Securitatea – organism de tortura si distrugere
Ma numesc Barsan Mihail, domiciliat in Blaj, strada T. Vladimirescu nr. 68, judetul Alba.
Pe data de 22 august 1949 am fost arestat de catre Securitatea din Blaj impreuna cu 10 persoane din comuna Sorostin, judetul Sibiu. Dupa o serie de batai pana la sange, in scoala saseasca din comuna, am fost incarcati intr-un camion ca pe niste cadavre, unul peste altul, si adusi la Securitatea din Blaj. Aici am fost aruncati pe scarile unui beci, pana a doua zi cand au inceput anchetele, care nu erau altceva decat niste batai bestiale. Eram torturati de comandantul Triponescu si de ajutorii lui: Cisteian, Corlea, Coman, Martian, Itu, Marginean, Fodor, Avram, Chirita si Molnar. A mai participat si o femeie careia nu i-am retinut numele. Aceasta asa zisa femeie se ocupa cu batutul la testicule.
In fiecare zi si noapte (deobicei, noaptea) eram scos la ancheta, timp de sase luni si batut pana lesinam. Cand ma trezeam din lesin eram in baie, ud pana la piele. Apoi eram din nou luat la bataie sau obligat sa semnez tot ce scriau ei, desi in proportie de 90% nu era nimic adevarat.
Dupa alte 2 luni au fost arestate doua persoane si ancheta a inceput din nou. Odata cu venirea iernii securistii adunau zapada in curte in gramezi mari. Seara ne scoteau din beci si ne obligau sa ne bagam pe sub zapada. Ei pazeau imprejur cu bate lungi si ne loveau de cate ori cineva iesea din zapada. Dupa ce eram uzi pana la piele, ne bagau din nou in beci pana in ziua urmatoare cand o luam de la capat. La venirea primaverii ne tarau prin noroi, dupa mancare, calaii, faceau haz, laudandu-se cu cel care facea brazde mai adanci in pamantul moale.
Un alt procedeu era folosit de plutonierul Cisteian. Dupa ce ne servea masa cu supliment, ne scoatea afara si ne ordona sa ne punem unul peste altul. Sapte opt persoane, intins pe burta, apoi urca cate o femeie, care era si ea arestata, deasupra noastra calare. O obliga sa ne calareasca asa cum calareste un cal, pana cand cel de jos si urmatorul dadeau afara toata mancarea pe gura si pe fund. Apoi incepea bataia cu cizmele si batele.
Cei mai zelosi la aceste barbarii erau: Cisteian, actualmente pensionar in Targu Mures, Corlea, pensionar in Blaj, Itu Marginean, tot in Blaj, Coman Ioan la Tarneveni, Molnar la Medias, Avram, colonel in Bucuresti,si altii, care se plimba pe strazi cu pensii bune.
Ne scoteau o singura o data pe zi la WC si din acest motiv eram obligati sa urinam in beci, pe pereti sau pe jos.
Intr-o zi unul din paznici, care nu era amestecat cu torturile, ne-a spus ca noi am scapat ieftin, pe altii i-au dus morti in primavara anului trecut. Este vorba de notarul Emil Rahaianu din Bucerdea, dandu-i-se certificat medico-legal ca a fost gasit vagabond pe strazi. Tintariu, invatator din Tarnaveni a avut aceeasi soarta.
Mentionez ca din tot rechizitoriul meu, scos cu forta asa cum am aratat mai sus nu este adevarat nici 10%. Si cu toate acestea a trebuit sa trec, alaturi de altii, prin iadul comunismului.
Cer ca pentru aceste nedrepte suferinte, acesti “domni anchetatori” sa fie deferiti pentru a raspunde in fata legii.
