“Aripi frante. Povestea singurei deturnari de avion reusita in Romania” de Erika Faber
 |
|
Coperta cartii “Aripi frante. Povestea singurei deturnari de avion reusita in Romania”, de Erika Faber. (Dana Betlevy/The Epoch Times - Romania)
|
Comunismul oriunde si-a facut aparitia, a tratat intotdeauna poporul ca pe ceva de care are intotdeauna nevoie ca sa supravietuiasca, hranindu-se cu libertatea oamenilor, cu dreptul lor la propria credinta, cu dreptul fiecaruia la propriile valori, cu demnitatea lor si de multe ori chiar cu sangele unei natii, vorbind la propriu. Fie ca e vorba de Rusia – unde dealtfel a prins radacini puternice, China, Cuba, Albania sau Romania, modul de manifestare al comunismului a imbracat aceleasi forme. A aparut sub o forma timida, incerta, lasand impresia de inofensiv, dar urcand treptat la conducere calcand peste capetele oamenilor si tradandu-si temporarii parteneri de drum, atunci cand propriile interese i-au cerut-o. Intensitatea caracterului sau antiuman a variat de la stat la stat, in functie de tarele caracteristice fiecarei natii ce l-au gazduit.
Pentru inceput, dorind sa castige increderea si sustinerea oamenilor, comunismul declara ca “poporul este cel care decide, cel care conduce”. Apoi, pas cu pas, cu meticulozitatea paianjenului ce isi tese panza in jurul victimei, poporul este inlocuit cu partidul comunist. Identitatea poporului este treptat inlocuita cu identitatea partidului comunist. Oamenilor li se inoculeaza ideea stupida ca partidul comunist este cel care “da oamenilor sa manance, este cel care da case, cel care construieste, invinge epidemii, aduce soarele pe cer”, ca in final sa se substituie Divinitatii, intunecand universul spiritual al oamenilor.
Desigur, multi au crezut la inceput in promisiunile pe care le facea partidul comunist. Cand si-au dat seama ca totul nu este decat o inselaciune menita sa aduca doctrina comunista si capii ei la conducere, lanturile erau deja bine ferecate pe mainile poporului. Oamenii isi pierdusera libertatea. Mare parte din ei au renuntat la lupta, preferand confortul iluzoriu adus de speranta ca partidul comunist se va schimba si ca intr-o zi le va fi mai bine. Altii nici macar nu au mai putut constientiza ca au fost aruncati intr-o inchisoare din care lumina libertatii aproape ca nu se mai vedea.
Au existat insa si aceia care au refuzat organic sa se lase infestati de mentalitatea comunista, si si-au cautat cu disperare drumul catre libertate, sacrificand totul pentru asta.
Va redam mai jos o scurta prezentare a unei carti deosebite.
Romanul “Aripi frante. Povestea singurei deturnari de avion reusita in Romania” nu se doreste a fi o pledoarie pentru acte irationale sau de terorism. Ceea ce au facut eroii acestei carti, nu a fost decat sa dea frau liber dorintei de libertate, dorintei de a gasi un loc in care fiinta umana este pretuita, in care pozitia fireasca a omului este cea verticala, nu cu fruntea rezemata pe varful pantofului care loveste.
Un inalt iluminat a spus ca “Omul este fiinta cea mai pretioasa din Univers”. Se pare ca cei care au incercat sa fuga din inchisoarea numita “Romania comunista” si-au constientizat propria valoare.
As considera acest roman mai degraba o pledoarie pentru viata, respect de sine, curaj si libertate. Nu veti regreta ca l-ati citit, cu siguranta.
Prezentarea ce urmeaza ne-a fost oferita chiar de catre autoarea romanului, dra Erika Faber.
In primavara anului 1971, o stire senzationala zguduia presa. Printr-o actiune spectaculoasa de tip commando, un avion romanesc a fost deturnat spre Viena, rapitorii cerand azil politic. Autorul planului pregatise minutios deturnarea, reusind sa dejoace toate masurile de securitate ale aeroportului din Oradea.
Remarcabil este si faptul ca domnul Moka, initiatorul actiunii, nu executase niciodata serviciul militar, deoarece la 18 ani suferise un accident cumplit, in urma caruia i-a fost amputat piciorul stang. A primit o proteza si a fost nevoit sa invete din nou sa mearga.
