Izolarea tineretului cubanez
 |
|
Mod de viata: Doi tineri stau de-a lungul bulevardului Melacon din Havana, Cuba. (Adalberto Roque/AFP/Getty Images)
|
Lucia si fiul ei Mario stau in camera lor de zi, privind un spectacol cultural la televiziunea de stat in modestul lor apartament din Vedado, un cartier din Havana. Ei au un vizitator: Arnold, un muzician profesionist american retras care lucreaza cu cele mai mari nume din muzica afro-cubaneza si care ii cunoaste de peste 15 ani. Ei au hotarat sa gateasca niste orez delicios si pui pentru cina pentru a sarbatori ocazia.
Arnold a pus 20 de pesos cubanezi convertibili (20 US$) pe masa pentru a-i ajuta sa cumpere ingredientele necesare.
Dupa cina Mario l-a insotit pe Arnold in centrul Havanei, cateva strazi departare de centrul orasului. Apoi, discret, s-a intors acasa unde are grija de mama sa care e bolnava de diabet.
In spatele acestei scene zilnice se ascunde unul dintre cele mai mari scandaluri sociale din America Latina.
Cateva zile mai tarziu, dupa cateva conversatii cu Mario, am realizat ca el s-a intors acasa nu deoarece mama sa avea nevoie de ajutor ci din cauza ca ii era teama sa dispara intr-o inchisoare cubaneza, precum multi dintre compatriotii sai.
“Daca politia ma vede cu un strain ei vor crede ca sunt prostituat si ma vor arunca in inchisoare,” a declarat el.
Mario, 39 de ani, nu esti nici prostituat si nici nu vinde tigari false. El este functionar public si student la Universitatea din Havana.
Grija lui Mario de a fi arestat doar pentru ca merge pe strada cu un strain este justificata, deoarece un astfel de fenomen se repeta deseori pe insula. Datorita crizei economice de dupa caderea Uniunii Sovietice in anii 1990, guvernul a dorit sa se asigure ca jineteras si jineteros (termen folosit pentru a-i descrie pe cei care se prostitueaza pentru a supravietui) nu ii deranjeaza pe turistii care deseori abordeaza tinerele femei cubaneze pentru sex.
In Havana, o femeile sau barbatii cubanezi gasiti in compania turistilor ar putea fi trimisi inapoi in satele lor de catre politisti sau inchisi daca au primit avertismente anterioare.
Deseori numita de Fidel Castro drept o „armata imperialista” in era pre-revolutionara, prostitutia din anii 1990 a devenit un fenomen necontrolabil in Cuba si este atribuita saraciei extreme a cetatenilor ei.
Astazi, cu un salar mediu de 30 de dolari pe luna, este practic imposibil pentru cubanezi sa supravietuiasca fara nici un alt venit. Multi recurg la mijloace ilegale pentru a face rost de bani de la turisti, incluzand contrabanda cu tigari si produse de igiena, si la comertul ilegal de tigari sau prostitutie.
In Havana, jineteras salasluiesc de-a lungul bulevardului Melacon in cautare de clienti. Intr-adevar, aceasta forma de prostitutie a devenit atat de raspandita pe insula incat jineterismo a devenit un termen pentru a descrie sexul turistic dintre femeile cubaneze si straini.
In timp ce situatia a devenit tot mai rara in locurile mai populate precum Varadero si Havana, acesta este un fenomen comun in multe orase unde saracia este mult mai prezenta.
“Chiar si pentru un barbat cubanez este foarte dificil sa gaseasca o femeie cubaneza care sa se culce cu el fara sa plateasca,” a declarat Alex, un jucator de fotbal care locuieste in Cardenas, un oras mic la cateva mile de Varadero.
“Este o problema de supravietuire,” a declarat Yarelis, un tanar student de culoare, in varsta de 18 ani, care a devenit prostituat pentru a putea trai. “Trebuie sa imi hranesc familia.”
Cei mai multi dintre experti si marea majoritate a mass mediei care rapoarteaza despre Cuba sunt de acord ca politica stricta a lui Castro a redus nivelurile prostitutiei de la sfarsitul anilor 1990. Dar in acelasi timp, politica a instrainat o intreaga generatie de tineri cubanezi.
In anii 1990, Lucia si Mario au detinut un mic hostel unde primeau turisti pentru aproximativ 30 de dolari pe noapte. Din motive de sanatate, Lucia a fost nevoita sa vanda casa si sa cumpere un apartament in Vedado. Ea si fiul sau au mentinut multe prietenii cu fostii lor clienti, dar din moment ce nu mai lucreaza in domeniul industriei turistice trebuie sa manifeste o anumita grija.
Mario nu se poate plimba pe strada cu prietenii sai americani, argentinieni, mexicani, germani si canadieni asa cum obisnuia inainte. El i-a chemat in apartamentul sau si a tras perdelele, din moment ce multi membri ai armatei locuiesc in cladirile invecinate. Daca el trebuie sa mearga in Vechea Havana cu prietenii sai straini, el merge cu cativa pasi inaintea lor pentru a nu parea suspicios.
“Inima mea se opreste de fiecare data cand merge cu prietenii sai,” a declarat Lucia. “Suna-ma inaintea sa bati la usa,” i-a spus Mario unui prieten american, inainte sa se intoarca acasa.
Au fost folosite nume fictive pentru a proteja identitatea persoanelor.
