Rezistenta armata din muntii Apuseni

01.03.2007
Revista Memento

Venirea comunismului in tara ne-a pus, pe noi romanii, in fata unui inamic nou. Toti dusmanii nostri - si au fost destui - ne-au luat bunurile dar, nu s-au atins de sufletul nostru. Comunistii au voit mai mult. Dupa ce ne-au luat si bucatica de la gura, ne-au impus si lepadarea de credinta, de trecut, de limba, de traditie, de tot ce ne era drag si sfant, schilodinu-ne sufletul ca sa nu ne mai recunoastem.

Exista momente in viata unui popor cand supravietuirea lui depinde de hotarare, de barbatia celor ce-s gata sa infrunte dusmanul cu arma in mana, cu puterea sacrificiului suprem.

In muntii Romaniei, in 1948, s-au format grupuri de rezistenta. Si-n Muntii Apuseni s-au gasit barbati vrednici care sa-si indeplineasca aceasta sfanta datorie. In fruntea lor a fost maiorul Nicolae Dabija, ofiter al Armatei Regale Romane, participant la razboi pe cele doua fromturi, si in rasarit si in apus, decorat cu ordinul Mihai Viteazul. Lui i s-au alaturat, din primul moment, fratii Macavei: Alexandru, Nicolae, Traian si Viorel si apoi, si alti luptatori, barbati aspri si femei vajnice, care n-au pregetat sa lupte si sa moara luptand. In fata primejdiei in care se afla intreg neamul, multi sunt cei care s-au alaturat grupului condus de maiorul Dabija. Centrul de rezistenta a fost asezat in Muntele Mare, in creierul muntilor Apuseni, caci se preconiza apararea intrarilor in munti de pe Arieseni, Ampoi, Crisuri si Valea Galzii, o reeditare a tacticii lui Avram Iancu.

Din pacate, ca-n toata nefericita noastra istorie, o Iuda s-a strecurat in randul luptatorilor, maiorul Oniga, cel care si-a vandut fratii. Daca in lupta te poti apara si de o divizie dusmana, nu te poti apara de vanzatorul de langa tine. Cand s-au vazut tradati, cei mai multi nu s-au gandit decat cum sa-si vanda mai scump pielea. Unii au murit in lupta la Muntele Mare, la Bistra, Crihau, Mesentea sau, prinsi, ranitii au fost ucisi in chinuri de securitate sau impuscati la rascruce de drumuri. Cei prinsi prin vanzare au fost judecati, condamnati la moarte si executati. Din cei ce au scapat, putini sunt cei ce mai traiesc si pot sa dea marturie.

Poate ca locul in care au fost inhumati condamnatii la moarte din grupul maiorului Dabija (grup de luptatori de aproximativ 100 de pesoane) ar fi ramas pentru totdeauna necunoscut daca n-ar fi existat un taran, Ion Silaghi, care, absolut intamplator, a asistat la executia celor sapte fruntasi ai grupului, in zorii zilei de 28 octombrie 1949, si la aruncarea lor intr-o groapa comuna. Datorita acestui taran cu frica lui Dumnezeu si cu respectul adevarului a putut fi identificat locul pe care criminalii l-ar fi dorit nestiut in vecii vecilor. Asadar, adevarul acestei situatii care a fost acoperit atatia ani a iesit la lumina.

Dupa uciderea celor sapte luptatori, Securitatea din Sibiu, a carei comandant era unul dintre cei mai mari criminali ai regimului comunist si pe care nu trebuie sa-l uite istoria, Gh. Craciun, trimite organelor centrale urmatorul „Raport de executie”:

Raportam ca in dimineata de 28.09.1949, in urma respingerii cererilor de gratiere a celor 7 condamnati la moarte din lotul Dabija si anume: DABIJA NICOLAE, ONEA TITUS, SCRIDON IOAN, OPRITA GHEORGHE, MIHALTAN TRAIAN, RATIU AUGUSTIN si BOLFEA SILVESTRU, au fost ridicati din penitenciar la orele 4,30, fara a li se spune motivul si au fost transportati de organele noastre la locul de executie. La orele 5 au fost asezati in linie condamnatii DABIJA NICOLAE si SCRIDON IOAN, carora li s-a citit degradarea, primul din gradul de maior in rezerva si al doilea din gradul de plutonier in rezerva. Dupa aceea au fost asezati in linie si ceilalti condamnati, iar procurorul militar le-a facut cunoscuta respingerea cererii de gratiere si ca in consecinta condamnarea la moarte a ramas definitiva.

