Examinand interferenta PCC in educatia de stat
 |
|
Sistemul de educatie al PCC a impus chinezilor un set de reguli si criterii de intelegere si judecare a lumii. Aceste reguli nu sunt stiintifice, cu siguranta, si sunt deasemenea constrangatoare si inselatoare. (China Photos/Getty Images)
|
Partidul Comunist Chinez (PCC) este integrat in fiecare aspect al structurii de guvernare a Chinei, transformand partidul in autoritatea finala in toate problemele guvernului. Acest lucru se extinde evident si asupra educatiei. Cea mai buna cale prin care PCC isi exercita controlul asupra educatiei este prin metodele folosite pentru atingerea scopurile sale educationale.
Educatia cuprinde in general domeniile tehnologice sau umaniste. Prin educatie umanista oamenilor li se insufla valorile si cultura natiunii. Aceasta a fost o zona unde PCC a fost capabil sa manipuleze cu usurinta educatia pentru a-si atinge scopurile socializarii.
Principala sarcina a educatiei este transmiterea culturii. Educatia, prin urmare, este modelata de cultura fiecarei tari, care reflecta, valideaza si promoveaza valorile, viziunile asupra lumii si limbile culturii sale traditionale. PCC foloseste educatia pentru a manipula cultura prin eliminarea culturii traditionale chineze si prin adaugarea Culturii Partidului. Interferenta PCC in aceasta zona este mare dar voi discuta despre ea din punctul de vedere a patru aspecte majore.
1. Educatia asupra patriotismului
Educatia civica la nivel de liceu este concentrata pe incurajarea patriotismului la liceeni. Ministerul Educatiei a emis niste regulamente care cer profesorilor sa se concentreze pe predarea istoriei moderne si contemporane a Chinei, punand accentul pe China sub conducerea PCC.
Comisia Educationala de Stat a cerut de asemenea ca educatia nationala sa fie inclusa in cursurile scolii generale si ca directivele pentru “educatia ideologica si politica” sa fie intarita in licee. PCC a integrat educatia patriotica din gradinita pana la nivelul universitar. Chiar si materiile traditionale, precum limba chineza, istoria si geografia sunt amestecate cu ideologia Partidului Comunist.
Educatia patriotica nu este noua in China si nici nu este necunoscuta in restul lumii. Este responsabilitatea fiecarui cetatean de a se opune invaziei, de a pazi statul si a contribui la societate.
“Fiecare persoana impartaseste responsabilitatea pentru destinul tarii sale,” a afirmat Gu Yanwu, un invatat de la sfarsitul dinastiei Ming si inceputul dinastiei Qing. In cartea sa Ri Zhi Lun, el a clarificat diferenta dintre ‘destinul unei dinastii’ si ‘destinul unei tari.’ Destinul unei dinastii are de a face cu substituirea unei dinastii cu o alta, lucru care tine doar de autoritati. Destinul tarii, pe de alta parte, are de a face cu intreaga natiune. O tara este construita pe morala cetatenilor ei. Patriotismul adevarat ar trebui definit ca loialitate fata de patriotism si constiinta spre deosebire de loialitatea fata de un regim sau un conducator anume. Atat conducatorii cat si cei condusi trebuie sa pazeasca moralitatea tarii, aceasta fiind responsabilitatea lor principala. Factorii de genul unui regim sau teritoriu particular ar trebui sa aiba o prioritate mai redusa decat moralitatea tarii.
Intepretarea PCC a patriotismului este tocmai opusa. Definitia oficiala sustine ca patriotismul este sinonim cu socialismul. O persoana ar trebui sa isi iubeasca pamantul natal datorita ideilor socialiste care mentin unitatea; sa iubesti pamantul natal datorita faptului ca PCC mentine tara unita; sa iubesti pamantul natal deoarece dictatura proletariatului a fost dezvoltata si consolidata; si sa iubesti pamantul natal deoarece este ghidat de principiile Marxismului. Scopul este acela de a indoctrina studentii cu Cultura Partidului, prin urmare ei vor iubi Partidul, socialismul si Marxismul de buna voie.
2. Educatia asupra materialismului
PCC cere ca toti studentii chinezi sa urmeze cursuri politice. Continutul cursului este filosofia Marxismului. Materialismul Marxismului sustine ca lumea materiala informeaza constiinta umana – sau materia depaseste gandul. PCC sustine ca Marxismul este un materialism complet. Totusi, Marxismul sustine ca materia depaseste gandurile, prin urmare gandul nu este materie, astfel ca nu este un materialism complet.
