Inainte... si dupa...
Patruzeci si cinci de ani, evenimentele de toate felurile (istorice, sociale, umane, politice, educationale, psihologoce, tehnice, stiintifice, culturale etc.) erau raportate la o data istorica – precisa – prin sintagma impusa „inainte si dupa 23 august 1944”. Dupa alti ani am intrat intr-o alta etapa si evenimentele, de toate felurile, chiar daca nu impus, se raporteaza la inainte si dupa decembrie ’89. Sintagma nu este tot atat de frecventa dar comparatia e stringenta si, cu voie sau fara voie, totul este iar…inainte si dupa. Sigur, raportarea s-ar putea face la multe-multe situatii. M-as referi doar la una: acumularea.
Inainte – evident de decembrie ’89 - aceasta era o preocupare “camuflata” a prim secretarilor de municipii, orase, comune si a securitatii. Astazi, cei -dupa- ACUMULAREA -necamuflata- (eh, prostii nu observa, iar daca vad ce-o sa-mi faca?) este practicata de aceiasi fosti plus foarte-foarte multi altii.
E o goana a acumularii fara precedent: masini peste masini, case peste case, vile, apartamente, afaceri, intreprinderi, iahturi, aur, conturi bancare si iar conturi. Acestea, sporesc, cresc, tot cresc si cresc, incat te intrebi speriat „Cat de derizoriu e dotat tovarasul fost sau prezent din punct de vedere al inteligentei si spiritualitatii, daca personalitatea lui e intr-atat de tulburata, incat numai cumulul de venituri crede el ca-l acopera, cand de fapt il descopera, il lasa gol, si pe undeva el insusi e constient de faptul nu ca-l lasa gol, ci ca intr-atat e de golit, de sarac cu duhul, impotent uman, incat vrea sa se impuna material, sa distraga atentia de la saracia propriului eu?”
E suficient sa-l vezi cum vorbeste, cum ii repede pe altii, cum ii scuipa, cum priveste, cum se infatueaza, cum n-are cuvant, cum roade guma, mustata, unghia, cum n-are, ce bunavointa, macar rabdare sa te asculte, nici capacitatea de a intelege, ca fara voie sa-ti zici: ”Saracul! Bogat!” Uite-l cum isi face campanie: „Alegeti-ma pe mine, primar, deputat, eu sunt bogat, voi fi cinstit, in slujba poporului”. Aiurea! Care bogat nu vrea sa fie si mai bogat? Si care potentat al zilei nu pune azi, dupa ’89, poporul in slujba lui? Impozite peste impozite, sacrificii peste sacrificii, poveri peste poveri pe spinarea omului de rand. Si care din popor poate obtine macar o audienta la cei care inainte de alegeri se laudau ca vor fi slujitorii poporului? Inainte de alegeri -poporul- dupa aceea: vulgul, prostimea, gloata, nemancatii, imbroboditii, ratatii.
Si cu cat sporesc conturile din tara si strainatate, vilele, afacerile fostilor si prezentilor -(Atentie!)- cu atat cultura e dezradacinata, cercetarea stiintifica absenta, arta desfiintata – toate acestea inlocuite de vulgaritati, sex, pseudoarta, facilitati jenante, obscenitati verbale si de comportament, violenta -violenta -violenta!
E suficient sa privesti televizorul si daca nu te-a luat valul si te mai tine intact un ideal, ingrozit te intrebi: INCOTRO? Deci, pana la urma, nu imbogatirea lor pe spinarea noastra e adevarata catastrofa, ci spolierea spirituala mai putin a celor imbatraniti in nevoi si griji, pentru ca acestia, cei mai multi au norme de comportament si gandire etica solide, ci a tinerilor, a generatiilor care trebuie sa nasca alte generatii. Incotro? Oameni, Incotro?
Palatele lor, inseamna lipsa noastra materiala, culturala, spirituala!
O sa-mi spuneti ca intotdeauna au existat zgarciti, care au acumulat -in prostie- un „Mos Goriot” va este la indemana sau „Hagi Tudose” ca exemple. Ei, da, aveti dreptate perfecta. Numai ca acestia isi tezaurizau munca proprie, castigul obtinut cu greu -si erau ridicoli- ceilalti de care vorbesc, tezaurizeaza pentru ei munca voastra si ridicoli sunteti voi!
Mai puteti sa-mi spuneti ca toti plecam de aici, DINCOLO, cu mainile goale. „Si e adevarat!” Dar ei nu stiu? N-au timp sa stie? Si cand, in sfarsit, vor sti, nu vor putea zice „era timpul” pentru ca atunci ii inghite „timpul”. Saracii bogati! Dar…poate vor avea vreme destula DINCOLO pentru a-si aminti cum a fost inainte, ca dupa…vor vedea ei precis.
