Libanul la mana medierii iraniano-saudita in problema Hezbollah
 |
|
Beirut, LIBAN: Soldati libanezi asigura zona din fata unui urias poster, din centrul Beirutului, cu imaginea Primului Ministru al Libanului asasinat, Rafiq al-Hariri. (MARWAN NAAMANI/AFP/Getty Images)
|
Cabinetul libanez a prelungit termenul pana la care comisia ONU trebuie sa investigheze asasinarea din februarie 2005 a fostului premier Rafiq Hariri. Desi activitatea comisiei poate continua pentru inca un an, orice decizie viitoare referitoare la organizarea unui tribunal international pentru judecarea celor acuzati de asasinare trebuie votata – necesitand consimtamantul opozitiei – in parlamentul libanez paralizat. Intre timp, Hezbollah continua sa exercite presiuni pentru o mai mare putere politica in cadrul unui guvern de “unitate nationala”, amenintand cu nesupunere civila, daca cererile sale nu sunt respectate comenteaza analistul D.Schenker, citat de KROSS Press Agency.
Pe fondul unor astfel de tensiuni tot mai mari, multi se concentreaza asupra ultimelor eforturi de mediere ale Arabiei Saudite si Iranului. O intensificare recenta a activitatii diplomatice a facut sa apara tot mai multe speculatii potrivit carora ar putea fi aproape un acord de incetare a crizei. Cadrul general al potentialului targ – mai multa putere politica pentru Hezbollah, in schimbul aprobarii opozitiei parlamentare a tribunalului international – a fost luata in discutie timp de cateva saptamani, dar detaliile raman discutabile. Daca se va ajunge in cele din urma la un acord pe aceasta linie – si nu este foarte sigur ca asta se va intampla – marele pierzator va fi aliatul strategic al Iranului, Siria, principalul suspect in asasinarea premierului Hariri.
Opozitia condusa de Hezbollah a parasit guvernul libanez in noiembrie 2006, protestand fata de lipsa unei impartiri a puterii. Mai clar, factiunea a cerut “o treime decisiva” – o treime plus unu din toate locurile din cabinet – care i-ar fi dat capacitatea de a se opune initiativelor guvernului. Opozitia a formulat rezerve si cu privire la infiintarea unui tribunal international care sa ii judece pe asasinii lui Hariri. Pentru gvernul libanez, condus de premierul Fouad Siniora si de gruparea anti-siriana “14 Martie”, tribunalul este una dintre principalele prioritati. Cu toate acestea, Siniora este la fel de neclintit cu privire la faptul ca nu va acorda Hezbollahului o treime decisiva.
Situatia rezultata a culminat cu o greva in luna ianuarie, in care opozitia a inchis drumuri extrem de importante din Liban, paralizand temporar tara. In ciuda acestor presiuni, opozitia nu a fost capabila deocamdata sa il forteze pe Siniora sa le respecte cererile. Intr-adevar, in timpul grevei din ianuarie, Siniora a calatorit la Paris si a obtinut angajamente de sprijin international fara precedent in problema Libanului. Hezbollah decide acum daca sa mearga mai departe cu o noua serie de turbulente, punand inca o data Libanul la granita razboiului civil.
Medierea iraniano-saudita
De anul trecut, secretarul general al Ligii Arabe, Amr Mousa a incercat sa medieze o solutie de iesire din impas. Mai recent, Arabia Saudita si Iranul au inceput sa medieze in beneficiul aliatilor lor libanezi (gruparea “14 Martie”, respectiv Hezbollah), ca urmare a ingrijorarii fata de unele tensiuni tot mai mari sunito-siite.
De la finele lunii ianuarie, pana la jumatatea lunii februarie, seful Consiliului National de Securitate Saudit, printul Bandar s-a intalnit de cateva ori cu omologul sau iranian, Ali Larijani, pentru a discuta pe marginea acestei crize. Oficiali de top ai Hezbollah – inclusiv adjunctul secretarulului general, Naim Qassem, ca si liderul “14 Martie”, Saad Hariri, si purtatorul de cuvant Anal din Parlament, Nabih Berri, au calatorit si ei in Arabia Saudita pentru intalniri cu oficiali de top.
Acordul elementar pare sa fie mai multa putere pentru Hezbollah, in schimbul incheierii posibilitatii unui nou rol al Siriei in Liban, printr-un tribunal in care sa fie judecata implicarea Siriei in asasinarea lui Hariri. Cu toate acestea, pe baza informatiilor din presa, un acord ramane inca nesigur. Potrivit ziarului pan-arab al-Hayat, din 21 februarie, Riyadh si Teheran au schitat o propunere care a fost analizata impreuna cu Damascul. Intre timp, Nabih Berri a pus la dispozitie notele opozitiei cu privire la modificarile solicitate la legea tribunalului international, pentru analiza saudita. Compunerea cabinetului este inca in discutie, potrivit al-Hayat, opozitia tinand cu dintii de cererea sa pentru o treime decisiva.
