Zile traite dupa gratii (Partea 4)
Pentru “Trei culori” sapte zile de izolare
In cadrul coloniei de munca de la Gradina, de langa Macin, eram ingraditi cu sarma ghimpata, iar la patru colturi aveam in gheretele pentru paza, soldati care ne pazeau permanent. In afara de baracile noastre, bucataria, wc-ul comun, punctul de control de la poarta, mica infirmerie, mai era cam pe la mijlocul coloniei si o baie comuna. Aceasta era destul de mare si trebuia intretinuta tot de catre noi. Curatenia, caratul lemnelor, facutul focului erau treburi obisnuite pentru noi. Tot la doua saptamani faceam baie. Era destul de bine, decat deloc. De obicei baia o faceam duminica cand nu mergeam la lucru. Intr-o duminica ii vine randul parintelui Munteanu de la Craiova sa faca de serviciu la baie. Ce-i vine parintelui ca incepe sa cante, asa de frumos, „Trei culori cunosc pe lume”. Canta parintele de rasuna baia si se auzea mai in toata colonia. Sergentu aude si merge la baie strigand:
-De ce canti? Nu stii ca nu ai voie sa canti si tocmai de alea interzise? Unde te gasesti?
-Domnule sergent asa mi-a venit mie dor de un cantec.
-Si mie imi vine dor sa-ti dau sapte zile de izolare, ai inteles?
-Am inteles, raspunse detinutul.
-Ce profesie ai?
-Preot, raspunse detinutul.
-Asa deci, faci parte din aceia cu misticismul, hei?! De acum inainte timp de sapte zile ai tot timpul sa canti in gand, ii zice sergentul, razand.
Regimul de izolare era aspru: 2 zile putina apa, iar a treia zi primesti hrana obisnuita. Nu era prici, ca in baraca, ci te culcai pe patura pusa direct pe ciment. Celula era mica, 2x2 m. In celula te plimbai de la 5 dimieata pana seara la 22, cand primeai patura care tinea loc de pat. Si asa, parintele Munteanu a facut sapte zile de izolare pentru ca a cantat frumosul imn al lui Cipirian Porumbescu. Culmea era ca numai dupa un an acest cantec a devenit Imnul National al RPR. L-am iubit mult pe acest preot pentru curajul lui. Am vorbit mult impreuna dupa aceea, era omul de la care puteai invata.
In colonia noastra erau detinuti cu condamnari intre 3 si 25 de ani. Cei mai multi pentru ca aveau idei proprii. Daca nu gandeai pe linia paridului, erai arestat si condamnat. Erau cautati preotii si intelectualii influenti. Era cu noi un muncitor care cu ocazia vizitei lui Hrusciov a zis ca „nevasta lui Hrusciov este ca o vaca”, pentru care a primit 5 ani. Un student din Cluj, la o zi aniversara, avea datoria sa tina drapelul rosu. Dupa un timp a zis unui coleg „Tine-l si tu ca eu am treaba”. A fost condamnat la trei ani. La un cioban de langa Sibiu, a venit cineva si i-a dat jintita, nestiind ca este fugar in munti… a fost condamnat la 4 ani.
In colonie erau destui „mistici”, cum ii numeau ei. Erau preoti ortodocsi, catolici, reformati ori baptisti, penticostali sau evrei, musulmani sau ostasi (Oastea Domnului). Fiecare se ruga lui Dumnezeu din inima, indiferent de forma de credinta. Toti erau pusi in situatia de a suporta jignirile, batjocurile si blasfemiile gardienilor.
| Alte articole in acest sens | |
| 02.03.2007 | Zile traite dupa gratii (Partea 2) |
| 26.02.2007 | Zile traite dupa gratii (Partea 3) |
| 21.02.2007 | Zile traite dupa gratii (Partea 1) |
