Manipularea mass mediei este foarte raspandita in China
 |
|
Practicanti Falun Gong adunati in fata cartierului central guvernamental din Beijing la 25 aprilie 1999. Acest protest a declansat o masiva campanie de propaganda mass media de defaimare a acestei miscari spirituale, la ordinele fostului presedinte chinez Jiang Zemin. (The Epoch Times)
|
O referire la “incidentul Zhongnanhai” din 25 aprilie 1999 este probabil sa provoace prea putine reactii si priviri in gol din partea majoritatii, insa pentru practicantii Falun Gong si cei care privesc si analizeaza China este una dintre cele mai semnificative date din deceniul trecut, deoarece marcheaza momentul in care fostul lider comunist Jiang Zemin a decis sa zdrobeasca miscarea spirituala devenita fenomen si care se raspandea tot mai mult in intreaga tara.
Decizia lui Jiang Zemin de a incerca sa distruga Falun Gong a initiat cea mai scumpa si mai intensa campanie de propaganda mass media de la Revolutia Culturala a lui Mao Zedong incoace. Pentru urmatorii cativa ani, mass media controlata de stat din China continentala a nascocit povesti tot mai bizare pentru a incerca sa demonizeze practicantii Falun Gong in mintile cetatenilor de rand. Orice jurnalist strain care a incercat sa afle adevarul sau sa scrie ceva despre Falun Gong care nu se conforma liniei Partidului a riscat sa fie supus unui interogatoriu amenintator si neplacut din partea autoritatilor sau, mai rau, putea fi expulzat din tara. Liderii chinezi sunt nelinistiti in legatura cu orice numar mare de oameni adunati intr-un singur loc, fara sa tina cont de faptul ca in Constitutie se permite teoretic libertatea de asociere. Premierul Zhu Rongji s-a intalnit cu reprezentantii celor aproximativ intre 10.000 si 18.000 de practicanti Falun Gong care s-au adunat in jurul cartierului guvernamental Zhongnanhai, le-a ascultat nemultumirile si a promis ca practicantii arestati in Tianjin vor fi eliberati.
Multimea s-a dispersat in liniste dar aceasta nu a fost suficient pentru presedintele Jiang care a scris o scrisoare in care a denuntat Falun Gong si a pus intrebarea daca exista un “initiator al acestui protest in interiorul Partidului care comploteaza si dirijeaza din spatele scenei” El a dat foarte clar de inteles ca nu va tolera “…nici un grup social care implica un mare numar de membri de Partid, cadre, intelectuali, precum si soldati, muncitori si tarani” care nu se afla sub controlul direct al Partidului. Jiang era foarte protectiv in privinta puterii sale si a declansat la 20 iulie 1999 persecutia sangeroasa a miscarii Falun Gong impotriva dorintei Politburo-ului si fara nicio dovada concreta ca acest grup reprezenta vreun fel de amenintare.
Un purtator de cuvant al mass mediei regimului comunist chinez a fost vazut la CNN spunand lumii cum ca demonstratia a fost extrem de tulburatoare si a “blocat traficul,” in timp ce imaginile filmate la fata locului au sustinut exact opusul afirmatiilor sale. S-a accentuat mult asupra faptului ca “demonstrantii” au “inconjurat” cartierele generale ale regimului.
Campania mass media a Partidului Comunist Chinez (PCC) s-a intensificat in urmatoarele cateva luni pana in punctul in care mass media straina a inceput sa repete multe dintre informatiile false si deformate despre Falun Gong, in special din moment ce mass media chineza era singura sursa de informatie.
In urmatorii cativa ani, grupul international de supraveghere a mass mediei Reporteri Fara Frontiere a emis rapoarte periodice in care a criticat puternic controlul PCC asupra tuturor formelor traditionale ale mass media, inclusiv asupra Internetului. Situatia a devenit o stire de prima pagina la nivel mondial odata cu expunerea acoperirii existentei SARS in China si PCC a promis mai multa transparenta in viitor.
Pentru a securiza Jocurile Olimpice din Beijing in 2008, PCC a promis Comitetului Olimpic International ca in timpul Jocurilor Olimpice jurnalistii straini vor fi liberi sa raporteze fara restrictii. In acest scop, a fost emis in decembrie anul trecut un decret de catre biroului premierului Wen Jiabao care garanta aparent libertatea jurnalistilor straini si le permitea sa calatoreasca peste tot si sa raporteze despre tot fara interferenta din partea autoritatilor.
Bineinteles, in China promulgarea unui regulament este un lucru dar aplicarea lui este o chestiune total diferita.
Jurnalistii straini care doresc sa viziteze Tibetul sau Xinjiangul inca trebuie sa depuna cerere pentru permise speciale si in ceea ce priveste raportarea despre activistii pentru democratie, avocatii pentru drepturile omului, Falun Gong sau transplanturile ilegale de organe – ei bine, nici nu se pune problema pentru asa ceva.
O echipa de filmare a BBC, care dorea sa faca un reportaj despre o revolta din provincia Hunan, a sosit in orasul Zhushan doar pentru a fi alungata de autoritati. Mai mult, un anumit numar de reporteri chinezi care au legaturi cu ziarele straine continua sa stea in inchisoare pentru ca au incercat sa raporteze despre subiectele considerate interzise.
Presupunand ca Jocurile Olimpice continua (exista o miscare tot mai mare de boicotare a Jocurilor Olimpice, avand ca fundament drepturile omului), China va fi napadita de jurnalisti straini, o proportie semnificativa dintre ei dorind probabil sa raporteze asupra altor lucruri decat sportul.
Desi, chiar si in arena sportiva, exista o mare varietate de subiecte care vor expune lipsa de compasiune des manifestata de regimul comunist. Exista deja o grija crescanda ca regimurile sportive draconice impuse atletilor inca de la varsta de 5 ani reprezinta un fel de abuz sistematic asupra copiilor la o scara mare. De asemenea, folosirea de catre atletii chinezi a medicamentelor pentru cresterea performantelor, de multe ori la indemnul antrenorilor, a reprezentant o problema de cativa ani incoace.
Seful securitatii publice Zhou Yongkang a declarat recent ca politia trebuie “sa loveasca puternic asupra fortelor ostile interne si externe” pentru “a apara stabilitatea politica si sociala.” O astfel de politica pare sa se conformeze prea putin spiritului Olimpic dar regimul va lua in considerare experienta sud-coreeana din 1988.
Inaintea Jocurilor Olimpice din Seul, o serie de demonstratii stradale pentru democratie au contribuit la prabusirea dictaturii militare din acea tara. Multi ar dori sa vada ceva similar in China dar puteti fi siguri ca PCC va lua masuri dure ca asa ceva sa nu se intample.
