O slujba a invierii la capatul Pamantului
In cursul anului 1951 sfintele Pasti s-au sarbatorit in colonia de la Baia Sprie intr-un mod deosebit. Era cu noi preotul ortodox din Arad Bej Teodor care stia pe de rost tot serviciul divin ce se face de sfintele Pasti, in noaptea Invierii. El a mai invatat inca 3 preoti, Aurel Lazarov din Constanta, parintele Antal din Toplita, nepot al patriarhului Miron Cristea si inca pe unul al carui nume nu-l retin. Pregatirile au fost facute in mare secret si in noaptea de Inviere la ora 12, prin batai in teava pentru aer comprimat, s-a anuntat incetarea lucrului si deplasarea la locurile in prealabil stabilite pentru oficierea slujbei de Inviere.
Se lucra pe 2 orizonturi: XI si XII, la o adancime de 400, respectiv 450 de metri. Orizonturile de lucru urmareau cate 2 galerii est-vest, asa ca au fost stabilite 4 locuri. Toti, fara deosebire de nationalitate sau religie, s-au deplasat la locurile stabilite, unde preotii au oficiat slujba sfintei Invieri. Seful minei era capitanul Gheorghe Petrescu care fiind la orizontul XII alerga dintr-o parte in alta, neintelegand ce se intampla, iar dupa ce s-a lamurit a mers la telefon pentru a anunta conducerea pazei, care era la suprafata, in legatura ce se intampla in mina. Noi ne-am continuat rugaciunile pana la sfarsit si apoi ne-am adunat la iesirile din mina, cantand “Hristos a Inviat.” Pe la ora 2 noaptea au inceput sa ne scoata afara din mina. Fara sa ne fi inteles in prealabil, cei cate 8 detinuti care incapeau in corfa cu care ne scoteau din mina au cantat “Hristos a Inviat!” – pana la suprafata. Afara, securitatea alarmata ne-a facut o primire demna de acest eveniment; culcati pe burta, cu pustile mitraliere indreptate catre noi, ne-au condus pana la intrarea in lagar circa 100 de metri. Ce asemanare frapanta! Si pe Isus Hristos l-au pazit cu ostasi ca sa nu fie furat si pe noi ne pazeau acum ca nu cumva sa iesim de sub lespedea de detentie ce ne apasa de mai mult de 2 ani.
A doua zi, duminica, in prima zi a sfintelor Pasti, la ora 11, ne-au adunat in curtea lagarului si ofiterul politic ne-a adus la cunostinta ca n-avem voie sa facem rugaciuni in comun. Misiunea cea mare a fost insa faptul ca nici un turnator nu a functionat, ba din contra, unii dintre ei au participat activ la sarbatoare. Stiu, din auzite, ca ofiterul politic si Gheorghe Petrescu le-au facut mare scandal ca nu si-au facut datoria dar si-au continuat-o dupa aceea, probabil cu un zel mai redus. “Hristos a Inviat” si pentru ei…
In vara anului 1951, un eveniment important a avut loc la Baia Sprie - impuscarea preotului Gheorghe Serban din judetul Constanta, care fiind bolnav de inima a refuzat sa mai intre in mina. A ramas in lagar si facea diverse munci administrative. Intr-o zi, sub paza militianului, a fost obligat sa curete de pietre zona de asigurare – adica gardul de sarma ghimpata, la circa 3 metri de imprejmuirea principala. La cateva minute de la intrarea in acel spatiu, la 2 metri de gardul ce avea cel putin 3 metri inaltime a fost impuscat cu 3 focuri de arma de soldatul din securitate, Faur, care era de paza in prepeleacul din apropiere. Am aflat ca acest Faur era de prin partile comunei Tinca, judetul Bihor, si ca dupa aceasta crima a fost avansat caporal si mutat in alta parte. Informatiile despre aceasta crima le-ar putea da si detinutii Steanta Dumitru si Petrescu Gheorghe care aveau in lagar functii de conducere administrativa si politica. Primul era din organizatia “Sumanele negre” iar al doilea era capitan de jandarmi, fost comandant de lagar pentru evreii din Transnistria, amandoi condamnati la munca silnica pe viata. Sigur, de aceasta crima mai stiu ofiterul politic si directorul lagarului din acel timp, ale caror nume nu le mai cunosc.
