisiunile. Comunitatea internaționala ar trebui sa insiste ca regimul comunist sa elibereze jurnaliștii chinezi incarcerați, restul de 8 participanți ai demonstrațiilor din Piața Tiananmen inchiși din 1990, precum și persoanele aruncate in pușcarie pentru criticarea politicii Beijing-ului fața de Olimpiada.
Marile corporații, care prin sumele uriașe platite pentru sponsorizare susțin financiar Jocurile Olimpice, ar trebui sa reușeasca sa aiba un cuvant de spus. Altfel risca sa finanțeze cel mai mare eveniment de public relations, pentru unul dintre cele mai represive regimuri din lume.
Pentru milioanele de oameni care vor privi Olimpiada la televizor sau pe stadioane, Jocurile de la Beijing ar putea sa devina o amintire placuta. Insa lucrurile stau cu totul diferit pentru zecile de mii aruncați in puscariile umplute pana la refuz ale Chinei.
