Amintiri din copilarie
Se aduna nori negri
Primar la Jam a fost pus (nu ales) un drumas analfabet, fara mama, fara tata, executant fara judecata – cel mai potrivit pentru a instala „noua ordine” si a face reforma agrara. Asta dupa ce nemtilor li s-a luat totul, incepand cu pamantul si terminand cu uneltele din casa. Totul, dar absolut totul, indiferent daca a luptat in armata germana sau romana sau ca au fost loiali Romaniei si romanilor.
Bunurile nemtilor le-au dat celor saraci, mai ales tiganilor. Cand a dat coltul ierbii, acestia au dat drumul cailor pe camp sa pasca, neavand ce sa le dea hrana. Desi era in martie iarba nu avea decat vreo 1-2 cm. Bietele animale abandonate si neingrijite au inceput sa moara, spre durerea nemtilor ce-si iubeau animalele ca pe membri de familie.
-Dom’ primar sa-mi dai alt cal ca sarga mea o crapat pe islaz. Asta a fost atitudinea noului improprietarit, cel pus sa duca Romania pe drumul prosperitatii si bunastarii.
Cand au venit alegerile, pe peretele primariei s-a montat a tabla mare, pe care erau trecute partidele si procentajul obtinut in alegeri. Nu mai stiu cine a castigat alegerile, in nici un caz viitorii comunisti. Lumea s-a bucurat ca nu au castigat comunistii. Dar, deceptie mare cand dimineata pe primul loc erau afisati comunistii. Agitatie, nemultumiri, mai mult sau mai putin pe fata, pana cand a aparut o masina cu niste civili, care s-au uitat urat la cei nemultumiti. Astfel, alegerile s-au terminat cu „victoria zdrobitoare a clasei muncitoare, care a suferit nedreptati in timpul burgheziei exploatatoare”. Asa se scrie istoria!
Sarman taran roman mereu ai fost ultimul. Primul doar la munca, din zori pana-n noapte, cu sudoare, cu palme batatorite, iar cei „destepti” si „smecheri” te faceau „taran prost”. Primul, de asemeni, cand tara era la greu si trebuia sa-ti aperi glia, patria si tricolorul. Ti-ai dat viata si sanatatea pentru ca sa-ti ia totul si ai luat-o de la capat cu munca istovitoare. Partidul clasei muncitoare te cheama sa trudesti ca sa ajuti pe „fratii” de la Rasarit, care ti-au adus libertatea. Si asa s-au inventat cotele obligatorii la: grau, porumb, carne, lapte, lana, vin, din toate produsele muncii. Apoi, daca mai aveai ceva, a venit supracota pana-ti maturau podul, daca nu-ti luau totul inca de la treierat. Dupa treierisul din 1948, dupa ce ne-au luat ultimul bob de grau, vine bietul tata acasa si zice mamei: -Mai nevasta, azi am treierat si nu stiu maine de unde sa cumpar grau sa-l duc la moara sa avem de paine.
S-a introdus „planul de culturi”, adica trebuia sa cultivi pe pamantul tau, pe munca ta, ceea ce ti se ordona. Asa am ajuns sa cultivam plante tehnice, care nu se cultivau pe la noi si de pe urma carora te alegeai cu paguba, deoarece pretul era fixat de stat.
Daca nu puteai preda cota, ti se lua ceea ce aveai in gospodarie: porc, vaca, slanina etc. Haite de slugoi, numiti colectori, inarmati cu niste sulite lungi cautau in paie sau tulei, unde se putea ascunde cate ceva. Daca nu gaseau nimic din ce cautau, luau ce se nimerea.
O metoda de a dosi propria recolta, pentru a putea hrani familia, era de a face in locuri bine alese, gropi captusite sau arse, ca sa aiba peretii uscati, de care sa nu stie nimeni, si unde se puneau cele necesare pentru hrana familiei.
La scoala imi placea. Nu stiam prea multe de greutatile parintilor. Indragita noastra invataoare, d-na Iorga -fie-i tarana usoara- ne facea orele placute si ne dadea sfaturi de viata. In clasa era portretul regelui. Apoi au aparut Dej, Ana Pauker, Chisinevski si ceilalti „geniali conducatori”. Nu mai invatam despre Eminescu, Cosbuc si Alexandri, ci despre Roaita, Pintilie, A. Toma, Al. Sahia.
S-a introdus, obligatoriu, limba rusa si asa am aflat de Lenin, Stalin care erau cei mai... iar URSS era cea mai... De asemeni despre stahanovisti, Miciurin si „metode Inaintate”. Trebuia sa se faca toate, ca sa vada ocupantii nostri cat suntem de supusi si devotati.
Las’ c’asa ne traba!
Mos Ghita, bunicul dinspre tata, nu se omora cu lucrul, mai mult cu politica: „Las’ ca-i ia dracu’ acusa, ca vin americanii”. Si asa a venit 30 decembrie 1947, cand am auzit la radio abdicarea regelui, cand au cazut toate sperantele.
-Acuma ni-s gata, a apucat sa zica tata. Si lucrurile incepeau sa mearga din rau in mai rau.
(va urma)
