"Zile Fierbinti" - de Ion Prelipcean si Nicolae Tiron (Partea a V-a)
 |
|
Bucurestenii si soldati cu tancurile armate adunati in fata Bibliotecii Universitare ce a fost distrusa la Revolutia din decembrie 1989 ( JOEL ROBINE/AFP/Getty Images)
|
(continuare)
6. REVOLUTIA A INCEPUT LA TIMISOARA
1. Pastorul maghiar reformat – o provocare
In Iulie 1989 pastorul Làszlo Tökes al Bisericii Maghiare din Timisoara a fost somat de catre seful sau ierarhic sa paraseasca parohia si orasul si sa plece cu serviciul intr-un sat. Omul a refuzat.
Alti oameni i s-au alaturat in sprijin moral si astfel a aparut primul focar de rezistenta activa. Dictatura nu intelegea sa faca rabat si se crampona sa i se execute ordinele intocmai.
Pe 15 Decembrie Judecatoria ii cere printr-o hotarare judecatoreasca sa evacueze casa.
Grupuri mici ii protejeaza locuinta, care i se asociaza pastorului si ii picheteaza casa zi si noapte intr-un lant viu de trupuri unite in a-l apara pe prelat. Actiunea capata amploare si se transforma intr-un miting de sustinere a preotului. Pe 15 Decembrie il trimisese pe Emil Bobu la Timisoara – deci partidul inainte de toate.
Timisoara, Sambata 16 Decembrie
Cu ocazia punerii in aplicare a hotararii evacuarii pastorului, la locuinta acestuia apar din ce in ce mai multi oameni, sunt infiltrate elemente straine care opun rezistenta si provoaca conflicte violente cu autoritatile.
Pregatind interventia in forta, Ceausescu trimite la Timisoara o elita politica si militara pentru rezolvarea directa a conflictului.
Pe 16, este trimisa securitatea. Generalul Emil Macri, col. Filip Teodorescu – cu contrainformatiile si alti 14 ofiteri pentru informatii. Vagonul special soseste de la Bucuresti la Timisoara cu aceasta pretioasa garnitura de crocodili si de rechini una si una, gata sa sfasie orice opozant.
Dar dintr-un grup firav, acum erau cateva sute de opozanti in paza casei pastorului. In fata unei astfel de forte civile, autoritatile acestea de inalt nivel trimit la fata locului toate cadrele de partid locale pe post de spectatori, dar si un pluton de militie format din 28 de ofiteri si subofiteri, cu intentia de lovire a civililor.
Scena se petrecea in ,,Piata Maria’’. Era loc, erau putini oameni, putina minte si mai putin noroc pentru comunisti.
Aceasta forta militara inconjoara grupul opozant pasnic, care vazandu-se amenintat, a atacat aceste forte de interventie , caci nu erau forte de ordine. Acolo era ordine. Ele nu mai aveau ce sa restabileasca.
Vazandu-se amenintat, grupul a aruncat cu sticle de lapte goale, aflate in lazi la un magazin alaturat, a deconectat curentul la tramvaiele ce treceau prin zona, au scos pietre din pavaj aruncand in militieni, au dat foc la o masina ARO din apropiere, au spart cateva magazine alimentare alaturate.
Securitatea romana banuieste ca si-au bagat nasul strainii in aceasta poveste. Aveau sa o marturiseasca mai apoi Occidentalii, dar si romanii.
Jurnalul National din 2 Martie 2004 ne spune ca:
La inceputul lunii Decembrie au aparut 2000 de bisnitari rusi la Timisoara fara marfa, majoritatea inalti, atletici, tunsi scurt, tineri. Mai mergeau in Iugoslavia si aduceau putina marfa in Romania, pe care o vindeau pe soseaua Arad – Timisoara.
Unii vorbeau romaneste, erau basarabeni, dar altii numai ruseste. Sectia de ,,filaj si investigatie’’ (contraspionajul) i-a remarcat dar nu i-a prins printre revolutionarii din Timisoara.
La Timisoara, un grup de 10-15 tineri care toti purtau o bereta cu snur, incitau copiii strazii sa sparga magazinele, izbind in vitrinele acestora, incitau pe oameni pe strada sa mearga sa manifesteze prin oras. Adunau un grup de privitori dar care dupa un timp nu se deplasau din loc, in timp ce ei reluau insistentele. Si aceasta de multe ori.
