Iran isi recruteaza militanti in Irak pentru folosirea diverselor tipuri de arme05.03.2007 Teheran, Iran / KROSS Press Agency
Iranul si-a recrutat propria sa retea de extremisti siiti irakieni care sa foloseasca arme grele, impotriva SUA si a fortelor coalitiei, mai degraba decat impotriva rivalilor suniti, au declarat actuali si fosti oficiali din domeniul securitatii, citati intr-un comentariu al analistului D.Morgan, citat de KROSS Press Agency. Forta secreta “Quds” a Garzilor Revolutionare Iraniene a impiedicat organizatiile siite de tipul Armatei Mehdi sa inregimenteze militanti individuali si sa ii pregateasca pentru folosirea de arme penetrante explozive, a spus oficialul. Armele, cunoscute ca EFP-uri, au ucis 170 de soldati ai coalitiei conduse de Statele Unite, potrivit surselor de la Pentagon. Oficialii americani au spus ca aceste arme au fost mai mult folosite in ultimul an. „Scopul pare sa nu fie acela de a sustine partenerii politici ai Iranului in Irak, impotriva sunitilor, ci acela de a crea probleme trupelor americane” a spus un fost ofiter de informatii care monitorizeaza indeaproape evenimentele din Orientul Mijlociu. Teheranul neaga ca ar fi furnizorul armelor, iar presedintele George W. Bush a spus ca Statele Unite nu pot dovedi complicitatea liderilor Iranului. Seful serviciului american de informatii, Mike McConnell, a spus Senatului saptamana aceasta ca EFP-urile au fost produse in Iran si duse in Irak de catre membrii Fortei Quds. Pentagonul a spus ca Iranul antreneaza siiti irakieni atat in Iran cat si in Liban, pentru folosirea de arme. Iranul se poate sa isi fi format propria sa retea pentru a controla distributia de armament, a spus un oficial din securitate, care a cerut sa nu fie nominalizat, pentru ca subiectul implica informatii clasificate. „Ar trebui sa fie o retea controlata” a spus el. Daca Iranul a desfasurat aceste EFP-uri, si in ce grad a fost Teheranul implicat in atacurile trupelor americane este inca o problema dezbatuta in administratia Bush. Anumiti experti cred ca Iranul a furnizat arme care pot fi urmarite, pentru a arata Statelor Unite ce trupe de teren ar putea infrunta in orice interventie militara. „Tensiunile dintre aceste doua tari s-au amplificat dramatic din 2003, si toata lumea a suspectat mult timp ca Irakul ar putea deveni un camp de lupta” a spus Vali Nasr, expert pentru Orientul Mijlociu la Scoala Postuniversitara Navala. „Sunt sigur ca acestea (munitiile) au fost folosite ca sa se stie ca iranienii au aceste capacitati in Irak”. O sursa din domeniul securitatii a adaugat: „Ei ar putea spune, „acesta este cel mai simplu exemplu pentru ce s-ar putea intampla daca veniti dincolo de granita, sau ne bombardati, sau daca ne loviti reactoarele nucleare”. Iranul este supus presiunilor de a abandona activitatile de imbogatire despre care Washingtonul crede ca au ca scop dezvoltarea de arme nucleare, o acuzatie pe care Teheranul o neaga. Bush a spus in repetate randuri ca Statele Unite nu pun la cale un razboi, si saptamana aceasta administratia a deschis o usa dialogului cu Iranul si Siria pentru Irak. Dar retorica combativa a SUA si dotarea militara a Americii in Golf au alimentat ingrijorarile cu privire la un atac SUA. Altii cred ca folosirea tot mai substantiala a EFP-urilor poate fi legata de suspiciunile Teheranului de a acoperi operatiunile SUA si Marii Britanii in Iran, unde tensiunile dintre arabi, kurzi si alte etnii au condus la violente. Fosti oficiali din securitate care monitorizeaza Orientul Mijlociu au spus ca o operatiune sub acoperire a Pentagonului, organizata de fostul secretar al Apararii, Donald Rumsfeld, a folosit separatisti etnici ca aliati ai SUA in Iran. „Incidentele, in mod special in randul minoritatii arabe din Iran, au cauzat probleme iranienilor” a spus un fost oficial. „Cred este vorba despre Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Marea Britanie a negat implicarea in Iran. Intrebat despre o presupusa operatiune sub acoperire, purtatorul de cuvant al Pentagonului Bryan Whitman a spus: „Statele Unite au fost foarte clare cu privire la ingrijorarile pe care le avem cu privire la Iran, ca si la mijloacele pe care le folosim pentru inlaturarea acestor ingrijorari –anume prin diplomatie”. |
|