Revolta din comuna Lacrita (sat Golfin)
Era in anul 1948, luna iulie-august. Se impusese de catre comunisti satenilor de a se preda cote pentru grau, porumb, carne, lapte etc. care se trimiteau in URSS ca despagubiri de razboi. In comuna au inceput sa apara nemultumirile intre sateni. Oamenii murmurau pentru ca incepusera sa se faca foame. Cotele erau foarte mari. Ele erau fixate pe categorii sociale: mijlocasi, chiaburi etc.
Era vremea treieratului. Unul dintre satenii se dusesera cu graul la masina de treierat ce era instalata pe aria de la marginea satului Golfin unde se stransese multa lume pentru acelasi lucru, treieratul productiei proprii de grau. Nemultumiti de faptul ca cota de grau ce trebuia sa o dea la stat era asa de mare incat nu mai ramanea pentru familie aproape nimic, au inceput sa vocifereze. Sateanul Stefan Stoian a refuzat sa dea cota de grau, spunand ca el are familie cu copii si nu mai are cu ce trai daca da toata cota. Imputernicitul satului s-a dus la telefon, la primarie si a anuntat organele abilitate pentru strangerea cotelor, care au venit si au inceput o ancheta sa constate de unde au pornit protestele si cine sunt cei care au instigat la revolta. Deci a fost invitat la ancheta Stefan Stoian, care a refuzat sa se prezinte la autoritati, injurand partidul comunist si a disparut ca sa nu fie arestat.
Pus in urmarire de catre militie, de la data respectiva si pana in aprilie 1949 a stat ascuns dar, intr-o noapte, venind acasa ca sa-si vada familia, probabil divulgat de cineva, militia din Bals, care se deplasase in comuna cu o masina si-l urmarea, a vrut sa-l aresteze. El a inceput sa traga din casa cu arma.
In timpul schimbului de focuri, sotia lui care se gasea in casa a luat fata care avea 5 ani in brate cautand sa o protejeze, dar a fost nimerita de gloante si a decedat, iar fata a fost impuscata in ambele picioare, deasupra genunuchilor. La piciorul drept, glontul a intrat din partea dinafara si a iesit prin partea dinauntru. A fost trimisa la spitalul din Bals si operata.
Terminand munitia Stefan Stoian a iesit afara din casa si s-a predat. A fost legat cu mainile la spate, i-au legat de gat o canistra plina cu pietre si l-au obligat sa mearga spre comuna invecinata Dragotesti, pe atunci Bosoteni, cale de 15 km. Pe drum, ajungand la un pod, militia pretextand ca vrea sa fuga a tras in el si Stefan Stoian a decedat pe loc. Fiica, care traieste, are 53 de ani si prin casatorie se numeste Maria Andrei, care si relateaza cele de mai sus.
Dupa ce i-au fost omorati parintii, ramasa singura, a fost luata de bunici si crescuta pana la majorat cand s-a casatorit. Dar comunistii nu au scapat-o din ochi si intr-o buna zi s-a trezit cu casa arzand. Au sarit vecinii, lumea, sa stinga focul dar cea mai mare parte din casa a ars, plus niste magazii. Cine a pus focul la aceasta fiinta necajita nu s-a aflat nici pana astazi. Refacerea casei nu s-a putut realiza nici pana astazi caci sotul a fost de mult trecut in somaj si veniturile familiei sunt reduse. Mai ales ca au avut de crescut si doi copii (baieti). Primaria comunei a confirmat printr-un act incendierea casei, dar cu hartia nu se repara ce a nimicit focul.
