Discursul domnului Ticu Dumitrescu la Timisoara, la celebrarea a 50 de ani de la Miscarile Studentesti Anticomuniste din 1956.

Ca presedinte al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania, nu puteam sa nu dau curs invitatiei filialei noastre de la Timisoara, de a fi astazi aici la aniversarea a 50 de ani de la miscarile studentesti anticomuniste din 1956. Pentru aceasta mi-am restrans cu 2 zile prezenta mea la Budapesta unde participam la congresul al 14-lea al Uniunii Internationale a Fostilor Detinuti Politici. Acolo, in capitala Ungariei, mi-am putut da seama in direct de modul in care stiu ungurii sa isi respecte trecutul si sa-si cinsteasca eroii. Dupa cum am putut sa constat, ei sunt acum ferm hotarati sa nu mai accepte sa fie condusi de comunisti. Asta in timp ce noi nu avem nici macar Legea Lustratiei desi primul proiect al unei asemenea legi a fost depus de mine la Senatul Romaniei din 1994.

De fiecare data cand vin in Timisoara ma incearca o emotie aparte, pentru ca acest oras imi reda increderea in lupta pentru moralitatea in politica si pentru indepartarea mentalitatilor si practicilor comuniste. De la tribunele Timisoarei l-am denumit pe Ion Iliescu blestemul si povara acestei tari si am indemnat la inlaturarea regimului sau si la rezistenta. Tot aici am denumit acel parlament avortat de poporul roman la 20 mai 1990, drept parlament al rusinii nationale. Cred ca Timisoara e “condamnata” sa fie orasul revolutiei anticomuniste consfintita prin proclamatia lansata catre tara de George Serban si prietenii sai. De fapt, la Timisoara momentul decembrie '89 are o legatura directa cu anul ‘56 pt ca Timisoara este poarta Romaniei catre Occident si pentru ca aici constiinta libertatii a rezistat cel mai bine raspantiilor istoriei si agresiunilor totalitare.

Pentru Europa centrala si de est, adica pentru popoarele vandute URSS-ului si condamnate sa traiasca o jumatate de veac in spatele cortinei de fier, anul 1956 a fost un an de cotitura. Istoria va consemna ca in toamana acelui an intelectualii si muncitorii de la Budapestea au demonstrat prin curajul, prin jertfa suprema a multora dintre ei, ca totalitarismul comunist este un monstru cu picioare de lut.

Dar anul 1956 nu se margineste doar la evenimentele de la Budapesta. In Romania, Polonia si Cehoslovacia, ele au reverberat puternic cu actiuni cu consecinte multiple, chiar daca nu s-a reusit o sincronizare a miscarilor de strada spre a se crea un front comun anticomunism si antisovietic. In acel peisaj tulbure, in care orice reactie, orice solidaritate erau inabusite in fasa, centrele universitare romanesti, in frunte cu Timisoara si Clujul, au indraznit sa se afirme si sa actioneze. Poate ca au contribuit pe plan intern si acele scantei declansate de unii scriitori romani, care au afirmat atunci nevoia libertatii de expresie si neamestecul partidului in zona creatiei. Erau primele lovituri date stalinismului romanesc, care au licarit ca adevarate sperante.

Pe acest fundal amenintator izbucnirea revolutiei din Ungaria a fost balonul de oxigen de care un tiran ca Gheorghe Gheorghiu Dej avea nevoie. Aceasta i-a dat din nou ocazia de a-si dovedi oportunismul si totala supunere fata de Kremlin. Astfel ca Romania nu doar ca a facilitat trecerea trupelor sovietice spre Ungaria dar a si aplaudat-o, avand si pretextul stavilirii miscarilor studentesti influentate de Revolutia de la Budapesta. Increderea de care se bucura Dej a fost dovedita si prin scenariul aducerii grupului Imre Nagy la Snagov in Romania. Aceeasi situatie se va repeta intr-un fel in 1989, cand Ceausescu a profitat in interesul despotismului personal si al national-comunismului de miscarea pragheza. Cu toate ca Romania a fost dupa Polonia al treilea focar al virusului revolutionar din 1956, aici stalinismul a ramas neclintit. Castigand si mai mult increderea sovieticilor, dovedita fara echivoc prin retragerea trupelor sovietice, retragere ramasa insa fara consecinte benefice pentru poporul roman, care, dimpotriva va plati un nou tribut de suferinta si jertfa printr-un act de arestari masive, de condamnari si de intensificarea terorii.

Dincolo insa de analiza faptelor, rezervata istoricilor, ramane pilda de luciditate, de curaj si jertfa a tinerilor studenti ai Timisoarei, o parte din ei fiind aruncati cu anii in temnitele si lagarele de exterminare comuniste. Unii dintre ei sunt aici, si va rog sa-i aplaudam. Altii ne-au parasit, ne-au parasit pentru vesnicie.