Cat de departe raman cele doua parti a fost accentuat in remarcile lui Naim Qassem din 20 februarie, cand acesta a spus, “Nu va exista nici un tribunal fara guvern de unitate nationala”. Cu alte cuvinte, pozitia Hezbollah ramane aceea ca opozitia trebuie in primul rand sa fie sigura ca are drept de veto, si abia atunci poate exista vreo discutie despre un tribunal international. Desigur, odata ajuns la putere, Hezbollah va fi capabil sa elimine orice tribunal.
Chiar si asa, posibilitatea indepartata ca un acord de compromis sa fie incheiat intre Teheran si Riyad, ingrijoreaza Siria. In prezent, obstacolul cel mai important pentru realizarea unui acord implica tribunalul, o problema de importanta primara, daca nu chiar existentiala, pentru guvernul Siriei. Daca tensiunile vor creste, multi se tem ca Teheranul va decide sa puna pe primul plan o de-escaladare a conflictului civil, si o crestere a influentei politice a Hezbollah.
Informatiile omniprezente cu privire la eforturile iraniano-saudite de mediere, din presa libaneza si pan-araba au fost o sursa de ingrijorare pentru presedintele sirian Bashar al-Asad. Pe 17 februarie, Asad a calatorit la Teheran pentru doua zile de intalniri cu Liderul Suprem Ali Hussein Khamenei si presedintele Mahmoud Ahmadinezhad. Desi anunturile din presa oficiala nu ofera multe informatii despre ceea ce s-a discutat la intalnire, timingul lasa sa se inteleaga ca Asad cauta asigurari ca Teheranul va proteja interesele Siriei.
Dincolo de confirmarile publice de rutina ale relatiilor bilaterale apropiate, singura dezvoltare substantiala in timpul calatoriei a fost informatia (publicata in ziarul electronic arab Elaph) privitoare la o afacere cu armament rus cu Siria, finantata de Iran. Apoi, la o zi dupa ce Asad a revenit in Siria, ministrul iranian de Externe, Manusheir Mutaki, a spus ziarului libanez al-Nahar ca “nu exista diferente de opinie intre Teheran si Damasc” cu privire la Liban.
Nu este clar daca sauditii vor fi capabili sa convinga Iranul sau Hezbollah sa mai renunte la cererea pentru o treime decisiva sau la opozitia fata de problema tribunalului. Spre deosebire de guvernul de unitate nationala Fatah-Hamas, afacerea intermediata de Riyad in luna februarie, in valoare de 1 miliard de dolari pentru finantare, ar putea sa nu mearga. Mai mult, pare implauzibil ca Iran si Hezbollah vor fi atrasi in afacere pur si simplu cu nada evitarii razboiului civil. Daca banii si temerile fata de o eventuala violenta sunito-siita nu sunt destul pentru a convinge Iranul sa permita tribunalului sa functioneze, aceasta runda mai mult ca sigur va esua, la fel cum s-a intamplat si cu medierea Ligii Arabe.
Merita, totodata, sa luam in considerare daca interesele Riyad-ului coincid cu cele ale Washingtonului in aceasta problema – mai ales in lumina rolului saudit in medierea guvenului palestinian de unitate nationala. In timp ce acel acord a fost in interesul saudit (si palestinian), el a subminat politica SUA, pentru ca guvernul de unitate nationala rezultat a legitimat Hamas si nu a respectat cererile Cvartetului de a renunta la violenta si sa recunoasca Israelul.
Deocamdata, se pare ca Iranul si Hezbollahul nu vor sacrifica Siria pentru un acord cu Libanul. In cele din urma, cu toate acestea, daca se va ajunge la un acord, si Libanul va evita razboiul civil, Hezbollah va trebui sa consimta – fie si numai temporar – sa aprobe tribunalul in parlament. Contextul general al acordului, asa cum este el structurat in prezent, forteaza Hezbollahul sa aleaga intre asigurarea intereselor sale locale (mai multa putere politica in Liban) si protejarea aliatului sau sirian (opunandu-se tribunalului). Desi Hezbollah si Iranul le-ar dori pe amandoua, se pare ca in final, vor alege sa puna pe primul loc puterea politica. Iar asta este ceea ce ingrijoreaza Damascul.