Lumea nu avea curajul sa iasa in piata si sa manifesteze. Un tip beat calatorea pe tampoanele tramvaiului si striga. Alti beti voiau sa se urce pe tampoane. Seara lumea s-a adunat la un magazin asezandu-se la coada ca poate se va da bere. Plictisiti de asteptare s-a alipit grupului de scandalagii.
Din cati prindeau atunci si retineau militienii pe acei civili provocatori, 20% erau informatori ai securitatii si militiei, seara ii aresta, noaptea ii elibera. Erau de-ai regimului. Manifestau ei? Nu . Se infiltrasera in public sa parasca ulterior pe manifestanti organelor represive. Atat de multi informatori aveau acestea intre oameni.
Militienii curajosi si viteji, au apelat la pompieri ca intarire. Sosesc doua masini cu pompieri. Militieni si pompieri – batuti de manifestanti si alungati.
Odata terminata trebusoara acolo, unii luptatori intrebau pe localnici pe unde se merge la gara ca sa mearga acasa, deci erau straini de oras.
La ora 18 a venit un tanar la grup si a strigat:
- Jos Ceausescu! – imbarbatandu-i si incurajandu-i pe cei din grupul de opozanti, indemnandu-i sa se indrepte impreuna pe strada Pestalozzi si spunand oamenilor ca:
- in centru sunt morti si raniti. (Si nu era nimeni).
Ajunsi pe Podul Decebal, acolo asteptau militari in pozitie de tragere.
Grupul a strigat:
- Fara violenta!
S-a tras in ei cu tunul si cu pusca. Morti si raniti. Provocarea era facuta.
Regimul trebuia provocat ca sa reactioneze violent si sa se compromita dar si opozitia sa se mobilizeze si sa actioneze unit contra stapanirii.
Pe 16 Decembrie, la ora 18 deja la Timisoara era prapad. Zvonul ajunge la Bucuresti la C.P.Ex.
Altii s-au deplasat la sediul Comitetului judetean de partid sfaramand geamurile, dar nereusind sa intre in sediu, chiar mai mult, fiind respinsi.
Partidul masase acolo multa armata si militie. Luptele au fost puternice, dar revolutionarii s-au retras. Militarii aresteaza din cei de pe margine, care priveau si nu provocatori, ceea ce nu le era de nici un folos.
Militienii au revenit la casa pastorului, au spart usa. Casa era plina de gaz metan. Militarii au inchis robinetele, au incarcat totul in camion, i-au luat pe pastor si pe sotia acestuia intr-o Dacie si i-au dus in judetul Salaj.
In aparenta a fost o victorie a ceausistilor, in prima zi a revoltei.
- Seara, primele manifestari muncitoresti de masa. Vitrine sparte, lume protestand pe strazi.
Generalul Vasile Milea telefoneaza lt.col. Zeca Constantin, comandantul Diviziei 18 mecanizate Timisoara indicandu-i ce forte sa scoata in strada.
- Armata scoate militari pe strazi, pe la ora 21,30 si ii pune in baraje. Lumea ajunge la ei, nu forteaza, militarii nu ataca. Din partea opusa vin militieni cu dube ale militiei si aresteaza pe manifestanti. Li se ordona si militarilor sa-i prinda pe manifestanti. Si soldatii si militienii aresteaza toata noaptea, pana la ivirea zorilor.
Se lumineaza. Armata se retrage in cazarmi, caci alti oameni pleaca la munca in schimbul intai si nu da bine imaginii societatii socialiste. Este prima seara si prima noapte a revolutiei romane.
Trebuie retinut faptul ca Revolutia romana a avut ca moment initial protestul unui pastor maghiar, dar revolutia in complexitatea ei este rezultatul implicarii tuturor cetatenilor tarii, inclusiv a minoritatilor nationale.
Alungarea dictaturii este rezultatul luptei unite a mai multor forte: civili cu bratele goale, militari, demnitari, politicieni, oameni simpli, dar si interventiei unor forte straine implicate in acele zile de lupte.
De retinut eroismul tinerilor sperand la o viata mai buna. Ei au dat cel mai mare tribut de sange.
Ceausescu, cu spiritul sau dictatorial, a judecat astfel: daca el va ingadui o slabiciune, daca va ceda opozitiei si nu-si va impune punctul sau de vedere intocmai, lumea il va socoti slab si va scapa conducerea tarii din mana.