Actiunea din 1956 a fost reconfirmata asa cum va spuneam, in decembrie 1989. De aceea iubesc Timisoara care este orasul revolutiei romane indiferent de anul calendaristic. Pentru ca aici constiintele se trezesc mai repede, si solidaritatea ca si celelalte valori ale democratiei sunt cel mai bine aparate, Timisoara ramanand un exemplu de urmat.

In alta ordine de idei, va aduc la cunostinta faptul ca am primit mandat sa va transmit din partea colegiului CNSAS, salutul si stima pe care oameni ca dumneavoastra o merita cu prisosinta. Dealtfel, CNSAS-ul este reprezentat aici si de 5 din membrii Directiei de Cercetare.

Cu ingaduinta dumneavoastra, cred ca este de datoria mea sa va prezint cum apreciez astazi activitatea acestui colegiu sau cum apreciaza activitatea acestui colegiu, cel care a gandit si a initiat proiectul de lege al deconspirarii. Incep prin a vorbi despre factorii pozitivi.

Astfel, prin comparatie cu primul colegiu, activitatea colegiului actual este mai buna. Noi nu ne-am subordonat jocului ocult al SRI-ului consimtind prin semnaturi sau prin simplul accept la secretizarea a zeci de mii de dosare. Si, ce este tot atat de important, incepe sa se dovedeasca o anumita raspundere asupra respectarii regulamentului de functionare a CNSAS-ului si a modului in care este cheltuit banul public, ceea ce pana acum a fost lasat la latitudinea unor oameni incorecti sau nepriceputi.

In ceea ce priveste rezolvarea cazurilor marunte de deconspirare la cerere sau din oficiu a informatorilor ca si a altor probleme, lucrurile merg relativ bine. Cand apar cazuri mai importante, insa, incep divergentele de opinie, iar hotararile sunt impuse prin acel vot al majoritatii care seamana de multe ori cu “spalarea” unor indivizi.

Pana la un punct, aceste divergente sunt normale, intrucat unii din membrii colegiului, pe langa faptul ca apartin generatiilor mai tinere si au alte mentalitati, ei reprezinta – sa nu se uite nici o clipa lucrul acesta – interesele sau punctele de vedere ale partidelor care i-au trimis in colegiu. In fine, as mai putea sa prezint ca factor pozitiv faptul ca noul colegiu a deconspirat in 6 luni un numar de securisti de doua ori mai mare decat a deconspirat in 6 ani fostul colegiu.

Prima obligatie a acestui consiliu national este deconspirarea ofiterilor de securitate, dar incercarile pe care le-au facut membrii directiei de investigatie, de a capata actele necesare pentru a-i trimite pe respectivii securisti la publicare in Monitorul Oficial s-au izbit in mod necrutator – as putea sa spun – de un zid al tacerii, caci raspunsurile au venit la 2 – 3 ani sau niciodata privind aceste identitati.

De aceea cred ca singura posibilitate de a ne scoate din acest impas este doar aceea ca Parlamentul Romaniei sa voteze propunerea facuta prin Marius Oprea de guvernul Romaniei, ca toti ofiterii de securitate sa fie publicati in Monitorul Oficial, asa cum au procedat germanii in 1993 cu ofiterii stazi.

O alta dificultate majora o constituie cazul cand dintr-un dosar, in general al unor personalitati, lipsesc tocmai documentele principale: angajamente, note informative, samd, elemente pe baza carora directia de investigatii sa poata intocmi un probatoriu solid.

Este foarte clar azi si pentru cei care se mai indoiau – si au fost destui aceia - ca prin blocarea deconspirarii securitatii urmata de nepredarea arhivelor catre CNSAS, serviciile [secrete] si-au asigurat timpul necesar pentru a distruge sau a scoate din dosarele securitatii, tot ce privea activitatea anumitor persoane, si pentru a sterge urmele crimelor si faradelegilor comunismului. In felul acesta a devenit posibil ca fostii nostrii calai sa sfideze adevarul, sa ne sfideze pe noi si sa ne prezinte tarii aceasta odioasa securitate drept institutia patriotica care si-a facut datoria fata de tara.

Sper ca prezenta in conducerea SRI-ului si SIE a noilor directori sa schimbe optica si practicile acestor servicii si oameni ca Pintilie sa fie destituiti si, de ce nu, trimisi in fata justitiei pentru nerespectarea legii pentru ca timp de 6 ani noi am fost impiedicati, cu buna stiinta si prin sfidarea legii, sa cunoastem adevarul despre ce a insemnat adevarata fata a comunismului. Nu mai era vorba de acele dezbateri interminabile din parlament, ci eram in fata unei legi care trebuia respectata.

Suntem de 2 ani in NATO, intram in UE, dar cu o tara in care nomenclatura de partid si de stat , cu ofiterii de securitate acoperiti sau nu, ori cu progeniturile lor, prin coruptie si asa zise inginerii financiare, controleaza economia, mas-media si celelelate institutii de baza ale statului. Si este de datoria unor oameni ca noi sa spunem acest lucru deschis, chiar daca in naivitatea noastra credeam ca va fi altfel.

