PORUNCA COMUNISMULUI: “UCIDE!”Teofil Botlung
10.05.2006
Epoch Times
Comunismul a fost si este o ideologie satanica, brutala, bazata pe jaf, minciuna si crima. Rabufnirea raului in forma cea mai violenta isi are inceputul afirmat ca identitate prin „Revolutia din Octombrie”, din anul 1917, in Rusia tarista. Prin ea se instituie - moartea si pustiirea – in toate structurile social-politice. Mijloacele folosite, de o perfidie malefica, au instituit teroarea. Omenirea in devenirea ei a cunoscut multe suprimari de idei si colectivitati. Atat, ca atunci era mai aproape de salbaticia grotelor. Din inclestari a aparut Credinta si Binele... Initiati ai lumii antice, inspirati de Divin, au conturat principii morale lasandu-le viitorimii DREPTAR. Confucius in China veche, inainte de nasterea lui Hristos enunta invatatura iubirii aproapelui, omeniei, echitatii si tolerantei (Oare: Raul trebuie tolerat?)... Inaintea lui, Moise, prin revelatie primeste DECALOGUL pe muntele Sinai. Una din cele 10 porunci este: SA NU UCIZI!... „... Germanii nu sunt oameni. De acum incolo cuvantul „german” devine pentru noi cea mai rea dintre insulte. De acum incolo cuvantul „german” face sa se descarce arma. Nu vom vorbi. Nu ne vom agita. Noi vom ucide. Daca intr-o zi n-ai omorat cel putin un neamt, ziua e pierduta pentru tine. Daca-ti inchipui ca un vecin il va omori inseamna ca nu ai inteles primejdia. Daca nu il omori tu pe neamt, te va omori el pe tine. Ii va aresta pe ai tai si ii va tortura in Germania sa blestemata. Daca nu-l poti omori pe neamt cu un glonte, omoara-l cu baioneta. Daca e calm in sector, ucide-l inainte ca lupta sa inceapa. Daca il lasi sa traiasca el va lua prizonieri barbati rusi si o va dezonora pe femeia rusa. Daca ai omorat un neamt, omoara-l si pe al doilea, pentru noi nu e nimic mai vesel decat hoitul unui neamt. Nu numara kilometri, numara doar cati nemti ai ucis! Ucide-l pe neamt, iata ce-ti cere batrana ta mama. Ucide-l pe neamt, iata ce-ti cer copii tai. Ucide-l pe neamt, iata ce-ti striga pamantul patriei. Nu-l lasa sa scape. Nu lovi alaturi. Ucide-l!” “Continutul” relatat a fost publicat periodic in presa sovietica a anilor 1942-1945. Mai mult decat atat, a fost multiplicat in sute de mii de exemplare ca MANIFEST si distribuit ostasilor din Armata Rosie inca din anul 1942. Creatorul poruncii “Ucide-l!” ca expresie doctrinara comunista sub patronajul lui Stalin, este scriitorul Ilya Ehrenburg. Pentru fidelitate scriitoriceasca si indoctrinare criminala, este rasplatit in anul 1942 cu Premiul Stalin, iar in 1952 primeste Premiul international pentru Pace – Lenin. Ciudata este complicitatea si tacerea oamenilor de seama ai celei de-a doua jumatate a secolului XX fata de porunca “UCIDE!” Trebuie sa remarcam ca expresia “Ucide-l pe neamt…!” nu are atributul de – “nazist” sau “fascist” – ucide omul sa implinim Marele Vis! Comunistul german Bertold Brecht, poet si dramaturg, intregeste bezna si nedevenirea, prin postulatul: „A fi comunist inseamna a nu ezita sa minti, sa furi si sa ucizi!” Pentru acurateta crezului revolutionar comunist primeste Premiul Lenin, pentru pace... In Romania, teroarea comunista nu a facut concesii. Metodele-directive Kremniliste impuse de bolsevici, au adus cu prisosinta infaptuiri „revolutionare” in construirea socialismului, prin intemnitarea gandirii si schelete umane. Reeducarea de la Pitesti si Gherla