Minune… Sau…
In vremea cand am urmat scoala primara, in „cartea de citire” erau istorioare moralizatoare. Astfel mi-amintesc de una in care un pictor care voia sa redea imaginea unui inger avea nevoie de un model. Dupa cautari, a gasit un copil a carui fata corespundea, dupa parerea lui, cu a unui inger. Anii au trecut si, pictorul vrand sa redea imaginea Diavolului era in cautarea unui model. Si l-a gasit intr-o puscarie in figura unui criminal feroce. In timpul lucrului a intrat in vorba cu respectivul model si, spre stupefactia sa, a aflat ca respectivul mai fusese model, in copilarie, pentru inger…
Se pare ca, existenta noastra se desfasoara, noi existam, intre aceste doua extreme. Dar atunci cand un om, o existenta, un suflet alterneaza intre aceste extreme?... Cand este „cel risipitor”?...
* * *
Am citit despre construirea bisericii de la fosta inchisoare pentru femei din vremea guvernarii comuniste. Se relata despre doi barbati care au dus greul muncilor: Romica Teodoru si Tudor Stanescu. Romica, un baiat minunat. T. Stanescu? Stiam de un Tudor Stanescu, dar, nu putea sa fie acela, desigur coincidenta de nume.
* * *
Inainte de a pleca la comemorarea de la Aiud (14 septembrie) unde caut sa nu lipsesc, pentru anii petrecuti acolo, pentru cei doi profesori si multi prieteni care au ramas sub brazda la „Dealul Robilor”. Urmand sa merg apoi la simpozionul international de la Pitesti, am primit un telefon de la prietenul meu Nagy Geza de la Tg. Mures, astazi preot pensionar, ca sa ma roage sa citesc eu comunicarea lui la Pitesti, intrucat el nu se poate deplasa. Cu ocazia aceasta a facut si cateva remarci in legatura cu „reeducarea”, prin care am trecut impreuna. Si face remarca in legatura cu doi sefi-tortionari din camera in care am fost: C-tin Juberian si Tudor Stanescu, evidentiind cruzimea, sadismul lui Tudor Stanescu. Juberian a fost executat impreuna cu Turcanu, dar dupa parerea prietenului meu, trebuia executat mai degraba Stanescu, pentru rautatea si cruzimea lui. Mai aprecia ca, Juberian a fost executat datorita faptului ca a fost legionar, pe cand despre Stanescu nu stia.
* * *
La monumentul de la Aiud, unde se savarsea slujba religioasa pentru sufletele celor de la „Dealul Robilor” si pentru cei din toata tara, era lume destul de multa. Desigur ca, cei trecuti prin temnitele Aiudului sunt tot mai putini, dar mai vin membrii familiilor. Cum toti erau oameni in varsta era o problema de rezistenta a sta in picioare pe parcursul slujbei, intrucat erau doar doua banci. Multi s-au asezat pe iarba.
A venit un calugar si ne-a chemat pe cativa sa mergem sa aducem banci. In timp ce mergeam, prietenul de langa mine m-a intrebat daca stiu cine este calugarul care mergea in fata noastra. Nu stiam. Am ramas rascolit cand mi-a spus ca este Tudor Stanescu. Am iutit pasii si ajungand langa el i-am spus cine sunt si am adaugat: „Cum ne-am despartit si cum ne intalnim”. A plecat capul. Am luat bancile si le-am dus unde era nevoie. Peste putin timp a venit si calugarul. M-am dus la el, l-am imbratisat si l-am sarutat pe amandoi obrajii…
Cat a durat slujba, calugarul Stanescu s-a agitat, aparent fara rost, printre cei prezenti…
Si astazi ma urmareste scena si tot ce ar putea semnifica… Caile Domnului…
Aurel Suciu
P.S. Gestul meu a fost unul spontan, la un indemn dinafara de mine… Cred ca a fost un semn pentru el, pentru stradania si lupta lui de a iesi de sub stapanirea Satanei…