Multi din PCC sunt constienti de lipsurile pe care materialismul le are in stiinta. In multe alte tari, materialismul este o ramura a filosofiei academice predata la curs. In materialele sale didactice pentru ora de studii politice, PCC spune clar ca filosofia unuia trebuie sa fie ori materialista ori idealista. Credinta cuiva in Marxism, socialism si in conducerea PCC poate fi judecata prin faptul ca cineva insista pe materialism si critica idealismul. PCC a dezvoltat materialismul dintr-o filosofie academica intr-o ideologie nationala, transformandu-l intr-o unealta pentru a intemnita gandurile oamenilor.Dar nu ar trebui sa dam vina pe materialism. Este PCC cel care a transformat materialismul intr-o religie.
PCC a ridicat materialismul la nivelul ideologic si l-a integrat in toate materiile scolare, lucru care a denaturat in mod serios gandirea chinezilor si le-a limitat explorarea fenomenelor la ceea ce poate fi inteles prin materialism. Acest lucru a determinat ca o mare parte a culturii chineze traditionale sa fie abandonata de chinezii moderni. Realitatea stiintifica a fost etichetata ca superstitie de catre abordarea PCC a filozofiei materialismului. Cand o persoana trece dincolo de limitele materialismului pentru a observa lumea, aceasta este in mod brutal suprimata de catre PCC. Doar atunci cand materialismul este vazut mai degraba ca o ramura a filozofiei academice decat o incantatie ideologica, poate fi aceasta robie inlaturata.
3. Educatia Culturii Traditionale
Titlul acestei sectiuni este oarecum ironic, deoarece PCC interzice categoric invatarea oricarui lucru din cultura traditionala Chineza. In alte zone vorbitoare de limba Chineza precum Hong Kong, Taiwan si Asia de sud-est, scolile chineze isi bazeaza planul de invatamant pe cele Patru Carti ale Confucianismului [1], pe faimoasa colectie de invataturi Confucianiste. Dintre acestea, Analectele lui Confucius si ale lui Mencius sunt esenta.
Dar aceste carti sunt de negasit in scolile din China continentala. Doar un foarte mic numar de profesori din China stiu despre cultura traditionala Chineza, si acest numar descreste generatie dupa generatie. In planul de invatamant al scolii primare, elevii sunt invatati mai mult despre cultura vestica decat despre propria lor cultura. Stiinta preia intaietatea asupra studiilor umane.
Este ciudat faptul ca copiii sunt invatati sa scrie si sa vorbeasca fluent in Engleza, dar nu sunt capabili sa citeasca gramatica traditionala chineza. Drept rezultat ei il idolatrizeaza pe Sir Isaac Newton si Francis Bacon, dar au putine cunostinte despre Lao Zi sau Confucius.
Totusi situatia este putin mai complicata. In timp ce realitatea referitoare la programa scolara sprijina afirmatia ca cultura traditionala chineza nu este predata in scoli, la suprafata, apare ca si cum PCC sprijina cultura traditionala. Dar ceea ce promoveaza nu este cultura adevarata. Este doar o versiune superficiala si simbolica care a fost golita de toata valoarea ei reala. Este un contrast deliberat pentru a masca adevarata agenda a PCC de a strange si elimina din societatea chineza toate vestigiile culturii traditionale ramase.
Esenta unei culturi este moralitatea si cultura este forma prin care moralitatea este intrupata si prezentata. Tocmai de aceea diferentele culturale nu ar trebui sa cauzeze conflicte. Cultura chineza moderna, totusi, pare sa fie in contradictie cu culturile straine, deoarece a fost dezbracata de moralitatea proprie.
Cand oamenii raspund culturilor straine doar la un nivel superficial, concentrandu-se doar pe expresiile culturilor, comparand culturile ca si simboluri, ei cauta doar diferentele dintre culturi. Cand se intampla acest lucru intr-o tara, este inevitabil ca oamenii acestei tari sa isi gaseasca propria cultura intrand mereu in conflict cu alte culturi. Chiar si in China, elementele moderne si cele traditionale sunt in mod constant in contradictie.
Istoricii s-au minunat deseori de varietatea si toleranta culturii traditionale chineze, dar de fapt armonia dintre varietati nu este dificil de atins. Invataturile Confucianismului, Taoismului si Budhismului, desi aparent diferite, sunt compatibile in natura lor. Toate trei cauta sa descrie si sa explice criteriul moral si caile universului. Cand se priveste din perspectiva cautarii imbunatatirii morale, tarile sunt reglate sa invete din diferentele celorlalte.
Din aceasta perspectiva, culturile estica si vestica au multe de invatat una de la cealalta in ciuda faptului ca descind din linii morale diferite.
