In morga unui cimitir viu
Dupa revarsarea urgiei asiatice rimelata stacojiu cu libertate si democratie, se auzea si la noi in tara tot mai insistent deviza slogan:
- La lupta pentru cauza lui Lenin si Stalin, inainte!
- Tot in... !
In scoli, elevii erau obligati sa-si insuseasca brutala ideologie bolsevica care era propovaduita zelos prin orice mijloace de catre ienicerii moscoviti, ce in schimbul simbriei sangeroase nu pregetau sa infaptuiasca crima distrugerii colective. Partidul era „totul”, iar Conducatorul dictator il folosea fara scrupule pentru indestularea foamei de putere. Secretarul general directiona si controla pana si gandul. Stalin spunea: „Scriitorii sunt ingineri ai sufletului omenesc.” Era o investitura tehnica care sa slujeasca alchimia dictaturii antiumane depasind diavolismul. Ilya Ehrenburg1 plamadeste „o faptura noua” prin cuvant, omul epocii revolutionare declarat prin crez: Iata, el Stalin este pacea sufletului meu!...
Impinsi de setea cunoasterii rasfoim cate o carte pentru a sorbi adevarul oamenilor dusi, dorind sa avem un maine mai drept si mai bun. Nu intotdeauna ne este dat sa avem satietatea acelui etern „a fi” in migrarea noastra spre cer.
„... Germanii nu sunt oameni. De acum incolo cuvantul – german - devine pentru noi cea mai rea dintre insulte. De acum incolo cuvantul – german - face sa se descarce arma. Nu vom vorbi. Nu ne vom agita. Noi vom ucide.
Daca intr-o zi n-ai omorat cel putin un neamt, ziua e pierduta pentru tine. Daca-ti inchipui ca un vecin il va omori, inseamna ca nu ai inteles primejdia. Daca nu il omori tu pe neamt, te va omori el pe tine. Ii va aresta pe ai tai si ii va tortura in Germania sa blestemata.
Daca nu-l poti omori pe neamt cu un glonte, omoara-l cu baioneta. Daca e calm in sector, ucide-l inainte ca lupta sa inceapa. Daca il lasi sa traiasca el va lua prizonieri barbati rusi si o va dezonora pe femeia rusa.
Daca ai omorat un neamt, omoara-l si pe al doilea, pentru noi nu e nimic mai vesel decat hoitul unui neamt. Nu numara kilometri, numara doar cati nemti ai ucis!
Ucide-l pe neamt, iata ce-ti cere batrana ta mama. Ucide-l pe neamt, iata ce-ti cer copii tai. Ucide-l pe neamt, iata ce-ti striga pamantul patriei.
Nu-l lasa sa scape. Nu lovi alaturi. Ucide-l...”
Porunca uciderii a lui Ilya Ehrenburg si nu Ehrengrad s-a implinit cu prisosinta in numele gandirii sovieto-comuniste pentru incatusare mondiala.
„In octombrie 1944, cand unitatile rusesti au spart frontul german in directia Gross Waltersdorf (la S-E de Gumbinnen) si au avansat provizoriu pana la Nemmersdorf, intr-un numar de comune situate la sud de Gumbinnen, populatia civila a fost exterminata de catre soldatii rusi si, in parte torturati; de exemplu, femeile au fost batute in cuie pe portile hambarelor. Multe au fost violate inainte de a fi ucise. Aproximativ 50 de prizonieri francezi au fost ucisi acolo de catre soldatii rusi...”2
Intr-o celula din Zarca Gherlei ne innodam cu grai stins bucati din simtirea noastra. Chipuri de altadata le purtam intr-o amintire mucegaita de foame si frig. Doruri nevinovate mureau pe crucea gratiilor. Din aceasta stare cu toata oprelistea supravegherii ne faceam icoane de grai pe care, cu incredere, le depuneam pe altarul celuilalt.
Dupa Revolta de pe celular din 14 iunie 1958, Administratia goicista-istratista a selectionat un numar de „banditi periculosi” izolandu-i in pavilionul Roja Sandor. Rutina masurii era o practica mai veche numai ca, de data aceasta, avea un surplus de schingiuire prin bataie si teroare.
