Provocari si oportunitati in campania de combatere a finantarii terorismului
Mult discutatul dar putin intelesul efort al guvernului SUA de a combate fintarea terorismului are de infruntat atat probleme cat si oportunitati. Gruparile teroriste continua sa evolueze, actionand in sensul evadarii din sanctiunile existente si minimizarii impactului celor viitoare, scrie intr-o analiza M. Levitt, preluat de KROSS Press Agency.
Intre timp, sunt solicitate eforturi inter-agentii, pentru a rezolva unele dintre cele mai presante amenintari legate de siguranta nationala, prin masuri financiare cu tinta precisa.
Intelegere limitata
Aspecte precum procesul de implementare a masurilor financiare impotriva terorismului si partenerii inter-agentii implicati sunt adesea gresit intelese. Desi obiectivele Ministerului de Finanate sunt misiuni publice, ele constituie numai unul singur dintr-o serie de instrumente care se inspira din expertiza a diferite agentii guvernamentale americane si a partenerilor lor din sectorul privat si public din intreaga lume. Cunoscatorii si presa arata o insuficienta apreciere pentru masura in care misiunile publice sunt legate de alte moduri la fel de productive de a combate finantarea terorismului, cum ar fi diplomatia, aplicarea legii, activitatea sub acoperire, si culegerea de informatii. Misiunile Ministerului de Finante sunt adesea gresit percepute ca suma totala a efoturilor guvernului SUA de a combate finantarea terorismului cand, de fapt, ele sunt cele mai vizibile.
Provocari
Provocarile tehnologice in contracararea acestui tip de finantare abunda, iar printre ele se numara dezvoltarea companiilor de servicii financiare pe internet – gen Cash-U si E-Gold. Din fericire, aceste provocari pot fi rezolvate prin hotarari tehnologice si reglementari. Singura provocare mai presanta in confruntarea cu eforturile inter-agentii devine atunci nevoia de a rationaliza procesul de luare a deciziilor si de stabilire a obictivelor. Desi avem de-a face cu un adversar agil, care dispune de abilitatea de a schimba tacticile rapid, birocratia noastra este inerent inceata cand vine vorba de schimbare. Pregatirea unor date clare, care sa sublinieze fiecare scop in parte necesita timp, iar analizele inter-agentii iau inca si mai mult timp. Desi protejarea surselor sensibile si a metodelor este imperativa, acest obiectiv trebuie sa fie contrabalansat cu necesitatea de a face ca fiecare misiune in parte sa fie pe cat de exacta si agresiva posibil. O astfel de declasificare este specifica confruntarii de idei in razboiul impotriva terorismului.
Internationalizarea misiunilor legate de terorism prezinta si o alta provocare. Sanctiunile unilaterale impuse de catre Statele Unite sunt mai putin eficiente decat masurile generale impuse de catre Natiunile Unite si implementate la nivel international. Chiar si cand sanctiunile multilaterale generale sunt impuse, apare frecvent un joc de-a soarecele si pisica, un joc in care organizatiile teroriste se reinventeaza sub denumiri inofensive, pentru a scapa de sanctiuni.
O alta provocare este faptul ca mandatul „Comisiei 1267” a ONU – un regim de monitorizare a sanctiunilor format de rezolutia Consiliului de Securitate cu acelasi nume – este limitata la entitati in legatura cu Al Qaeda si cu gruparea talibana, excluzand retelele independente si grupari precum Hamas si Hezbollah.