De aceea in loc sa slabeasca stransoarea si sa degajeze presiunea, el hotareste sa o faca si mai apasatoare. Era evident, o provocare, dar el nu a stiut sa o evite.
S-a bazat pe forta, nu pe inteligenta. Ratiunea oamenilor simpli si grosolani, a batausilor, a celor fara onoare si fara rusine, a golanilor de mahala din orase sau a celor marginali de prin sate.
De aceea hotareste reprimarea. Hotararea o ia personal. Vrea sa stinga focul punand paie pe foc.
De aceea, fara a spune celor din C.P.Ex., trimite la Timisoara pe gen. Ion Coman cu imputerniciri exceptionale, sa ia masuri extreme, dure.
Chiar pe 16 Decembrie, abia ajuns, Coman produce deja primele victime, chiar din prima zi. Ion Coman devine comandant al trupelor de reprimare de la Timisoara. Are in subordinea sa armata si internele cu militie si securitate. Primeste ordine direct de la Ceausescu. Nimeni nu-i comanda, nimanui nu da socoteala.
Duminica, 17 Decembrie
Mijlocul si sfarsitul lui Decembrie 1989 au fost foarte calduroase, incat lumea a iesit pe strada in numar mare pentru asociere cu manifestantii si dintr-un grup mic de unguri protestatari pro – Tökes s-a facut o multime anti – Ceausescu , multime formata din romani, sarbi, unguri, nemti – cu totii locuitori ai Timisoarei, dar, posibil si provocatori veniti expres din Iugoslavia, Ungaria, Republica Moldova si marele imperiu rus, care si ei au avut rolul lor de initiatori ai rezistentei, de indemnare a maselor la protest deschis impotriva regimului comunist din Romania.
Ocazie excelenta pentru provocatori: ,,Acum e momentul’’!
Daca ar fi fost ger si viscol, lumea ar fi stat in case si nu cobora in strada iar revolutia nu incepea la Timisoara.
Dupa evenimente se spunea ca Revolutia romana a fost programata sa izbucneasca la Iasi, pe la jumatatea lui Decembrie, dar orasul a fost militarizat cu trupe.
Alte guri spuneau ca Revolutia romana era programata pentru Martie sau Iunie 1990, dar s-a intamplat sa fie mai devreme.
Sortii au hotarat ca Timisoara sa fie oras martir, sa-si dea jertfa de sange pentru eliberarea patriei de sub comunism.
Dimineata, Ora 6.
Generalul Vasile Milea trimite de la Bucuresti la Timisoara pe coloneii: Ionescu Dumitru si Ardeleanu Tudor, impreuna cu o grupa operativa, plecand toti cu avionul.
Inainte de amiaza
In piata Maria din Timisoara se aduna grupuri mari de oameni pe margine. Acestea cresc in dimensiune.
Ora 11.
Generalul Milea trimite doua coloane de militari in uniforma, cu armament, fara munitie, cu drapelul unitatii in frunte, si insotiti de fanfara, sa defileze prin centrul orasului.
In urma acestora grupuri mari de copii si tineri ii urmeaza. Coloanele aveau intentia de a manifesta forta iar populatia sa se teama de razmerita.
Fanfara insa a scos de prin case multime de lume care vine sa vada ce parada militara exista. Astfel, in loc ca lumea sa se teama si sa fuga, vine curioasa sa vada.
In zona centrala a orasului coloanele sunt atacate cu pietre, sticle, bate. Militarii schimba pasul de defilare cu fuga mars. Armata este fugarita din oras si se retrage.
Ora 12
Sediul Comitetul judetean este atacat, distrus si incendiat. Birourile aruncate in strada, dulapuri rasturnate, masini de scris distruse, lustrele – cioburi, in camere ard documente de partid. Acesta este parterul, etajul arata la fel. Cineva filma peste tot.
- Sunt adusi militari din cazarma si li se ordona ca sa alunge pe manifestanti. Incepe o batalie generala. Soldatii ataca cu pustile lovind in oameni, lovesc si cu baionetele. Morti, raniti.
- Armata primeste munitie si ordinul sa traga in oameni.