In celula eram cinci distrofici: Stefan Barbulescu, muncitor tipograf din Bucuresti care avea paralizate ambele picioare; Dumitru Tinche din comuna Sintesti de langa Bucuresti care dupa un prizonierat de 9 ani in URSS, la intoarcere in tara a fost luat din Iasi, dus la Gherla si rasplatit pentru lupta de dezrobire cu 15 ani de t.g.; prof. universitar Nicolae Tanoviceanu, un om deosebit prin structura sa umana, Engleberth Hoffmann condamnat in lotul elevilor din Campulung moldovenesc partea a doua si eu.
Intr-o seara dupa inchidere plutoneru’ major Potcoava deschide usa intreband de Hoffmann. Dupa ce ii pune in vedere sa ramana mai sumar imbracat il scoate afara. Ne-am dat seama ca-l duce la izolare. Berti fusese atentionat ca vorbeste mult si tare. De fapt si el, ca si ceilalti impotriva tacerii impuse si a altor restrictii cauta sa evadeze din atmosfera penitenciara torturanta facandu-si preocupari de invatatura. Berti invata limba italiana de la Fane Barbulescu.
Dupa 7 zile, cand a fost adus de la izolare, era o zdrentuire trupeasca si o golire stranie. Ochii aveau raceala nefiintei. Tacut si stingher. Dupa cateva zile a inceput sa imi povesteasca:
... Nu vedeam. Mi-a poruncit sa-mi pun zeghea pe cap. Gardianul ma dirija spre un loc stiut de el. Mergeam clatinandu-ma. Cand ne-am oprit s-a auzit un rasucit de cheie si un scartait prelung. Cu brutalitate dupa ce cu cateva injuraturi mi-a urat „noapte buna”, m-a impins in van. Simteam o cuprindere de smoala cu miros de putreziciune. Aerul era parca solidificat. Dupa ce am stat incremenit o vreme, am inceput sa pipai cu piciorul. Dupa cateva semicercuri facute si cativa pasi marunti, am dat peste ceva inert. Incet am intrebat: este cineva aici? Tacere. Mai incerc odata ceva mai tare. Nimic. Tacere de piatra. Aplecandu-ma caut cu mana. Simt ceva rece si umed. O raceala umeda nemaiintalnita in viata. Ce poate sa fie? Las mana sa dibuie in avans. O infiorare de groaza ma desface in siroaie de transpiratie. Nu voiam sa cred... Sa fiu bagat de viu in morga? Stapanit de un tremur convulsiv simteam ca teasta imi arde de noianul unor intrebari; cati or fi? i-au adus vii? au murit aici? cum ii cheama? Oare le voi lua locul peste cateva zile?...
Desigur ca Berti n-a fost singurul - puscarias politic – bagat in morga sa-si ispaseasca pedeapsa cu mortii. Detinutii erau obiecte de inventar destinate unor incercari de teroare impinse dincolo de limita intelegerii si posibilului. Aceste practici de finalitate exterminativa erau facute zi de zi, clipa de clipa. In inchisoarea noastra de viata din epoca tarzie comunista, violarea memoriei, crucificarea trupurilor, pustiirea spiritului, demolarea culturii, invrajbirea claselor sociale si ateismul feroce n-au fost doar simple rabufniri necontrolate. Atat inauntru, cat si afara ele au fost metode de ideologie leninisto-stalinista ridicate la rang de lege suprema. Primul citat de la inceput este manifestul scris de scriitorul Ilya Ehrenburg, difuzat in repetate randuri de presa sovietica in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Cred ca este unic in istoria lumii. Ehrenburg a intemeiat porunca uciderii. El schimba uciderea din caz singular in unul colectiv dandu-i dimensiunea spatiului antiuman...
La sarbatorirea a 500 de ani de la ctitoria Manastirii Putna m-am intalnit cu Berti la chilia lui Daniil Sihastru. Dupa multe si emotionante povestiri l-am intrebat cum a fost primit de catre concitadinii din Gura Humorului, dupa ce s-a intors de la ocna.
- Cu mult respect si stima. Doar o doamna (tovarase) profesoara pe care am avut-o la scoala elementara mi-a reprosat ca de mic eram reactionar. La deviza pionereasca raspundeam: din cauza lui Lenin si Stalin...
Pamantule, cerule, mi-e dor de omul om!
Sursa: revista de memorie politica anticomunista MEMENTO din decembrie 1997
NOTE:
1. Ehrenburg (Ilya Grigorievici) – scriitor sovietic (1891-1967)
2. lucrarea Marea prabusire, Jacques Launay
