Biserica in regimul comunist romanesc
O metoda diabolica pentru a domina, folosita de ideologia comunista, a fost organizarea unui sistem informational prin delatiune in toate straturile societatii. S-au recrutat persoane de toate profesiile, de toate conditiile, pe unii scormonindu-le trecutul si exagerandu-i consecintele, pe altii ispitindu-i cu situatii de parvenire, cu avantaje materiale necinstite dar imbracate in haina legalitatii ilegale pe care nimeni nu avea curajul s-o dovedeasca. Si odata inregimentat in acest paienjenis murdar era foarte greu sa dai inapoi decat cu riscuri incalculabile.
Voi veni cu un exemplu graitor. In luna mai din anul 1950 am fost “invitat” sa ma prezint la securitatea raionului Corabia intr-o anume zi. Am intrat in panica, nelinistea m-a stapanit tot timpul.
In ziua si la ora anuntata am fost la securitate. Acolo, intr-o camera mica unde se aflau o masa si doua scaune, am asteptat doua ore grele in care imaginatia mea construia situatii din cele mai bizare. A venit in sfarsit locotenentul Cotaranu, comandantul unitatii, care mi s-a adresat in mod deschis, “politicos” dar autoritar. Mi-a vorbit de cele doua lumi care se confrunta: cea veche si “putreda” care trebuie sa moara si cea noua, a viitorului si a “fericirii” care se instaureaza. Grija cea mai mare in momentul de fata, a continuat el, este lichidarea definitiva a dusmanului de clasa. Iata ce ai de facut: ca preot, noi stim ca te bucuri de increderea oamenilor. Vei sta de vorba cu un numar de cateva persoane pe care ti le voi indica si vezi ce gandesc, ce cred si cum se poarta.
Ai dezlegare de la mine ca, asa numai intre patru ochi, sa critici partidul. Insemnezi totul pe hartie si te prezinti peste patru zile aici sa stam de vorba. M-am inspaimantat, mi-am facut repede un examen interior si m-am vazut ca prabusit intr-o prapastie. Cu fraze ocolite, cu vorbe tremurate si balbaite am refuzat categoric. A ridicat tonul si mi-a spus cu ironie: “Deci este vorba de o anume constiinta. Gandeste-te bine, s-ar putea sa te trimit la canal pentru cateva luni sau mai mult.” A plecat. Am ramas singur pana seara tarziu cand mi s-a ingaduit sa plec acasa cu obligatia de a reveni peste patru zile. Eram foarte tulburat. Dupa multe framantari am hotarat sa merg la Bucuresti la Patriarhie, unde aveam un prieten care era inspector general patriarhal. M-am dus la el, i-am aratat situatia, implorandu-l sa-mi faciliteze intrarea intr-o manastire pe undeva, in regiuni mai dosnice, pentru un timp. Mi-a raspuns prompt si fara echivoc: “Trebuie sa stii ca nu exista colt mai cercetat de securitate decat manastirile, oriunde s-ar afla ele si apoi cine poate cunoaste pe calugarii de acolo? Singura solutie, deocamdata, este sa ramai la cursurile de indrumare si reorientare, pentru o parte din preoti, programate pentru primavara asta. La Institutul Teologic nu intra securitatea. Stai deci linistit doua luni de zile, dupa asta vom vedea. Dar problema principala, in situatia de fata, este ca aceste cursuri au inceput deja de doua saptamani si ar trebui sa te prezinti maine cand este anuntat episcopul Ramnicului sa vina la Institut, ii vorbesti si ii ceri aprobarea de ramanere la cursuri, pentru ca de el depinde, intrucat te afli in jurisdictia canonica a lui.”
A doua zi m-am prezentat episcopului Iosif al Ramnicului si i-am spus ce vreau. Mi-a raspuns ca, de vreme ce nu sunt planificat si deci nu sunt chemat, nu pot primi aprobarea ceruta. Eu aproape ca am strigat, era parca un strigat de panica: “Prea Sfinte, am zis, eu trebuie sa raman la cursuri!” M-a privit indelung si foarte surprins si mi-a spus mai mult soptit, fara sa imi ceara vreo lamurire “Am priceput,” si indata a dat dispozitii pentru cazarea si ramanerea mea la cursuri. Dupa alte doua saptamani din nou vine la Ramnic si ma cheama, cerandu-mi relatii asupra situatiei de la Corabia. Intelegand ca este neschimbata m-a invitat sa fac o cerere pentru detasare. Intrebandu-l pentru ce parohie sa fac cererea, mi-a vorbit limpede: “Este o intrebare fara rost. Nu iti dai seama ca nu ai de ales? Voi vedea eu unde sa te trimit. Acum nu stiu.”
La incheierea cursurilor am plecat de la Institut intr-un sat de munte, in stanga Oltului, unde am ramas un an de zile. Dar tragedia a venit peste cativa ani cand am fost ridicat si internat pentru 5 ani, prin act, zis, administrativ, in Delta, unde am cunoscut frigul, foamea si multa umilinta. (va urma).