Dupa aceasta, condamnatii au fost legati la ochi, in care moment DABIJA s-a exprimat ca el nu vrea sa fie legat la ochi, fara a i se indeplini aceasta dorinta. Au fost asezati pe locul executiei si inainte de deschiderea focului, condamnatii au inceput pe rand sa-si manifeste anumite exprimari, astfel: MIHGALTAN TRAIAN a spus: „Cu aceeasi moneda va vom plati”; BOLFEA SILVESTRU a spus: „Doamne ajuta” iar DABIJA a strigat: „Traiasca Romania!”.

A urmat impuscarea lor. Dupa care medicul legist a confirmat moartea celor 7 executati.

Atat tov. Lt. col. care a citit degradarea celor doi condamnati, cat si ceilalti membri au avut o atitudine demna. Plutonul de executie s-a comportat conform instructiunilor primite de la comandantul plutonului, care dupa executie a spus ostasilor: „Tovarasi, ne-am indeplinit datoria fata de clasa muncitoare”.

Cadavrele celor 7 au fost transportate de la locul executiei si au fost ingropate de catre organele de militie si securitate sub directa noastra spraveghere.

Executia celor 7 a decurs in ordine, asistentii fiind comandanti militari din Sibiu, avocati aparatori si membri din Biroul judetenei PMR Sibiu. Paza a fost asigurata de catre militie.

Lt.col.de securitate V.Nistor

Lt. de securitate Gh. Craciun

Din pacate TRAIAN MIHALTAN nu a avut dreptate; dupa caderea comunismului, faptasii - acum toti la pensie, si cu pensii indecent de mari, fata de restul pensionarilor, rasplatiti de cei ce au luat puterea – sfidandu-si victimele, cate mai sunt in viata.

In memoria acestor eroi ai neamului, AFDP – Sibiu, dupa ce au fost deshumati si au fost inmormantati crestineste intr-o cripta, a ridicat un monument – celor 7 si celor cazuti in lupte, celor asasinati de securitate dupa arestare fara a fi deferiti justitiei, celor asasinati dupa pronuntarea condamnarilor cu inchisoare, dupa cum urmeaza :

A. Cazuti in lupte cu securitatea:

1. Popa Stefan 27 ani - student

2. Moldovan Nicolae 23 ani - student

3. Gliogor Traian 22 ani - plugar

4. Marza Traian 22 ani - plugar

5. Pascu Cornel 24 ani - invatator

6. Joflea Grigore 45 ani - preot

7. Cigmaian Ion 40 ani - maistru

8. Rosa Simion 45 ani - preot

9. Macavei Alexandru 28 ani - ofiter

10. Macavei Nicolae 20 ani - comisar

11. Macavei Maria 6 ani - copil

12. Macavei Traian 38 ani - subing

13. Macavei Viorel 45 ani - avocat

14. Contan Ieronim 35 ani - plugar

15. Vandor Victor invatator

16. Susman Leon 32 ani - avocat

17. Spaniol Iuliu student

B. Asasinati in cercetari de securitate:

1. Pintea Eugen 24 ani - student

2. Pacurar Axente 25 ani - student

3. Solomon Sabin 28 ani - student

4. Fratii Trifa

5. Lupea Traian 36 ani - plugar

6. Moldovan Alexandru 56 ani

7. Morarescu Ioan 45 ani - invatator

8. Petrascu Nichifor 60 ani - plugar

9. Florin Mihai 45 ani - plugar

10. Picos Gheorghe

11. Turcu Ioan ceferist

C. Asasinati dupa condamnari la inchisoare:

1. Marginean Petru 47 ani - plugar

2. Pop Alexandra 22 ani - studenta

3. Beledean Nicolae(?) 30 ani - muncitor

4. Vandor Sabin 35 ani - invatator

5. Dalea Emil 33 ani - plugar

6. Olteanu Emil 26 ani - plugar

7. Picos Florian 45 ani - plugar

8. Pascu Petre 45 ani - plugar

9. Pascu Gheorghe 24 ani - plugar

10. Moldovan Simion 27 ani - student

11. Sabadus Petru 27 ani - student

La 11 septembrie 1994, in Cimitirul Central din Sibiu, au fost reinhumate osemintele celor executati din lotul Dabija. In fiecare an de Ziua Eroilor, se face o slujba de pomenire, pentru vesnica odihna a sufletelor tuturor luptatorilor din rezistenta anticomunista, oriunde au cazut ei, stiuti si mai ales nestiuti, dimpreuna cu cei decedati in detentie sau mai tarziu in libertate.

ZAHARIE URDEA

Veteran de razboi si fost detinut politic