Zile traite dupa gratii (Partea 2)
IARNA 1961-1962
Din luna noiembrie am fost mutati de pe bac (vapor de transportat marfuri) la colonia Gradina de unde am fost adusi in mijlocul verii. Aici, parca ne intorceam acasa. Baracile mari, ne vedeam cu mai multi confrati, cismeaua in curte, toate acestea facand sa ne descurcam un pic mai bine decat pe bac. Toamna se recolta porumbul, sfecla de zahar, soia si radacinoasele. In luna noiembrie lucram la insilozat cartofi, morcovi si patrunjel. Se faceau cu lopata si cazmaua niste santuri destul de adanci unde se puneau morcovii si cartofii, si se acopereau cu pamant sa nu inghete iarna. La capatul acestor santuri (silozuri) se lasau doua rasuflatori pentru aerisire. Din aceste produse ne faceau noua mancare pe timpul iernii.
Dupa terminarea acestor lucrari, pana ingheta, lucram din nou la dig, carand pamant cu roaba pana la marginea Dunarii. Din luna decembrie deja, frigul punea stapanire pe intreaga suprafata a pamantului. Acesta era inghetat de-a binelea, nu se mai putea munci la dig. Venise si zapada si se pornea si viscolul. Era mai bine, ca nu munceam atat, dar se reducea portia de hrana. Se apropie Craciunul – marea sarbatoare a crestinatatii, Nasterea Domnului. Se simtea si in baraca duhul acestui mare praznic. Se putea colinda in surdina, cu atentie.
Anul Nou 1962 de asemenea ne aducea aminte de anumite obiceiuri stravechi si multi dintre noi, in timpul serii, ne povesteam unii altora traditiile frumoase cu aceasta ocazie. Ne-a vorbit frumos protopopul Vasile Bostiog, moldovean, iar preotul Spulber despre cele din Oltenia, si asa ne imbogateam sufleteste. Ne imbarbatam unii pe altii si aveam incredere in Bunul Dumnezeu ca se va termina odata si cu puscaria noastra.
La cateva zile dupa Boboteaza, toti detinutii suntem adunati in curtea coloniei. Era frig mare, zapada. Au venit niste functionari civili care ne-au strigat pe nume. Au facut aceasta verificare de rutina in fiecare an, probabil voiau sa stie numarul exact al detinutilor. Intre timp au avut loc si eliberari, ale celor cu condamnarea expirata.
In aceasta iarna, zi de zi repetam cele invatate pana atunci si incercam sa invat mai multe de la printul Ghica si profesorul Musceleanu, care cunosteau bine limba franceza. Aproape in fiecare seara ascultam cuvintele de imbarbatare ale unor detinuti mai vechi decat mine si, cum am mai aratat, prelegerile unor profesori renumiti, printre care amintesc pe prof. Musca din Iasi, istoric. Am aflat lucruri pe care noi cei tineri nu le auzisem la lectiile de istorie din ciclul II sau din liceu.
Iarna e grea in delta, viscolul mare. Fiecare brigada, formata din detinuti, avea portiunea ei de curatenie a aleilor, de zapada. Pentru necesitati, pe timp de noapte, erau in baraca niste tinete, pe care detinutii, dimineata le transportau si le goleau la o groapa mare din coltul coloniei. Noaptea era impartita in trei schimburi de planton. Unii dintre detinuti dadeau mamaliga sau turtoiul, pentru efectuarea unui schimb de planton. Trece luna februarie si urmeaza martie cu sarbatoarea Bunei Vestiri.
Eram departe de sat. Nu vedeam nici urma de biserica sau sa auzi clopotul uneia dintre ele. Eram izolati total de orice realitate sau stire de afara. Daca soseau la noi un lot de detinuti din alta parte sau din libertate, mai puteam afla cate ceva din cele ce se intampla in lume. La sfarsitul lunii martie 1962, unul dintre detinuti a decedat din cauza mizeriei in care traiam cu totii. Peste doua zile i-au procurat un sicriu din scanduri vechi, si fara nici o asistenta religioasa l-au inhumat, dar fara cruce la capatai.
Ne-am informat de la niste detinuti care au venit in luna martie in colonia noastra, de data Pastilor si am aflat ca se serbau pe la inceputul lui aprilie. Se canta „Hristos a inviat” pe la miezul noptii dar nu tare, sa nu fim auziti de gardieni. Se simtia o bucurie deosebita. Preotii care erau cu noi, in aceasta saptamana, ne aminteau cele petrecute cu aproape doua mii de ani in urma. Mancarea era aceeasi nu conta ca este sarbatoare. Ba mai mult, dupa cateva zile ne-au scos la munca la dig. Muncile agricole incepeau cam pe la sfarsitul lunii mai. La dig era o munca istovitoare si, multi dintre detinuti nu puteau indeplini norma, motiv pentru care erau pedepsiti la intrarea in colonie.
(va urma)
| Alte articole in acest sens | |
| 26.02.2007 | Zile traite dupa gratii (Partea 3) |
| 21.02.2007 | Zile traite dupa gratii (Partea 1) |