n-a fost doar schingiuire fizica. Prin ea s-a incercat, dincolo de limite, uciderea spiritului. Tutelata de Partid, s-au inscris practici in dosarul manual, de distrugere colectiva prin crima. In mina de plumb de la Cavnic, mina lagar de exterminare, osanditul Sviatoslav Tabacaru a fost lovit in cap cu ciocanul de miner de catre un gardian in subteran. In urma loviturii Tabacaru si-a pierdut complet memoria. Nu stia cine este, cum il cheama. Mergea de-abusilea. Nu stia sa manance. Nu stia ca-i nascut din mama si ce menire are. Stergandu-i-se memoria, era un trup vechi cu un psihic nou in formare. Odata cu amnezia totala, stergandu-i-se constiinta care il adusese in temnita, din voia socialismului uman, i s-a sters si culpa penala pentru care a fost osandit. Totusi, justitia comunista l-a mai tinut in inchisoare inca 7 ani. El n-a mai coborat in trecut. A ramas fara icoane dragi de parinte si copilarie. Mankurtul rosu s-a imbogatit cu un caz unic. Putem spune: „OAMENI NU UCIDETI MEMORIA!” Pentru a da o definitie a comunismului din spatiul mioritic, ma folosesc de gandirea simpla a unei sotii si mama, taranca cu palme de munca si mangaiere: “Cat timp am fost inchisa ne-au demolat si ce a mai ramas din gospodarie: sura, casuta de vara. Fantana au astupat-o cu pamant, pomii i-au lovit cu securea...” Azi vorbim de caderea, moartea comunismului. Starea de fapt este alta. Orice moarte din punct de vedere constatator, medical sau juridic, are la baza prezenta CADAVRULUI. Comunismul nu si-a lasat cadavrul, el a trecut in tranzitie. Ar fi o greseala sa analizam comunismul in China sau Romania fara a tine seama de intregul mondial. Nazismul ca practici antiumane si scop a fost un fenomen european in vreme ce comunismul este planetar. Teroarea bruna, suprimata de altfel, a fost depasita insutit de teroarea rosie care mai este in viata inca. Istoria de ieri, de azi, de maine, asteapta condamnarea ideologiei comuniste de un tribunal al umanitatii, pentru a nu fi partasa la faradelege... „Cele Noua Comentarii...” motivate si doveditoare pentru noi cei ce am suportat consecintele intunericului, este o speranta ca schimbarea sistemului va fi. Nadajduiesc ca odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, chiar daca mai avem cazier, vor fi alocate fonduri nu numai pentru drumuri, mediu si copii rataciti. Poate se vor gasi bani si cercetatori pentru aflarea adevarului arhivat in morminte nestiute sau dosare sechestrate. Va fi o investitie morala, ca in viitor lumea sa nu mai fie torturata. Cred ca fotografii de la Revolutia Romana din 1989, de la Mineriade si din Piata Universitatii ar intregi montajul fotografic al ziarului. Nefiind un practicant al intelepciunii activata de FALUN GONG ma inchin in fata suferintei poporului chinez asuprit de demonul rosu. Fie ca ei, cei stiuti si nestiuti, de aici si de pretutindeni, carora li s-a luat dreptul la viata, sa aiba dreptul cinstirii memoriei. ____________________________ Manifestul a fost extras din lucrarea “Marea prabusire” de Jacques de Launay Textul de mai sus reprezinta discursul domnului Teofil Botlung – presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, Timis – in cadrul seminarului cu titlu „Caderea zidului rosu”, organizat de Epoch Times la Timisoara in data de 5 oct. 2005 Discursul a fost publicat si in revista de memorie politica anticomunista MEMENTO nr. 16/decembrie 2005 |
|