Gao condamna “dreptul de supravietuire” stabilit de PCC
 |
|
Avocatul Gao in biroul sau pe data de 18 Februarie
|
Astazi este, de asemenea, cea de-a 19-a zi de cand Ouyang Xiaorong a fost rapit de catre autoritatile comuniste.
Dupa ce a auzit stirea ca am fost luat de politia din Beijing, avocatul Wang, un tanar cu constiinta din provincia Shandong, s-a grabit la Beijing in timpul noptii pentru a cere eliberarea mea. Cand el a descoperit ca am fost eliberat in siguranta, acest tanar curajos a devenit prea emotionat si a cerut sa ma vada personal. I-am spus cat de periculoasa poate sa fie intalnirea, dar el a raspuns ca a fi arestat nu este un pericol real si ca ar avea ocazia sa vada cat de multi oameni ar putea sa inchide regimul intr-o inchisoare. La scurt timp dupa intalnirea noastra, el a fost rapit de politia secreta si inchis la Sectia de politie Feroviara din Beijing. Nu m-am dus la sectia de politie imediat ce am auzit de arestarea sa la 5 martie, deoarece era duminica si am stiut ca cei care m-au vizitat recent erau deobicei inchisi intre 3 si 12 ore inainte sa fie eliberati.
In aceasta dimineata (6 martie), inca nu am putut sa il contactez pe avocatul Wang pe telefonul sau mobil, astfel ca am decis sa ma duc la Sectia de Politie Feroviara din Beijing pentru a cere eliberarea lui. La 8:43 a.m. am plecat de acasa, lasandu-mi agenda si alte lucruri, inclusiv telefonul mobil acasa. De aceasta data, am luat autobuzul pana la sectia de politie si aproape 30 de agenti secreti s-au grabit sa urce in autobuz cu mine. A fost prima experienta de a calatori impreuna cu agentii secreti in autobuz. I-a surprins pe toti ceilalti pasageri, deoarece fara nici o exceptie, toti acei barbati puternici (politia secreta) si-au acoperit fetele precum femeile arabe. Multi pasageri s-au uitat unii la altii, “Este o zi speciala astazi? O zi atat de calda, este cald chiar si pentru copii si oamenii in varsta, de ce isi acopera ei fetele?”
In jurul orei 11.40 a.m., mi-am dat seama ca avocatul Wang a fost eliberat si m-am intors acasa urmarit de trupa de agenti secreti. Cand am intrat in bloc pentru a-mi lua telefonul mobil, trei agenti secreti (doi dintre ei au stat in fata locuintei mele timp de peste 100 de zile) se aflau pe scari la cativa pasi de usa mea, si m-au privit ca si criminalii cu o intentie clara de provocare. Pentru mine, acest lucru a facut parte din viata mea mult timp. Cand m-am uitat la usa si am inceput sa intru in apartament, cei trei criminali s-au grabit sa intre pe usa si au incercat sa navaleasca in locuinta mea. Spre surpriza mea, sotia mea s-a descurcat mai bine decat mine si inainte sa realizez ce s-a intamplat ea a strigat foarte tare, “Nerusinatilor” si s-a grabit la usa, impingandu-i pe cei trei agenti afara de pe hol. Ea a fost atat de puternica incat chiar si eu aproape ca am fost trantit la podea. Cei trei agenti au fost foarte socati si speriati si sotia mea chiar i-a fugarit pana la parter.
In zilele recente, se pare ca regimul comunist a incercat din rasputeri sa gaseasca moduri de a-mi tulbura si ameninta familia. In fiecare zi ei vin cu noi lucruri, dar toate tacticile lor au doar un singur lucru in comun si anume ca sunt ilegale si fara scrupule. S-a acceptat in intreaga lume ca o locuinta privata nu trebuie invadata, dar aceasta valoare nu a fost respectata de guvernul criminal cu toate ca a fost scrisa in Constitutia chineza cu mult timp in urma.
Intr-o zi cand ma indreptam spre biroul meu pentru a continua greva foamei, sase agenti secreti se tot impingeau in mine si m-au inconjurat in parcare. Dupa cateva minute ei au facut cel mai inimaginabil lucru. Au inceput sa strige tare si sa imi jigneasca mama intr-un mod foarte obscen. Desi mi-am pastrat calmul, am fost tulburat si ma durea inima sa-i vad astfel. Astazi a fost de fapt aniversarea mortii mamei mele. I-am intrebat, “Toti sunteti foarte tineri. Totusi nu judecati deloc ceea ce spuneti? Acest tip de comportament a devenit parte a muncii voastre. Nu este asa?” Dar ei m-au ignorat si au continuat sa strige.
Am aflat ca astazi patru persoane care au intentionat sa ma viziteze din diferite regiuni ale tarii au fost arestate ilegal.
La pranz, un jurnalist de la ziarul japonez Sankei Shimbun a venit sa ma viziteze dar a fost luat cu forta de politia care imi inconjura biroul.
La ora 4:00 p.m. partenerul meu de afaceri, avocatul Wang Xinguo, a fost rapit ilegal de catre Biroul Securitatii Publice din Beijing cand intra pe usa biroului. El tocmai venise din provincia Xinjing si era pe cale sa intre in biroul sau. Politia nu i-a inmanat nici un document legal. L-au interogat pentru 12 ore. Au folosit mai multe persoane sa il interogheze cu schimbul si l-au torturat de-a lungul intregii nopti.
Standardul drepturilor umane stabilit pentru chinezi de catre PCC este cel mai rusinos standard din lume. Ei numesc acest standard “dreptul de supravietuire.” Demonstreaza ca in China, simpla supravietuire a oamenilor a devenit o favoare ce trebuie garantata de catre PCC. Recent, unii oameni din interiorul regimului au atins cote extreme de violenta nerezonabila. Ei folosesc cele mai ticaloase metode din lumea umana pentru a-mi priva familia de dreptul de supravietuire. Oamenii cu bun simt cu greu pot intelege ceea ce se intampla.Chiar daca intreaga mea familie ar muri de foame maine, ar inceta vocile chinezilor ce expun rautatea PCC si ar inceta dezvaluirea adevarului? Cu siguranta nu! Mare parte a comportamentului lor este dincolo de intelegere. Ca si astazi, cand acei agenti tineri m-au inconjurat si injurat, un rezident in varsta din Beijing i-a intrebat cu voce tare, “Ce faceti? Nu aveti si voi o mama? Cu ce scop faceti acest lucru? Ce castigati?” Dupa aceste cuvinte acei agenti au disparut rapid.
6 martie 2006, ma aflu in biroul meu din Beijing si inconjurat de spioni si criminali.
