Raspunzand Chinei
Moda importurilor de produse chinezesti periculoase, incepand cu anvelope defecte si terminand cu pasta de dinti contaminata, arata pericolul strategiilor adoptate de catre SUA si UE pentru China.
Incepand cu administratia Nixon, Statele Unite au cautat moduri de a incuraja reforma economica si politica. Liberalizand comertul, SUA incearca sa expuna cetatenii chinezi la valorile democratiei, sa initieze schimbari sistematice, si eventual sa adauge un alt stat responsabil, infloritor comunitatii tarilor vestice.
Statele Unite cred ca deschiderea pietelor americane pentru produsele chinezesti, prin intermediul adaugarii Chinei ca membru in World Trade Organization (WTO), va elibera milioane de oameni de saracie si ca va creea un guvern care sa respecte drepturile omului. In schimb, Partidul Comunist Chinez crede ca poate manipula regulile WTO pentru avantaje personale, cresterea balantei la export si cresterea prosperitatii, care ii permite mai apoi sa detina puterea pentru totdeauna.
Miracolul economic chinez da capitalismului un renume dubios. Oferind companiilor producatoare subventii pentru export cu ajutorul monedei chineze care este subevaluata cu pana la 40%, imprumuturi bancare cu dobanda mica, reduceri generoase de taxe, relaxarea standardelor de calitate si siguranta pentru produse si prin furtul de tehnologii de la companii multinationale vestice care doresc permisiunea Beijingului pentru a vinde produse in China, statul chinez inunda pietele din SUA si UE cu produse cu preturi mici mentinute artificial si foarte frecvent periculoase.
Pe langa compromiterea totala a termenului de schimb liber bazat pe avantaj reciproc, aceste reguli au creat cultura profitului cu orice pret.
Fabricile chineze exploateaza muncitorii, pun voit in pericol consumatorii, transforma lacuri si rauri in rezervoare toxice de reziduri industriale si creaza cel mai poluat aer de pe Planeta. In lipsa responsabilitatii impuse de alegeri deschise, presa libera, Beijingul ignora aceste abuzuri pana cand indignarea publicului din SUA supune pietele chineze de export la risc. Cu atat mai rau, guvernele provinciale incurajeaza aceasta degradare.
China are legi ecologice nationale stricte, dar oficialii Partidului Comunist din diferitele provincii si Beijing sunt recompensati pentru indeplinirea planului de crestere, fara a se impune standarde morale, coruptia rezultata oferindu-le acestora posibilitati mari pentru acumularea averilor personale.
Pentru a limita dizidenta, Beijing-ul cenzureaza Internetul, avand cooperarea unor companii principiale vestice precum Google. Arunca in puscarii activisti politici si membri ai “religiilor subversive” precum Falun Gong. Inchisorile si spitalele militare colecteaza organe pentru pietele profitabile de transplanturi.
China, detine locul al treilea ca PIB si detine 1,2 trilioane de dolari in moneda si actiuni. Cu toate acestea Beijingul sustine ca este prea sarac pentru a oferi apa curata de baut, canalizare si case decente de locuit pentru populatia rurala. Diferenta de venituri dintre zonele rurale si marile centre de export creste in fiecare zi, la fel de sigur ca poluarea si otravurile emise de zecile de uzine.
Tot ce primim din partea Beijingului sunt promisiuni vagi, fara actiuni reale. Intre timp, liderii in Washington recomanda diplomatia in locul actiunilor concrete, iar suporterii companiilor multinationale din SUA care profita de pe urma comportamentului criminal al Chinei, avertizeaza impotriva consecintelor deranjante de limitare a activitatilor de business, numite in mod ciudat “piata libera SUA- China.”
Comportamentul Chinei nu ramane fara consecinte pentru SUA sau alte economii vestice. Cresterea violenta a exporturilor chineze inchide intreprinderi in SUA si UE si arunca in somaj muncitorii care ar putea fi competitivi daca nu ar exista mercantilismul chinez.
Rezultatul este pierderea productivitatii in SUA cu aproximativ 2.000 de dolari pentru fiecare angajat american, si a dus la crearea unor datorii externe de 6 trilioane dolari. PIB-ul american a scazut de la 4% pe an la aproape 3%.
Pana in 2008, China va deveni cel mai mare producator de gaze poluante si strategia sa iresponsabila de industrializare echivaleaza cu aparitia unei noi Japonii la fiecare doi ani in ecuatia incalzirii globale. In ritmul acesta, Statele Unite si UE, chiar cu adoptarea celui mai agresiv program de limitare a emisiilor, pot face prea putin pentru oprirea incalzirii globale.
Este de o prioritate maxima pentru Statele Unite si UE sa excluda, la o scara mare si cuprinzatoare, produsele chinezesti care sunt puternic sponsorizate financiar si create in fabrici care otravesc atmosfera sau care sunt potential periculoase pentru consumatorii din toata lumea.
Daca americanii si europenii nu intervin, pana la urma China va deveni prea puternica pentru a i se mai rezista si viitorul nostru comun va fi innegurat.
Civilizatiile nu se prabusesc din cauza varstei. Ele se prabusesc cand devin prea detasate pentru a mai actiona asupra pericolelor reale.
Prof. Peter Morici preda la Scoala Robert H. Smith din cadrul Universitatii de Business din Maryland.