In cele din urma, metrica folosita cel mai adesea pentru a evalua eforturile impotriva finantarii terorismului – suma totala de bani interceptati si numarul total de misiuni – este atat inadecvata cat si amagitoare. Calcaiul lui Ahile al finantatorilor terorismului nu este la capatul strangerii de fonduri, ci la acele puncte critice pentru spalarea si tranferarea banilor. Este imposibil „sa cureti mlastina” de fonduri disponibile pentru scopuri ilicite dar, prin fixarea ca tinte a nodurilor cheie din reteaua de finantare, putem limita mediul de operare pana la punctul in care teroristii nu vor fi capabili sa obtina fonduri cand si unde au nevoie de ele. Numarul de misiuni totale este si el amagitor. Nu este neobisnuit pentru o potentiala tinta a unei misiuni sa ramana anonima, ca urmare a problemelor diplomatice sau de securitate, consideratii politice, sau investigatii in derulare. Ceea ce ne ramane sunt tendinte si povestiri – majoritatea clasificate – care indica succesul. De exemplu, surse oficiale au declarat ca intr-un caz, o celula terorista a renuntat la un plan din pricina lipsei de bani, in timp ce grupari precum Al-Qaeda si Hamas au fost, uneori, presate din lipsa de bani.
Oportunitati
In ciuda provocarilor inerente, combaterea finantarii terorismului este un mod atat eficient cat si intelept de relevare a resurselor disponibile. Desi planificarea unui atac terorist individual este relativ putin costisitoare, costul mentinerii infrastructurii terorismului este mare. Retelele teroriste au nevoie de bani pentru a se pregati, echipa si pentru a plati agenti, pentru a-si obtine materialele si pentru a-si promova cauza. Fortandu-le sa abandoneze canalele legale economice in favoarea transferurilor ilegale in monede mai mici, masurile cu tinta directa au efectul cumulativ de a face procesul de transferare a fondurilor mai incet, mai incurcate, si mai putin sigure.
Informatiile financiare au devenit si ele o resursa sigura pentru contra-terorism. Spre deosebire de informatiile despre persoane si semne, care necesita aprobari considerabile pentru a le determina veridicitatea, un transfer financiar este o realitate. In mod clar legarea oamenilor de numere de conturi este o unealta puternica in securitate. Intr-adevar, urmarirea banilor conduce adesea autoritatile la canale intre organizatiile teroriste sau celule individuale. Capturarea in 2003 a lui Riduan bin Isomuddin (a.k.a. "Hambali"), comandantul operativ al retelei teroriste sud-est asiatice Jemaah Islamiyah, nu este decat un exemplu al unui astfel de succes.
Desi masurile financiare cu tinta se considera a avea in general consecinte diplomatice negative, ele ofera o sansa de a relua in mod clar intentiile SUA. Intr-adevar, recenta misiune a Jihad al-Bina, o ramura a Hezbollah, a trimis un mesaj fara echivoc ca Hezbollah-ului nu i se va permite sa atraga Libanul intr-un razboi cu Israelul si apoi sa profite de reconstructia sa, prin marinimia Iranului. Urmarirea scopurilor legate de terorism, odata cu initiativele robuste de diplomatie publica, ofera o oportunitate extraordinara pentru a sprijini obiectivele de politica externa ale SUA, si de a se implica in confruntari de idei.
Perspectiva implicarii tot mai mari si a cooperarii cu sectorul privat prezinta cea mai interesanta si potential profitabila oportunitate in eforturile de combatere a finantarii terorismului.
Chiar si jocul de-a soarecele si pisica, care urmeaza fiecare misiune prezinta oportunitati. Determinarea teroristilor de a se uita peste umar si de a se angaja in mijloace mai putin eficiente si mai costisitoare de a face afaceri, este un instrument eficient de contraterorism. Mentinerea finantatorilor in defensiva si refuzul luxului timpului si spatiului ii pune sub tensiune, pun piedici donatorilor, restrictioneaza fluxul de fonduri, si ajuta la limitarea mediului de operare.
Avand mai multe activitati in derulare departe de ochiul public decat in vazul opiniei publice, eforturile impotriva terorismului sunt, prin natura lor, dificil de judecat si usor de criticat. Dar masurile financiare in mod deosebit s-au dovedit destul de reusite, iar cei care urmaresc banii trebuie tot mai mult sa-si foloseasca abilitatile si instrumentele impotriva celor mai dure tinte.
