Criticul literar Monica Lovinescu a incetat din viata
 |
|
Romanii jubiland dupa caderea dictatorului Nicolae Ceausescu, 22 decembrie 1989. (FOTO - JOEL ROBINE/AFP/Getty Images)
|
Criticul literar Monica Lovinescu a incetat din viata, la Paris, la varsta de 85 de ani, au declarat pentru MEDIAFAX reprezentantii Ministerului Culturii si Cultelor (MCC).
Jurnalist, critic literar si cunoscut comentator de radio, Monica Lovinescu a decedat duminica noaptea, la ora 00.30, la spitalul Charles Richet din Val d'Oise, la 15 km de Paris. Ea era internata de circa trei luni, fiind grav bolnva.
Disparitia Monicai Lovinescu, care a murit, duminica noaptea, la Paris, readuce in atentia romanilor nu doar celebrele "Teze si antiteze" rostite pe undele postului Europa Libera intr-o Romanie lipsita de libertate, ci si amintirea unei scriituri caracterizate drept o pledoarie pentru adevar.
Monica Lovinescu, jurnalist, critic literar si cunoscut comentator de radio, fiica a criticului Eugen Lovinescu, nascuta la 19 noiembrie 1923, si-a inceput studiile primare in particular, fiind apoi inscrisa (1934-1942) la Liceul Notre Dame de Sion, unde sustine si bacalaureatul, in 1942. Se inscrie la Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti, unde obtine licenta in 1946.
In 1947, pleaca la Paris cu o bursa a guvernului francez. In primele zile ale lui 1948, cere azil politic in Franta. La inceput, face parte din tinere companii literare si semneaza regia unor piese de avangarda. Situatia din tara ii retine apoi atentia integral.
Dupa ce dna Lovinescu a cautat refugiu in Franta mama ei a fost inchisa in Romania din motive politice. Refuzandu-i-se ingrijire medicala in inchisoare, ea a murit si a fost inmormantata intr-o groapa comuna.
Colaboreaza cu articole si studii despre literatura romana si despre ideologia comunista, in numeroase publicatii: East Europe, Kontinent, Preuves, L'Alternative, Les Cahiers de L'Est, Temoignages, La France Catholique etc. Semneaza capitolul despre teatrul romanesc in Histoire du Spectacle (Encyclopedie de la Pleiade, Gallimard). Traduce cateva carti din romaneste sub pseudonimele Monique Saint-Come sau Claude Pascal. Colaboreaza si la revistele din limba romana din exil: Luceafarul, Caiete de dor, Fiinta romaneasca, Ethos, Contrapunct, Dialog, Agora etc.
Din 1951 pana in 1975 tine emisiuni literare si muzicale la Radioteleviziunea Franceza. Isi incepe colaborarea la Europa Libera in 1962. Din 1967, emisiunile de mare ecou sunt "Teze si antiteze la Paris" si "Actualitatea culturala romaneasca". Monica Lovinescu devine, astfel, alaturi de Virgil Ierunca, una dintre vocile cele mai autorizate ale criticii literare romanesti, bucurandu-se de o enorma influenta in mediile intelectuale din tara.
Filosoful roman Gabriel Liiceanu a declarat ca i s-a spus de catre un ofiter senior al informatiilor care transmisiunile ei l-au suparat pe Ceausescu atat de mult incat in 1977 el a spus serviciului secret roman: “Inchideti-i gura! Haideti sa o distrugem! Sa ii spargem dinti, falca si sa ii rupem mainile astfel incat sa nu mai scrie sau sa vorbeasca vreodata.”
In 18 noiembrie 1977 Monica Lovinescu a fost sever batuta in fata locuintei ei din Paris, ea intrand in coma cu rani la cap. Ion Pacepa, care a servit ca sef adjunct al serviciului strain de informatii sub Ceausescu inainte sa fuga din tara in 1978, a declarat ca bataia a fost aplicata de doi barbati care actionesera la ordinele lui Ceausescu. Ulterior dna Lovinescu si-a revenit si s-a intors la Radio Europa Libera.
Monica Lovinescu i-a cunoscut in casa tatalui sau pe toti scriitorii ce frecventau cenaclul "Sburatorul", i s-au dedicat poezii, a trait mereu in preajma literaturii si, de aceea, a inceput sa scrie foarte devreme: la varsta de opt ani (1931) i se publica un basm in Dimineata copiilor, iar la 15 ani, ii apar proze scurte in revistele Vremea si Kalende (sub pseudonimul Ioana Tautu).
Dupa moartea lui Eugen Lovinescu, in 1943, publica sub propriul nume romanul "In contratimp" in mai multe numere din Revista Fundatiilor Regale, iar dupa razboi, scrie cronica dramatica in ziarul Democratia al lui Anton Dumitriu. La Paris, intensa activitate radiofonica se traduce in sute de recenzii, note, mese rotunde, comentarii, ce pot constitui materia mai multor volume.
Printre operele publicate se afla "In contratimp" (1945), "Histoire du spectacle" (colaborare, 1965), "Unde scurte" (Madrid, 1978), "La Vingt-Cinquieme Heure" (Paris, 1949), "Au commencement etait la fin" (Paris, 1951).
La editura Humanitas au aparut: "Unde scurte" (1990), "Seismografe. Unde scurte II" (1993), "Posteritatea contemporana. Unde scurte III" (1994), "Est-etice. Unde scurte IV" (1994), "Pragul. Unde scurte V" (1995), "Insula Serpilor. Unde scurte VI" (1996), "La apa Vavilonului I" (1999), "La apa Vavilonului II" (2001), "Jurnal 1981–1984" (2003), "Jurnal 1985–1988" ( 2003), "Jurnal 1990–1993" (2003), "Jurnal 1994–1995" (2004), "Jurnal 1996-1997" (2005), "Jurnal 1998-2000" (2006), "Cuvantul din cuvinte" (2007).
Virgil Ierunca, sotul Monicai Lovinescu, care a murit in septembrie 2006, la Paris, a fost unul dintre intelectualii romani de marca din exil, una dintre cele mai cunoscute voci ale postului Radio Europa Libera in timpul comunismului.
Cei doi protagonisti ai criticii romane de opozitie, stabiliti la Paris, au exercitat asupra intelectualitatii romanesti, timp de mai multe decenii, o incontestabila influenta modelatoare, in sensul informatiei, al gustului, judecatii si atitudinii, ce a contrabalasnsat masiv propaganda oficiala si a contribuit la risipirea diverselor chipuri ale erorii.
Monica Lovinescu s-a numarat printre eroii filmului documentar "Razboi pe calea undelor/ Cold Waves", realizat de Alexandru Solomon.
Ceasescu a fost inlaturat de la putere si executat in 1989 si Lovinescu si-a continuat munca la Radio Europa Libera pana in 1992.
Informatii suplimentare oferite de www.iht.com.