Dar PCC nu gandeste in acest fel. Pe de o parte, inlatura cultura traditionala din educatia primara, facand remarci critice la adresa traditiilor morale prin folosirea materialismului istoric si a materialismului dialectic Marxist; pe de alta parte, cand chinezii incep sa deplanga pierderea culturii traditionale si cer restaurarea educatiei culturii traditionale, PCC incearca sa distraga atentia oamenilor spre partea exterioara si superficiala a culturii traditionale, inducand in eroare oamenii pentru a-i determina sa inteleaga cultura traditionala doar ca si simboluri diferentiate.
Principiul PCC in manipularea culturii traditionale este evident. Cu toate ca PCC a tinut multe activitati pentru a “recupera” cultura traditionala, el actioneaza doar asupra formelor superficiale ale culturii, asa cum sunt obiceiurile populare. Recuperarea festivalurilor populare sunt de regula obiceiuri comerciale.
Cand Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO) a proclamat Opera Kunqu, Pavilionul Peony, sa fie o Mostenire Intangibila a Umanitatii, intreaga China parea sa fie pe neasteptate zeloasa fata de Kunqu. Mai tarziu cand Festivalul Chinez Duanwu a pierdut in favoarea unui festival Korean intr-o competitie pentru aceeasi proclamare, China a cazut intr-o adanca tristete.
Acum, pentru chinezi, a iubi cultura chineza inseamna a iubi Marele Zid, Orasul Interzis, festivalurile si mancarurile traditionale. Ei nu stiu ca iubirea conotatiei morale este esentiala. Cand chinezii vor sa-si trezeasca propria constiinta si sa pretuiasca valorile morale traditionale, PCC ii va suprima in modul cel mai crud. Suprimarea Falun Gong a expus clar determinarea PCC in eliminarea valorilor morale chineze traditionale. O astfel de educatie a PCC a creat un tineret care este fie imoral, fie idolatrizeaza tarile straine din sentimente de inferioritate sau merge in extrema excluderii datorita unei arogante oarbe. Desi este greu de crezut, educatia “culturala” a PCC a cultivat cu succes multi tineri radicali patriotici.
4. Educatia Colectivismului
In programa de invatamant din China, colectivismul este transformat in miezul moralitatii socialiste si considerat a fi principiul de baza al tuturor eticilor.
In romanul clasic Calatorie catre Vest, daca un demon subordonat este loial demonului conducator, colaborand fara egoism cu intreaga structura de demoni, trebuie sa credem ca demonul subordonat este o creatura buna? Bineanteles ca nu. Deoarece nu putem ignora premisa morala din aceasta poveste: sa fii loial demonilor inseamna ca slujesti raul. Moralitatea si trasaturile personale sunt diferite. Colectivismul nu este un criteriu moral si nici un concept moral. Este doar o trasatura personala.
Nu incerc sa reneg aici colectivismul. Loialitatea este o calitate personala buna, dar nu este indeajuns pentru ca o persoana sa fie buna. Fara moralitate si constiinta umana, nimeni nu poate fi o persoana buna chiar daca ar avea cele mai bune calitati personale. Cu educatia colectivista, PCC a substituit de fapt moralitatea cu o calitate personala.
Din aceasta cauza PCC construieste mereu exemple de eroi care isi sacrifica vietile pentru guvern sau pentru PCC. PCC se foloseste de loialitatea oamenilor pentru a-si proteja propriile beneficii, dar nu permite oamenilor sa stie ca ei ar trebui sa judece PCC dupa standarde morale, pentru a se intreba daca partidul este bun sau rau.
Credintele ferme ale oamenilor sunt inradacinate in moralitate, nu in calitatile personale. Astfel ca rezultatul substituirii moralitatii cu colectivismul este acela ca chinezii sunt transformati in subiecti docili sau chiar sclavi standardizati ai PCC. O astfel de educatie colectiva a faramitat de asemenea constiinta oamenilor, fortandu-i sa cedeze in fata puterii despotice a PCC si sa ajute la mascarea raului intrupat de PCC.
Binenteles, interferentele PCC cu educatia umanista nu sunt limitate la cele patru sfere de mai sus. Partidul foloseste de asemenea multe alte unelte precum cunostintele generale despre Marxism, educatia socialista, educatia idealurilor, munca si moralitatea, practicile sociale, si asa mai departe.
Din discutia celor patru teme de mai sus, putem conluziona ca sistemul de educatie al PCC a impus chinezilor un set de reguli si criterii de intelegere si judecare a lumii. Aceste reguli nu sunt stiintifice, cu siguranta, si sunt de asemenea constrangatoare si inselatoare.
Nota 1. Cele Patru Carti Ale Confucianismului (Si Shu) sunt texte clasice chineze pe care Zhu Xi le-a selectat in Dinastia Song, ca si o introducere pentru Confucianism: Marea Invatatura, Doctrina Intelesului, Analectele lui Confucius, Cartea lui Mencius.
