O urma de contaminare din China
 |
|
Activisti ai grupului ecologic Greepeace stau in fata unor fructe contaminate in timpul unui protest in Hong Kong. (Mike Clarke/AFP/Getty Images)
|
La 6 mai, New York Times a publicat un articol intitulat “Din China in Panama, o urma de medicament otravit,” care raporteaza ca un sirop toxic din China este responsabil pentru cauzarea a 300 de decese. Dupa publicarea articolului, discutiile si rapoartele despre alimente otravite din China si produse nesigure facute in China au continuat sa apara. In luna aprilie, o succesiune de stiri din Europa, America de Nord si Asia au raportat ca alimente, hrana pentru animale si alte diferite produse importate din China nu respecta regulamentele de siguranta si ar putea reprezenta un risc serios pentru sanatate.
Urmatoarele sunt exemple despre unele riscuri de sanatate raportate. In Raportul Anual European din 2007 al Autoritatii Sigurantei Alimentare eliberat de Comisia Europeana la 19 aprilie, 924 de produse de pe piata UE sunt listate ca periculoase, 440 dintre ele provenind din China. Intre timp, Administratia americana pentru Alimente si Medicamente a anuntat ca a fost gasita melamina in concentratul de proteina de orez provenit din China. Acest tip de concentrat de proteina de orez a fost folosit de companiile din America pentru a produce mancare pentru animale; mai tarziu s-a descoperit ca aceasta proteina de orez cauzeaza afectiuni la ficat in cazul cainilor si pisicilor.
La 19 aprilie, New Straits Times Press din Malaezia a publicat de asemenea un articol “Suna alarma in privinta alimentelor importate din China,” in care s-a subliniat ca alimentele importate din China reprezinta un pericol de siguranta nu numai in cazul hranei pentru animale ci si pentru consumatorii umani. Articolul a citat unele cazuri familiare celor mai multi chinezi. De exemplu, unii fermieri din China au injectat culoare industriala, suspectata de provocarea cancerului, in oua pentru a le face sa arate mai proaspete. Fermierii au injectat de asemenea chimicale in fructele de mango pentru a se coace mai rapid sau in struguri si mere pentru a le face mai rosii; pescarii au folosit verde malahit, un suspect carcinogen, ca sa trateze pestii de rau pentru a arata mai proaspeti. Aceste tehnici nu sunt inventiile fermierilor ci sunt cunoscute ca “tehnici de ghidaj” oferite de expertii “biochimici” care au fost platiti cu mari sume de bani. Stirile mai sus mentionate nu sunt stiri pentru cetatenii chinezi. Rapoarte similare au aparut frecvent in mass media chineza la mijlocul anilor 1990. Multi chinezi stiu ca fermierii implicati in agricultura si acvacultura au produse specifice doar pentru consumul lor; ei nu consuma niciodata produsele pe care le vand pe piata. Dar in prezent acest tip de comportament nu este practicat cu usile inchise, care duce doar la otravirea concetatenilor. A atins o scara globala.
Produsele dintr-o tara nu reprezinta doar standardul procesului de productie al acelei tari ci si multi alti factori sociali si culturali. De exemplu, preturile diferitelor articole servesc ca mijloc de masurare a fortei de munca, salariilor si sistemului de asistenta sociala dintr-o tara. Calitatea produselor reflecta cinstea comerciala a tarii si ordinea morala, precum si infrastructura tarii. De exemplu, cand fermierii isi separa alimentele pe care le consuma ei de cele pe care le vand pe piata, ei renunta la eticile lor profesionale si la orice cinste morala care vine impreuna cu calitatea de producatori de bunuri consumabile. In plus, ei nu trebuie sa suporte consecintele vanzarii catre societate a alimentelor defecte. Societatea in China duce lipsa oricaror mijloace de investigare sau pedepsire a celor care comit acte imorale. Nu exista nici macar mijloace de baza pentru a aplica etica legala. Ca urmare, ordinea sociala s-a prabusit si moralitatea este intr-un declin teribil.
Ordinea de baza de operatiuni a tarii are nevoie sa fie creata pe doua niveluri: primul, sistemul de baza, care include sistemele politice si legale; al doilea, sistemul moral sau al onoarei, incluzand etica oficialilor de guvern si a diferitelor grupuri ocupationale. Primul este o supervizare mandatara, un sistem de onoare, si ultimul formeaza un mecanism de autoregularizare, si anume, moralitatea este verificata in interior de fiecare individ. Daca sistemul nu functioneza, atunci se poate spune ca ordinea sociala este dezintegrata. Cand cantitati mari de alimente si medicamente otravitoare sunt vandute in alte tari, acest lucru indica faptul ca moralitatea generala a oamenilor are lipsuri mari in unele puncte cheie.
China, care a fost vazuta ca un membru al OMC (Organizatia Mondiala a Comertului) de doar cativa ani, a fost criticata puternica pentru multiplele violari ale legii proprietatii intelectuale. De aceasta data, aparitia problemelor la alimentele si medicamentele otravitoare a afectat puternic reputatia nationala a Chinei. Producatorii nu au luat in considerare nici interesul national general si nici propriul interes pe termen lung. In ciuda acestui lucru, guvernul nu are masuri eficiente pentru a trata cu ei. De asemenea, acest lucru indica faptul ca membrii societatii au o lipsa completa a eticii, atunci cand se observa ca producatorii se gandesc doar la profiturile personale pe termen scurt si ignora vietile si siguranta altora.
Degenerarea moralitatii a dus la o prabusire completa a ordinii sociale construite pe un sistem de onoare si pe un sistem de etica. Un raufacator nu mai este responsabil pentru faptele sale rele. Daca acest curent continua, cetatenii chinezi vor suferi daune inevitabile provenite din deterioarea continua a mediului ecologic. Prin urmare, mancarea contaminata nu este limita la 10% din terenul arabil puternic poluat ci exista de asemenea pericole potentiale pentru lantul de furnizare a alimentelor care este bazat pe o siguranta ecologica.
Republicat din numarul 191 al magazinului Huaxia Dianzi Bao, 10 mai, 2007