- Muncitorii din fabrici incendiaza masinile de pompieri,
- intra in sediul Comitetului Judetean de partid,
- sparg vitrinele a 300 de magazine, (ce organizare unitara!)
- arunca si ard cartile lui Ceausescu ce plutesc si pe Bega,
- lumea striga lozinci anticomuniste si aniceausiste: ,,Jos Ceausescu’’! ,,Jos dictatorul’’! (Ce provocare! Ceausescu vedea rosu in fata ochilor’’!)
Ora 12 – 12.30
De la Bucuresti Gen. Milea Vasile ordona comandantului diviziei mecanizate Timisoara sa scoata pe strazi impotriva manifestantilor – tancurile prin oras, dar sa nu traga.
- Pe Calea Girocului vin primele tancuri spre oras dinspre Giroc. Oamenii aduc troleibuze si blocheaza soseaua. Urmatoarele 5 tancuri se opresc si se predau. Sunt demontate si scoase din uz.
Orele 13 - 15
Dinspre Hotelul Continental veneau tancuri in oras. Pe strazile din jur – militari, pe bulevard – masini rasturnate de tineri in timpul retragerii acestora de la sediul partidului.
Manifestantii erau alungati si fugariti cu tancuri si taburi dupa ei care incercau sa-i disperseze.
In fata Magazinului ,,Bega’’ alt grup mare de manifestanti galagiosi asupra carora se indreapta blindatele.
In Piata Libertatii
Erau sediile comandamentului Diviziei 18 mecanizate Timisoara si sediul Garnizoanei Timisoara. Ambele erau aparate de militieni si blindate. Miile de manifestanti se lupta cu armata care ii bate si ii alunga spre Piata 700.
In aceasta uriasa incrancenare de forte, civilii au rasturnat si incendiat masini, magazii ale Diviziei, devastat restaurantul militar al acesteia, au devalizat Consignatia alaturata, incendiat chioscurile, atacat tancurile.
Din Taburi s-a tras impotriva manifestantilor, ranindu-i. Sunt primii morti si raniti la Timisoara. Tiruri de arme automate se auzeau in tot orasul. Peste tot se duceau lupte.
Sosesc civili din ce in ce mai multi raniti la spitale, incepand cu ora 16.
La sediul Securitatii
Afara, in strada, militari in termen. In cladire, curajosi, bravii ofiteri de securitate inarmati, protejati de ziduri, asteptand confruntarea. Pana pe 22 Decembrie sediul securitatii Timisoara nu a fost atacat. De aici s-au auzit impuscaturi in oras pe la miezul noptii.
Alarmat de dimensiunea luptelor, gen. Vasile Milea, la ora 14 trimite la Timisoara pe gen. Victor Stanculescu, gen. Chitac Mihai, gen. Carneanu Constantin, col. Gheorghe Radu, col. Nuta Constantin si alti ofiteri. Avionul de Timisoara decoleaza de la Bucuresti la ora 15,10 si ajunge la Timisoara la ora 16.
Ora 14,45
Ceausescu transmite "Radu cel Frumos" pentru Timisoara, iar la ora 18,45 pentru intregul judet Timis.
Ora 16
Ceausescu tine teleconferinta, declara starea de necesitate, atacarea cu munitie.
La sediul Comitetului judetean de partid –plutoane de securisti si militieni cu scuturi apara ruinele fumegande. In strada – trei camioane militare arse si o masina de pompieri care inca ardea. Erau urmele luptelor incepute de la ora 12.
Tot cate doi militari cu petlite negre duceau de subsuori cate un civil batut, prins si arestat dintre manifestanti, tarandu-i catre un autobuz pentru a-i imbarca si duce la arest. Femei, copii, tineri umpleau autobuzul.
Pe Podul Michelangelo un tanc incendiat.
La sediul Inspectoratului de Militie – paza solida din doua randuri de militari. Primul rand – militari in termen, in randul II – militieni civili inarmati, pusi sa apere sediul.
Ora 17
In sediul Securitatii din Timisoara – o sedinta, a generalilor veniti de la Bucuresti. erau de fata:
1. Gen. maior Stefan Guse, Seful St. Major al Armatei, discuta la telefon cu un comandant de trupa din oras caruia ii reproseaza nemultumit: ,,Trebuia sa-i calce cu senilele’’, ,,sa-i loveasca cu teava tunului’’.