Dupa cativa ani s-a casatorit si viata lui ar fi putut urma cursul obisnuit, daca nu ar fi intervenit dorinta de a pleca in Occident. Dupa ce a incercat in zadar sa plece pe cale legala, a inceput sa caute alte solutii. A studiat zona granitei cu Yugoslavia, planuind sa treaca Dunarea inot, dar a fost cat pe ce sa fie prins la un control si a renuntat.
In perioada aceea, emisiunile de stiri erau pline cu relatari despre acte teroriste si deturnari de avioane. De aici i-a venit ideea deturnarii si a inceput sa planuiasca actiunea. Si-a ales cativa prieteni de incredere, care au reusit sa procure un pistol si cateva pumnale de vanatoare. Era totul pregatit, dar autoritatile au introdus perchezitia corporala obligatorie a pasagerilor pe aeroport.
Moka a gasit repede solutia salvatoare: ascunderea brumei de arme ce o aveau, in proteza sa. Astfel au reusit sa urce cu totii fara probleme in avion, insa vazand ca la bord era si un securist, au fost nevoiti sa anuleze actiunea. In cele din urma s-au hotarat sa captureze avionul la sol. Totul a fost pregatit in detaliu, cu precizie militara, fiecare din cei sase cautatori de libertate avand rolul sau precis in actiune.
In dimineata zilei de 27 mai 1971, dupa ce au sustras doua pusti de vanatoare, impachetandu-le bine, au plecat cu o masina spre aeroport. Odata ajunsi, au asteptat sa se termine perchezitionarea pasagerilor si, dupa ce acestia au fost condusi la aeronava, cei sase au atacat in forta, tragand mai multe salve in aer, pentru intimidarea echipajului.
Au dezarmat paza si au ocupat avionul, capturandu-i pe pilotul secund si pe operatorul radio. Desi autoritatile au asezat pe pista o masina IMZ si o cisterna cu combustibil pentru a impiedica decolarea, totusi avionul a reusit sa isi ia zborul, sub rafalele pistoalelor-mitraliera ale celor de la sol.
Dupa ce au ajuns deasupra Ungariei, au fost incadrati de doua avioane de vanatoare MIG care au incercat sa ii intimideze, orodonandu-le aterizarea si amenintand ca in caz contrar vor dobori avionul. Cu toate acestea insa, avionul deturnat si-a continuat zborul, ajungand la Viena. La Viena s-au predat autoritatilor austriece, cerand azil politic. Au fost condamnati la pedepse variind intre 24 si 30 de luni de inchisoare. Dupa eliberare, si-au facut cu totii un rost, unii in Austria altii in Germania.
Moka insa a plecat in Yugoslavia, incercand sa puna la cale fuga sotiei sale care ramasese in tara. A fost insa capturat de sarbi dupa o intreaga aventura, si extradat in Romania. Primise o condamnare de 23 de ani in contumacie, asa ca a petrecut ani grei de inchisoare la Gherla si la Craiova. Sotia lui, hartuita de autoritati, a fost nevoita sa divorteze, dar i-a promis ca-l va astepta, desi Moka nu voia ca ea sa isi distruga viata din cauza lui.
Dupa 12 ani si jumatate a venit momentul eliberarii, in urma amnistiei din 1988 data de dictatorul comunist la implinirea varstei de 70 de ani. Domnul Moka s-a intors acasa si s-a recasatorit cu fosta lui sotie. In prezent, cei doi traiesc modest, in liniste si buna intelegere, intr-o casuta cu gradina. In oras circulau mai multe variante despre viata lui Moka. Intr-o zi acesta a hotarat ca era momentul sa dezvaluie totul, asa cum se intamplase. Cartea “Aripi frante. Povestea singurei deturnari de avion reusita in Romania” este rezultatul deciziei sale si a fost realizata dupa o documentare minutioasa, in asa fel incat cititorii sai sa vada toata actiunea derulandu-se ca intr-un film.
Romanul are 208 pagini. Poate fi comandat cu plata ramburs de catre cititorii din Romania la nr. de telefon 0359.170.952 zilnic intre orele 14:00 – 22:00, pretul unui exemplar fiind de 14 RON + taxe postale (6 RON). Cititorii din strainatate pot face comenzi la: Erika.faber@email.ro
