Stalinismul, o aberatie a comunismului
 |
|
Ursula Popiolek, presedinta Asociatiei nonprofit Prietenii Librariei Memoriale in Onoarea Victimelor Stalinismului. [Foto oferita de Asociatia Librariei Memoriale]
|
“Dupa revolutia pasnica care s-a materializat in 1989, ideea a venit precum o mana cereasca in gandurile mele. Am dorit sa strang toate cartile care erau literatura interzisa in Republica Democratica Germana (RDG, dar cunoscuta in Europa ca DDR). Cartile erau necesare pentru clarificarea crimelor comise sub regimul comunist. De asemenea, eu am dorit sa inteleg ce anume au gasit intelectualii din anii ‘20 sau ‘30 atat de fascinant la comunism. Toti acei intelectuali s-au dus intr-un asa zis pelerinaj in Uniunea Sovietica, Statul Muncitorilor si Fermierilor [cunoscut ca si Arbeiter und Bauernstaat]. De ce erau studentii din anii ’60 sau ’70 atat de fascinati de Mao? De unde provenea sursa acestei fascinatii? Acestea erau intrebari importante si am dorit sa aflu de ce,” a declarat Popiolek, presedinta Asociatiei Prietenii Librariei Memoriale in Onoarea Victimelor Stalinismului, cand imi povestea despre originea a ceea ce ea considera a fi libraria ei in centrul Berlinului.
Este ca si unul dintre pasii catre un loc fermecat, langa Nikolaikirche (biserica lui Nikolai), plin de carti, indemnand vizitatorul sa se aseze intr-unul dintre fotoliile confortabile raspandite printre numeroasele masute si sa citeasca.
“Am dorit sa spun concetatenilor mei prin aceste carti interzise ale DDR despre ceea ce s-a intamplat in trecut. Va rog sa intelegeti ca eu sunt o cetateana a DDR! Specializarea mea la Universitate a fost in limbile slave si am citit de asemenea multa literatura rusa. Am realizat chiar de la inceput ca multi intelectuali si scriitori au murit in anii 1937 si 1938 in fosta Uniune Sovietica. In cele din urma mi s-a limpezit ideea ca a fost vorba de o asa zisa ‘curatire’ in cadrul erei staliniste, in timpul careia milioane de oameni au fost ucisi.”
Despre structurile puterii comuniste
Colectia de carti a lui Popiolek a fost sustinuta de multi oameni si multe grupuri in societate, incluzand Noul Forum, activisti pentru drepturile civile, agentii publice, fundatii si de cei care au dorit sa afle mai multe in Vest.
Popiolek a inteles clar ca o persoana trebuia sa creeze o organizatie nonpofit in Vest daca dorea sa transforme in realitate ideile de care va beneficia societatea.
Prima intalnire a avut loc la Hausvogeiplatz in Berlin. La deschidere a participat Wolfgang Leonhard, autorul cartii “Revolutia se leapada de copiii sai,” publicata in 1955. Leonhard a fost un comunist calit si crescut in fosta Uniune Sovietica. El a fugit in Vest in 1949 dupa ce a intors spatele stalinismului. El a contribuit mult la obtinerea de catre societatea vestica a unei intelegeri ample asupra structurii puterii comuniste.
Planificarea camerelor pentru libraria tot mai mare a fost un efort comun intre fostii estici si vestici. Ei au avut sansa sa colaboreze la acest proiect. Popiolek a pregatit locul intalnirii, care era confortabil si a permis oamenilor sa aiba intalniri mari si mici. Victimele au putut discuta cu alte victime. Varstnicii au putut discuta cu tinerii si toata lumea a avut o sansa sa discute cu persoane proeminente.
Oamenii au fost raniti profund
“Tot ceea ce am dorit a fost un bun ascultator pentru toata lumea,” a declarat Popiolek. “Am dorit ca oamenii sa aiba sansa sa vorbeasca in cele din urma si sa impartaseasca prin ceea ce au trecut. Am descoperit dupa ceva timp ca unele teme nu puteau fi expuse publicului in aceste stadii de inceput. Oamenii au fost raniti profund. Altii au fost scufundati complet in gandurile socialiste. La acea vreme inca am simtit, precum multi altii, ca stalinismul era doar o aberatie a comunismului. Comunismul inca a fost vazut ca o utopie, un mod ideal de viata. Da, pana acum am fost vindecata complet si mi-am aruncat miile de ganduri care mi-au format acea credinta.”
Popiolek a declarat: “Intentia ideologiei comuniste ‘Noi vom schimba psihicul omului’ spune oamenilor sa isi stabileasca propriile lor standarde, in loc sa lase zeii sa stabileasca standarde. Acest lucru nu poate aduce nimic bun! Acest lucru va distruge spiritul oamenilor. Acest lucru stabileste un control permanent si nu va permite niciodata libertatea.”
Acum, libraria este un loc turistic popular. Multi viziteaza libraria si sunt prinsi intr-o calatorie intr-un trecut inca neinteles pe deplin. Dar, chiar si acum, o persoana realizeaza ca va exista intr-un viitor apropiat o alta miscare a tinerilor care vor pune intrebari parintilor si bunicilor lor: “Ce s-a intamplat de fapt atunci? Ce stiti voi? Ce ati stiut in timp ce ati trait sub regimul comunist?”
Website-ul german al librariei este www.gedenkbibliothek.de