2. Gen. lt. Victor Stanculescu, adjunctul Ministrului,
3. Gen. lt. Mihai Chitac, comandantul unitatilor chimice,
4. Gen. Carneanu Constantin, comandantul trupelor ALA pe tara,
5. Lt. col. Zecca Constantin, comandantul Diviziei 18 Timisoara.
Toti acestia discutau planul de reprimare a revoltei de la Timisoara.
Lipseau la acea ora din camera gen. Ion Coman si col. Constantin Nuta, seful Inspectoratului General al Militiei Bucuresti.
Cei 6 generali si cu alti ofiteri superiori venisera trimisi de Ceausescu de la Bucuresti, pentru a coordona reprimarile.
Ora 18
Sunt sparte alimentare, magazine, librarii.
Represiunea fortelor militare comuniste este violenta. Se trage in oameni, se fac arestari, tragatori impusca in civili pe strazi, in case, dezlantuind un macel general.
In public, intrusi necunoscuti inregistreaza zgomotul luptelor. ,,Europa libera’’ transmite direct reportaje de la Timisoara de pe strada. O femeie privitoare, striga soldatilor:
- ,,Nu trageti, fratilor’’!
In linistea noptii se aud rafale de arme automate. Tipete! Strigate! Lumea este impuscata in strada. Militarii trag in civili. Radio ,,Europa libera’’ transmite zi si noapte ce se petrece in Timisoara.
Toata tara asculta radioul. Este singura legatura a noastra cu lumea libera. In tara, crima de masa este tainuita de oficialitati dar toata tara stia de la ,,Europa libera’’.
Ora 19
O coloana de manifestanti vine spre podul Decebal. Este intampinata de o rafala de gloante. Impuscati – fete, copii, tineri – toti cu mainile goale. Raniti foarte multi. Masini duc pe raniti la spitale. Oamenii fug innebuniti
Ora 20
- Infanterie, blindate ataca dinspre Giroc. In centrul orasului – alti manifestanti si alte trupe, alte confruntari.
Seara
Pe 17 Decembrie Ceausescu pleaca in Iran, ramanand acasa la conducerea tarii Comitetul Politic Executiv condus de Elena Ceausescu secondat de Manea Manescu.
Dintre toti cei din C. P. Ex., Ceausescu il avea mai apropiat pe Bobu, care impreuna cu sotia sa il vizita acasa aproape zilnic pe Ceausescu, dar la plecarea in Iran, pe aeroport, Ceausescu ii cere lui Postelnicu sa faca arestari masive la Timisoara si sa-i raporteze zilnic situatia.
Ceausescu este informat permanent de ceea ce se petrece la Timisoara si fiind incredintat ca este o provocare – si era – ordona continuarea repre-siunii cu si mai mare violenta.
Au loc arestari masive si se trage in manifestanti. Nicolae da ordin sotiei sale sa fie lichidata prin foc manifestatia, iar aceasta pune in aplicare ordinul prin Coman si subordonatii acestuia.
Ora 21
- Armata deschide focul iar asupra manifestantilor. Oamenii fugeau din fata gloantelor, ascunzandu-se prin blocuri, batand la usile aparta-mentelor pentru a intra si a se ascunde.
Militarii ii urmaresc, intra, impusca pe cei refugiati in holuri, pe scarile blocurilor.
Morti, raniti. Sange. Moarte. Chemate salvarile. Armata nu permite salvarilor sa iasa din unitate sa intervina pe teren. Dupa ce armata se retrage, sosesc salvarile. Ranitii dusi la spital sunt impuscati in lifturi, pe paturi de catre securisti sau de catre necunoscuti.
Ora 24
Generalul Guse s-a angajat catre gen. Nuta ca ,,face el ordine. Ceilalti sa se odihneasca’’!
Toata noaptea, in curtea securitatii erau adusi arestati din oras si batuti de catre militieni si securisti. Loviti in curte, loviti spre arest. Pentru motivarea gestului lor s-a spus ulterior ca ,,erau nervoase cadrele’’.
Nu erau ,,nervoase’’, erau zeloase, obediente. Militieni si securisti cu sufletul vandut dictatorului, fara ca nimeni sa le-o ceara.
Ei nu erau din tara aceasta, nu stiau cum se traieste. Ei erau de pe alta planeta!
Au arestat si impuscat pana la venirea ploii.
(Va urma)
