Parlamentul polonez examineaza participarea Poloniei la Jocurile Olimpice
 |
|
Zbigniew Romaszewski, speaker asistent in senatul polonez si activist pentru drepturile omului, alaturi de sotia sa Zofia, de asemenea o renumita activista a Solidaritatii Poloneze, participa la un miting de sustinere a Tibetului in fata ambasadei chineze din Varsovia, 16 martie 2008. (Jan Jekielek/The Epoch Times)
|
VARSOVIA – Multe metode pot fi folosite pentru a exprima nemultumirea unei tari fata de o gazda Olimpica, in special daca acea gazda este un violator puternic al drepturilor omului. Un boicot total nu este singura cale, a declarat parlamentarul polonez Karol Karski la o conferinta de presa din 17 martie. Guvernul polonez, a sustinut el, ar putea alege sa nu participe la Jocurile Olimpice din Beijing din august 2008 si in acelasi timp poate permite atletilor sai sa participe.
Karski a mobilizat asociatia parlamentara a partidului de opozitie Lege si Dreptate pentru a convoca o discutie comuna a Ministerului de Externe si a comitetelor pentru Sport si Cultura din Sejm (parlamentul polonez) pentru a examina aceasta problema.
Initiativa ar transforma Sejm-ul polonez in primul parlament din lume care sa evalueze oficial si public rolul tarii sale la Jocurile Olimpice din Beijing. Data discutiei ar putea fi stabilita in aceste zile, sustin oficialii.
Conform lui Karski, participarea functionarilor guvernului polonez, de exemplu ministrii, la Olimpiada din Beijing va fi interpretata ca “un fel de suport pentru activitatile guvernului chinez” – activitati precum violenta continua comisa de armata chineza impotriva cetatenilor Tibetului.
In prezent, un grup de parlamentari polonezi care au fost in opozitie politica fata de liderii comunisti polonezi in anii 1980 au lansat un apel catre Republica Populara Chineza (RPC).
“Cu privire la Jocurile Olimpice din Beijing noi declaram ca RPC este o dictatura in care drepturile omului sunt violate, in particular drepturile cetatenilor, drepturile religioase precum si drepturile minoritatilor etnice, violari precum in cazul Tibetului de astazi,” conform apelului, condus de presedintele asistent al camerei reprezentantilor din Sejm, Stefan Niesiołowski.
Apelantii, care includ activisti ai Solidaritatii precum parlamentarul Andrzej Czuma, spera sa mobilizeze oamenii din toate straturile sociale, incluzand atleti Olimpici, pentru “a lua toate tipurile de masuri pentru a ajuta la eliberarea tuturor prizonierilor politici din China, precum si la dezvoltarea respectului pentru drepturile omului si ale cetatenilor din acea tara.”
Grupul Parlamentar Polonez asupra Chestiunii Tibetului a adoptat o pozitie mai dura. Intr-o scrisoare adresata ambasadorului chinez in Polonia Chin Sun Rongmin, Grupul sustine ca “inca nu este prea tarziu sa se ia in considerare un boicot international al Jocurile Olimpice din Biejing,” tinand cont de “valul curent de represiune” din Tibet.
Luna trecuta, Partidul Uniunii Crestine din Olanda, parte a guvernului de coalitie, a cerut o boicotare a ceremoniilor de deschidere a Jocurilor Olimpice din Beijing, citand ca si motiv masivele violari ale drepturilor omului comise de liderii comunisti chinezi.
Au existant in trecut diferite boicoturi si unele natiuni au fost oprite sa participe la Jocurile Olimpice datorita violarilor drepturilor omului din acele tari, incluzand interzicerea participarii Africii de Sud intre anii 1965 si 1992 la Jocurile Olimpice datorita politicii rasiste a apartheidului.
Cel mai faimos si raspandit boicot a fost in 1980 cand Moscova a gazduit Jocurile Olimpice dupa invazia sovietica a Afganistanului. Statele Unite au implementat un boicot complet, cerand lumii sa faca la fel, cerere care a primit o varietate de raspunsuri.
Intre 45 si 50 de tari s-au alaturat boicotului, incluzand multe tari influente precum Canada si Japonia. Unele guverne, precum Marea Britanie si Australia, au sustinut oficial boicotul dar au oferit atletilor sansa de a alege daca doresc sa participe sau nu – multi dintre atleti ramanand acasa. Alte tari au ales o cale mai blanda dar totusi simbolica. Cateva natiuni au concurat sub steagul Olimpic si nu sub steagul lor national, ca mijloc de manifestare a nemultumirilor.
Dintre tarile care au ales un boicot total in anul 1980 din motive politice, o natiune iese in evidenta: China.