Pentru a deconspira trecutul unora dintre acestia, cele mai grave probleme ale CNSAS-ului care trebuie urgent rezolvate de cei indrituiti sa o faca, sunt cele legate de atribuirea unui sediu corespunzator, de majorarea imediata a personalului si a logisticii din dotare. Aceasta intrucat numai prin studierea si stocarea pe calculator a tuturor datelor cuprinse in cele peste 1.700.000 de dosare pe care CNSAS-ul le va avea la 30 noiembrie, vom putea cunoaste cu maxima operativitate adevarul despre oricine a lucrat ca ofiter de securitate ori ca agent informator. Numai atunci s-ar putea gasi si acele note informative sau alte documente ale indivizilor ale caror dosare au fost distruse sau periate.

Imi asum raspunderea sa afirm ca asa cum este dimensionat astazi CNSAS-ul ca personal si logistica, ne-ar trebui cel putin 6 – 7 ani pentru aceasta operatiune esentiala, obligatorie, pentru aflarea adevarului. Altfel inseamna ca ne gasim in situatia de acum 10 – 15 ani cand se facea totul pentru tergiversare.

Acum voi fi nevoit sa fac anumite declaratii poate socante pentru unii. Ma refer la partidul pentru care eu si familia mea am indurat ani grei de temnita si, de care am fost silit anul trecut sa ma despart, pentru ca fusese desfiintat la un moment dat.

Poate ca va amintiti ca in urma cu 2 – 3 ani la o emisiune televizata a lui Robert Turcescu am declarat, referitor la starea in care a fost adus PNT, si daca ar mai invia Iuliu Maniu nu ar mai putea sa faca nimic.

Ma refeream nu numai la actiunile fatise organizate pentru distrugerea acestui partid dar si la erodarea din interior. Daca atunci aveam banuieli, acum dupa ce am studiat in calitate de cercetator acreditat, timp de 6 ani, arhivele securitatii, am certitudini si am inteles mai bine decat oricand de ce un membru al acestui partid, ca mine, a fost eliminat din partid, de ce multi din fruntasii PNT nu au dorit o lege a deconspirarii securitatii, si , in fine, de ce PNT a ajuns de la maretie la decadenta. Una din cauze, a fost si aceea a infiltrarii acestui partid cu ofiteri acoperiti si cu fosti informatori ai securitatii. Intrebati-i pe fostii secretari generali ai PNTCD-ului sau pe actualul presedinte de onoare, daca au auzit macar de nume conspirative de informatori ca Datis, Marasescu, etc. si daca inteleg ca pe scaunul pe care a stat Iuliu Maniu, Virgil Magearu sau Ghita Pop, nu putea sta cel care chiar si pentru un moment, a fost unealta securitatii.

Atunci cand am intitiat Legea Deconspirarii Securitatii am avut in vedere numai deconspirarea celor ce ocupa sau voiau sa ocupe demnitati sau inalte functii politicice. Cine vrea sa ajunga in varful magistraturii ori vrea sa fie presedintele unui partid, atunci trecutul sau trebuie pus pe masa, la vederea publica. Nu are importanta ca a fost turnator sau ofiter de securitate pentru o scurta perioada de timp. Si nu conteaza ce, cat timp si pe cine a turnat, ci faptul ca incheind acel pact cu diavolul, va fi pe viata prizonierul serviciului care l-a folosit.

Asadar, daca nu intereseaza cum si ce a facut cu ani in urma un om, important si grav este ca acest om odata ajuns in functii publice, chiar daca nu va fi santajat direct, el va privi intotdeauna in trecutul sau si nu va fi liber si nici curat in deciziile pe care le va lua. Serviciile secrete din orice` parte a lumii cunosc in amanunt viata personala a agentilor sai si stiu pe ce pedala sa apese.

Tin sa precizez ca am cunoscut zeci de cazuri ale unor fosti detinuti politici, care sub presiunea unui securist odios, au avut un moment de slabiciune. Cei mai multi au avut puterea sa se regaseasca, sa isi recapete demnitatea si sa isi infrunte securistii. Ei trebuie apreciati pentru acest curaj. In schimb mi-a fost dat sa cunosc in inchisoare sau in diferite marturii, in dosarele securitatii, cazuri de fosti informatori odiosi care au turnat zeci de ani la rand, pe bani grei si din convingere. Intrebati-l spre exemplu pe Sebesan Emil daca nu cumva se regaseste printre acesti nemernici. Intrebati-l daca nu cumva v-a turnat si pe dumneavoastra, cei care pregateati actiunea din 1956. Nu i-as fi citat numele cum nu l-as fi citat in august nici pe Quintus daca si-ar fi vazut de pacatele lui in viata de zi cu zi si nu ar fi devenit nu numai membru al asociatiei al carei presedinte nu trebuie sa mai fiu, ci si prsedintele de onoare al unui partid. Acesti indivizi au indraznit sa incalce prevederile unui statut care era foarte clar: nu au voie sa fie membrii ai Asociatiei Fostilor Detinuti Politici cei care au fost informatori.

....